Prolactina și tulburările pe care le poate genera: cauze, simptome, tratament

La oameni, prolactina este produsă, în principal, la nivelul porțiunii superioare a glandei pituitare, dar și în alte zone din corp. Celulele lactotrofe din glanda pituitară produc prolactină, care este apoi stocată și eliberată în circulația sanguină. Prolactina umană este produsă, de asemenea, la nivelul uterului, creierului, sânilor, prostatei, pielii, țesutului adipos și al celulelor imune, scrie doc.ro.

Sursă foto: Shutterstock

Prolactina este controlată prin mai mulți factori de reglare, în principal prin intermediul dopaminei și al estrogenului. Dopamina este produsă de către hipotalamus, care este situat deasupra glandei pituitare. Dopamina restricționează producția de prolactină, așadar cu cât prezența de dopamină este mai pregnantă, cu atât mai restricționată va fi producția de dopamină.

Estrogenul este un alt factor de reglare important al prolactinei, care poate crește producția de prolactină din glanda pituitară. Așadar, în fazele ciclului reproductiv când nivelul de estrogen este ridicat, precum și pe perioada sarcinii, secreția de prolactină este mult mai crescută. Pe lângă dopamină și estrogen, există o serie întreagă de hormoni care pot crește și descrește cantitatea de prolactină eliberată în corp, cum ar fi oxitocina, hormonul antidiuretic sau hormonul de stimulare tiroidiană.

Valorile normale ale prolactinei serice

Pentru a verifica valorile prolactinei serice, este nevoie de o analiză de sânge numită profil hormonal al prolactinei, care măsoară cantitatea de prolactină în sânge. Testarea prolactinei poate fi necesară pentru identificarea cauzei anumitor afecțiuni, precum galactoreea, infertilitatea și disfuncția erectilă la bărbați, dereglări menstruale și infertilitatea la femei, proactinoame (tumori ce produc exces de prolactină), dar și pentru o evaluarea a funcțiilor și sănătății glandei pituitare.

În ceea ce privește valorile normale ale prolactinei serice, acestea diferă în funcție de vârstă și sex.

Așadar, la femei, valorile normale sunt după cum urmează:

- Bebeluși între 1 și 12 luni: 4.2 – 633.8

- Copii între 1 și 4 ani: 21.2 – 360.4

- Copii între 4 și 7 ani: 33.9 – 277.7

- Copii între 7 și 10 ani: 6.3 – 273.4

- Copii între 10 și 13 ani: 40.2 – 203.5

- Adolescente între 13 și 15 ani: 63.6 – 305.2

- Adolescente peste 15 ani și femei de toate vârstele: 102 – 496

La bărbați, valorile normale se încadrează în următoarele limite:

- Bebeluși între 1 și 12 luni: 6.3 – 612.6

- Copii între 1 și 4 ani: 48.7 – 279.8

- Copii între 4 și 7 ani: 16.9 – 358.2

- Copii între 7 și 10 ani: 40.2 – 245.9

- Copii între 10 și 13 ani: 19.8 – 273.4

- Adolescenți între 13 și 15 ani: 33.9 – 351.9

- Adolescenți peste 15 ani și bărbați de toate vârstele: 86 – 324

Prolactina la femei

La femei, nivelul proactinei în sânge începe să crească odată cu intrarea în pubertate, atunci când și secreția de hormon estrogenic crește. Prolactina începe să scadă după menopauză, când și nivelul de estrogen este mai mic. Așadar, factorul regulator principal al prolactinei la femei este estrogenul, care poate fi endogen, adică nativ, sau exogen, adică introdus în organism prin medicamente, cum ar fi anticoncepționalele.

Ce influență are prolactina asupra fertilității și sarcinii?

Tulburarea de prolactină cunoscută drept hiperprolactinemie, adică producția în exces a prolactinei, poate avea drept consecință infertilitatea la femei. În asemenea, cazuri, prezența prolactinoamelor poate exercita o presiune prea mare asupra glandei pituitare, ceea ce duce la blocarea activității hormonale normale și la instalarea hipopituitarismului.

În timpul sarcinii, nivelul de prolactină în sânge este mai mare și crește progresiv, ajungând până la de zece ori mai crescut față de nivelul normal. După naștere, în schimb, secreția de lapte este generată de scăderea nivelului de estrogen, dar și de sucțiunea mamelonului, iar ambele fenomene stimulează secreția de prolactină, după alăptare. Deoarece episoadele de alăptare sunt frecvente și repetate, producția de prolactină se menține la un nivel constant, la femeile care alăptează. Pentru mămicile care nu alăptează, nivelul de prolactină în sânge scade mult mai repede. De asemenea, pe perioada alăptării, prolactina blochează revenirea la normal a funcției ovariene, ceea ce previne o nouă sarcină.

