Pe 19 mai îl sărbătorim pe Dionysos, zeul vegetației, vinului și al fertilității

Dintre toți zeii panteonului grecesc (Zeus, Apollo, Demeter, Hermes, Hera, Atena, Artemis, Afrodita etc.), niciunul nu a fost celebrat cu mai multă bucurie decât Dionysos, zeul vegetației, al vinului, al extazului și al fertilității. Acesta era extrem de popular și printre sciți și traci, aceștia din urmă adorându-l și sub formele proprii Sabazios sau Derzelas, în cazul geților. De altfel, legendele spun că din Tracia muntoasă zeul și-ar fi extins cultul în întreaga lume. Aici, în Munții Balcani, el obișnuia să își desfășoare celebrele și controversatele sale serbări cu nimfe și satiri. Este explicabil, așadar, de ce sărbătorile lui Dionysos au fost extrem de populare în Dobrogea antică, la festivitățile în cinstea acestui zeu participând nu doar grecii din cetăți, ci și alte neamuri ale acestor meleaguri.

Dovezile arheologice privind sărbătorile dionysiace din cetățile Pontului sunt numeroase (epigrafice, arheologice, numismatice). Din secolul V î.H. şi până în sec. III d.H. (romanii au preluat divinitatea sub forma lui Bacchus), au existat în paralel atât cultul tainic orgiastic (dedicat puţinilor iniţiaţi), cât şi cel public. Faima sa a dus la numeroase sărbători publice, desfășurate la Histria, Tomis și Callatis, la Olbia (în Ukraina, pe malul râului Bug), la Odessos (Varna) Messembria (Nessebar), Apollonia Pontica (Sozopol, Bulgaria).

Ştim astfel de Anthisteria (Anthisterii), Sărbătoarea Florilor, dedicată „naturii care renaşte şi a vinului fermentat în butoaie”, organizată în fiecare an, primăvara (luna anthesterion), în cetăţile de la malul Mării Negre. Erau evenimente compuse din procesiuni și libații aduse zeului, sacrificii de animale și alte ofrande, dar și din banchete, concursuri și, mai ales, reprezentări dramatice și de comedie.

Trei zile dura Anthesterionul în fiecare dintre cetățile pontice. Prima zi era aceea a ceremoniei de deschidere a butoaielor, unde se păstrase vinul ce urma să îi fie oferit zeului, ca ofrandă. A doua era Ziua Pocalelor, atunci când, după procesiunea solemnă de intrare a lui Dionysos în cetate, aveau loc numeroase banchete cu degustarea vinului nou (întreceri de băutură). Ultima zi era Sărbătoarea Marmitelor, numită așa după vasele de pământ pline cu legume fierte ce îi erau oferite Zeului. Această a treia zi era una cu caracter funebru, cu ritualuri legate de cultul morţilor, şi îl preamărea, în paralel, şi pe Hermes, sub forma acestuia de zeu „infernal” ce se îngrijea de sufletele celor trecuţi pe cealaltă lume.

Anthisteriile nu erau însă singurele sărbători dionysiace. Ştim astfel că la Olbia avea loc iarna Sărbătoarea Tescuitorilor, iar în alte oraşe, sărbători în cadrul cărora aveau loc concursuri între comici. Cei mai buni dintre aceştia erau aleşi să participe la cele mai mari ceremonii în cinstea Zeului, Marile Dionisii (tot primăvara – probabil în martie). Cu aceste ocazii se organizau spectacole de teatru la Tomis, la Histria (nu a fost identificat din păcate teatrul), la Callatis. Toate aceste sărbători publice nu aveau caracterul orgiastic al tradiţiei iniţiale, erau celebrări dedicate întregii comunităţi, pentru că Dionysos era în Dobrogea antică un zeu al tuturor…

Reclama zilei – Apa minerală Phonix din Buziaș. Cu extragerea artificială a ferului. Are un gust acrișor plăcut și este, din cauza conținutului său bogat de acid carbonic, o apă minerală răcoritoare de primă calitate. Depozit permanent la firma Gheorghe Stețcu, Str. Unirei no.9, Constanța. (1927)