Presa, pericolul acestei natiuni

Suntem un adevărat pericol pentru naţiunea asta, pentru că ne-am permis prea multă libertate de exprimare - comentează, ironic, presa. Dar, când văd care presă comentează ironic povestea cu discuţia din CSAT despre vulnerabilităţile mass-media mă apucă sila. Aş vrea ca despre acest subiect să comenteze oameni serioşi. Aş vrea ca jurnalişti adevăraţi să atragă atenţia Preşedinţiei că presa scăpată de sub control este o expresie a societăţii de azi. De fapt, preşedinţia este deranjată de câţiva "moguli", iar restul discuţiei, generalizarea, nu face decât să coboare presa undeva pe un loc nemeritat. Păi, dacă dezbaterile din momentul de faţă sunt de genul "presa, atac la siguranţa naţională", cum se vor uita la noi, jurnaliştii, interlocutorii noştri? La ce cotă de credibilitate mai stăm după tentativa asta de a băga la grămadă cu alte "vulnerabilităţi" presa? Momentul comentariilor coincid cu arestarea lui Dan Diaconescu, iar o astfel de imagine despre presă, şi aşa pestriţă, devine valabilă pentru toţi. Ne acoperă pe toţi. Este enervant. Şi este drept că nu există peste tot dramul acela absolut necesar de echilibru, dar refuz să fiu confundată cu manifestările de la OTV, chiar şi din campania electorală când subiectele "paranormale" şi manelistice au alternat cu invitaţi aflaţi acum la putere. Nu poţi pune pe toată lumea în aceeaşi oală, trebuie să existe nuanţe, exemple. Credibilitatea noastră este în pericol din cauza pericolului pe care s-a concluzionat că îl reprezentăm. Prin ceea ce facem, putem demonstra contrariul. Dar până la demonstraţie e greu, e ca atunci când este aruncată pe piaţă o informaţie, iar ea se propagă vertiginos până când cel acuzat - de exemplu - devine o voce "mută". Adică una pe care n-o mai ia în seamă mai nimeni. Este asta, într-adevăr, forţa presei. O forţă pe care nu toţi o folosim la modul negativ, de aceea nu cred că avem ce căuta în discuţia CSAT ori a preşedintelui cu toţii.