Prolactina la bărbați

În ceea ce privește bărbații, nivelul de proactină în sânge este, de regulă, mai redus față de femei. În mod normal, nivelul de prolactină rămâne constant, din copilărie și până la bătrânețe. Cu toate acestea, și la bărbați pot apărea tulburări în ceea ce privește nivelul de prolactină.

Astfel, hipopituitarismul poate apărea și la bărbați, cauzând scăderea libidoului și pierderea părului de pe corp, în cantități mai mult sau mai puțin crescute.

Ce înseamnă prolactina scăzută?

Hipoprolactinemia sau deficitul de prolactină este o tulburare definită printr-un nivel scăzut de prolactină în fluxul sanguin. Hipoprolactinemia se manifestă diferit la femei față de bărbați, în sensul în care poate fi asociată cu o serie de afecțiuni specifice sexului persoanei. Astfel, la femei, aceasta este asociată cu sindromul metabolic, anxietate și/sau disfuncție ovariană, în timp ce la bărbați, este asociată cu disfuncția erectilă arteriogenă, hipofuncția veziculelor seminale, ejacularea prematură și hipoandrogenismul.

Cauze

Hipoprolactinemia este o afecțiune rară ce poate apărea la persoanele care suferă de o activitate scăzută a glandei pituitare. Printre alte cauze asociate cu un nivel scăzut de prolactină se numără sindromul Sheehan, sau necroza hipofizară postpartum, anumite tulburări ale funcției tiroidiene, tulburările menstruale, anumite infecții și afecțiuni, cum ar fi hemocromatoza sau sarcoidoza, anumite tumori extrapituitare sau hipofizare.

Experții sunt de părere că principala cauză responsabilă pentru deficitul de prolactină este sindromul Sheehan, care se instalează, de regulă, imediat după naștere și blochează circulația sanguină către glanda pituitară.

Simptome

Scăderea secreției de prolactină poate da, ca simptom principal, un aport insuficient de lapte produs după naștere, la femei, în timp ce la bărbați, hipoprolactinemia poate avea ca simptom hipogonadismul secundar. Majoritatea persoanelor cu un nivel scăzut de prolactină nu manifestă simptome vizibile, de regulă, deși, potrivit cercetărilor, acestea pot genera răspunsuri imune reduse în fața infecțiilor.

Tratament

Tratamentul variază în funcție de sex și de situația persoanei în cauză. Așadar, pentru femeile care nu alăptează din cauza producției insuficiente de lapte, se pot recomanda medicamente cu efect galactogog sau suplimentarea cu formule de lapte. Din păcate, nu există un tratament pentru deficitul de prolactină, dar se poate apela la tratamente medicamentoase care pot crește lactația la femei, cum ar fi agenții antidopaminergici.

Ce înseamnă prolactina mărită?

Prolactina mărită, sau hiperprolactinemia, este definită prin creșterea anormală a nivelului de prolactină în sânge. Acest fenomen se poate manifesta când celulele lactotrofe, aflat în interiorul hipofizei, produc mai multă prolactină decât e necesar sau atunci când cresc peste limita normală, ducând la formarea de tumori.

Cauze

Printre cauzele principale ale hiperprolactinemiei se numără apariția prolactinoamelor, stresul excesiv, sarcina (perioadă în care prolactina crește, în mod normal, dar scade odată cu nașterea), anumite traumatisme toracice și consumul unor medicamente ce stimulează producția de prolactină. De asemenea, hiperprolactinemia a fost asociată cu anumite afecțiuni, precum hipotiroidismul și bolile de rinichi.

Simptome

Hiperprolactinemia poate afecta funcțiile ovariene și testiculare, dând simptome specifice, cum ar fi infertilitatea, pierderea energiei, disfuncții sexuale, modificări de comportament și bufeuri de căldură.

Prolactina mărită afectează și țesutul mamar, la femei și bărbați, cauzând scurgeri de lapte, sau galactoree, la femei, respectiv ginecomastie, sau creșterea țesutului mamar, la bărbați.

Tratament

Tratamentul hiperprolactinemiei poate fi de natură medicamentoasă, chirurgicală sau se poate apela chiar și la tratament cu radiații. Intervenția chirurgicală poate fi necesară pentru extirparea unor tumori la nivelul glandei pituitare, iar radiațiile, numai în cazul în care terapia medicamentoasă și/sau chirurgicală nu au dat roade. Pentru că nivelul crescut de prolactină poate apărea în urma consumului de medicamente cu efect de stimulare a prolactinei, întreruperea tratamentului poate fi suficient pentru restabilirea unui nivel hormonal normal.