Robert Turcescu: Ilie Bolojan s-a încurcat în propria reformă… nu mai înțelege nimeni nimic! Video

Jurnalistul Robert Turcescu a declarat în exclusivitate pentru Replica de Constanța că președintele Nicușor Dan a fost fascinat de băieții cu epoleți din servicii care i-au arătat că pot executa ordinele sale fără să pună întrebări. El spune că acesta este motivul pentru care până acum președintele Dan nu a numit șefii SRI și SIE. Turcescu a mai precizat că prin declarațiile din ultimele zile a început să-și arate apucăturile dictatoriale și faptul că el face ceea ce vrea, la fel cum a făcut timp de patru ani la Primăria București. În ceea ce privește alegerile din Capitală, Turcescu spune că Anca Alexandrescu este cotată în sondaje peste așteptările partidelor, și că are o șansă dacă bucureștenii sunt deciși să dea o palmă sistemului. Robert Turcescu a spus că ipocrizia și dubla măsură sunt sportul preferat al celor de la USR și al președintelui Nicușor Dan.

Robert Nenciu, Robert Turcescu

Nicușor Dan este în acest moment sub hipnoza „băieților cu epoleți“

Jurnalistul Robert Turcescu consideră că președintele Nicușor Dan este hipnotizat de băieții cu epoleți din servicii pentru că ei execută întocmai ceea ce el își dorește. Turcescu a mai afirmat că acesta a fost și motivul pentru care Nicușor Dan nu a numit până acum șefii serviciilor pentru că a fost captivat de forța de răspuns a băieților la solicitările sale.

„În primul rând, înseamnă că avem încă un președinte captiv «băieților cu epoleți». Să știți că am mai văzut și am mai discutat despre astfel de situații, în care un personaj important din structura de putere a statului român – cum ar fi președinte, dar se întâmplă asta și cu prim-miniștrii, se întâmplă și cu miniștrii – când ajung în funcțiile respective, sunt destul de derutați. Au tot soiul de nelămuriri, întrebări, gafează.

Și atunci, automat, se pune în mișcare aparatul structurii respective, în care există, evident, de cele mai multe ori, și niște «băieți cu epoleți». Vin «băieții cu epoleți» de la SPP, vin «băieții cu epoleți» de la SRI, de la SIE, de la STS, de pe oriunde, și îți explică, bătând din călcâie, că ei sunt acolo pentru a-ți da o mână de ajutor, că sunt la dispoziția ta. Orice întrebări ai avea sau chestiuni de nelămuriri de rezolvat (și când spun rezolvat, aproape că și fac un pic cu ochiul așa), ei sunt acolo și că pot rezolva absolut orice. Sunt convins că domnul Nicușor Dan, în perioada acestor câteva luni de când se află la Palatul Cotroceni, a fost cu siguranță fermecat de puterea cu care reușesc să rezolve, fără să pună prea multe întrebări, «băieții cu epoleți» orice problemă ar avea domnia sa.

Dacă vă închipuiți că domnul Nicușor Dan nu ar fi putut să numească un director civil la Serviciul Român de Informații, vă înșelați – nu era mare lucru. Se urca în funcție și se presupunea că deja știe și că a vorbit deja pe cine ar vrea să pună acolo la SRI, cu atât mai mult cu cât locul era vacant. Vă reamintesc: nu s-a întâmplat ca pe vremea lui Băsescu, când a trebuit să apară scandalul jurnaliștilor răpiți în Irak ca să poată fi dați jos Timofte de la SRI și Fulga de la SIE. De data asta, domnul Nicușor Dan, la SRI cel puțin, avea câmp liber.

Putea să-l numească oricând și pe oricine. Pentru că n-a numit foarte rapid pe nimeni acolo, au apărut evident structurile militare din zona SRI-ului, adică aia care sunt cu epoleții acolo și care au bătut din călcâie și au spus: «Cu ce vă servim, domnule președinte? Noi suntem aici să vă servim fără să punem niciun fel de întrebare». Și domnul Nicușor Dan a constatat că e foarte interesant, foarte comod și foarte rapid să lucrezi cu «băieții cu epoleți».

Și sunt convins că în aceste luni de zile, «băieții cu epoleți» au spus: «Lăsați-ne! Până ne aduceți un șef civil, ăla mai rău ne încurcă.» Vă dați seama, trebuie să stăm să vorbim și cu el, când ia câte o decizie, pune întrebări, ne cere tot soiul de chestii, reprezintă zona de societate civilă cumva... ne e greu. «Lăsați-ne așa că uite ce bine ne descurcăm. Tot ce aveți nevoie, suntem aici și facem orice.»

Și domnul Nicușor Dan a căpătat încredere în acești oameni. Ăsta e motivul pentru care domnul Nicușor Dan tot amâna... Scuzați-mă că am făcut un expozeu ceva mai lung, dar vreau să înțeleagă lumea că, știți, ați văzut Cărțile junglei, filmul. La un moment dat, șarpele Kaa vine și se uită în ochii bietului Mowgli și îi fac ochiul (pupilele) lui Mowgli așa, pentru că șarpele îl hipnotizează pur și simplu. Așa se întâmplă și cu domnul Nicușor Dan. E în acest moment sub hipnoza «băieților cu epoleți» care au spus că rezolvă și problema cu corupția. Orice rezolvă”, a declarat jurnalistul Robert Turcescu.

SRI, băgat de președintele Dan în Strategia Națională de Apărare

„Ei bat din călcâie, nici nu trebuie să-i rogi prea mult. Atunci domnul Nicușor Dan a zis: «Uite ce bine! Deci voi aveți informații despre corupție? Da. Hai, mă, că vă bag în Strategia Națională de Apărare și luptați cu corupția. Și găsim noi o metodă să le prezentăm celor din societatea civilă că nu e o problemă dacă intrați și voi în această luptă, că n-o să se mai întâmple cum s-a întâmplat pe vremea lui Băsescu, că o să fie o chestiune foarte clar reglementată». Și au zis: «Sigur, sigur, domnule președinte, cum să nu? Bineînțeles».

Cam asta se întâmplă în momentul de față. Beneficiile SRI prin intrarea în această luptă împotriva corupției sunt extraordinar de mari. Sunt beneficii și pe linia de influență, sunt beneficii și de natură materială, să știți”, a spus Robert Turcescu.

Robert Turcescu

Nicușor Dan s-a transformat deja într-un autocrat, într-un individ care nu are nicio treabă cu legile

„Domnul Nicușor Dan este un personaj care are dorința de a se face lucrurile așa cum își dorește el. Să nu credeți că este altfel decât Klaus Iohannis. Domnul Nicușor Dan, vreme de patru ani de zile la Primăria Capitalei, în ciuda faptului că i se puneau pe masă de către departamentul juridic situații care arătau că erau depășite termene în legătură cu sentințe definitive care erau date, cu aprobări care trebuiau semnate într-un anumit număr de zile și că erau amenințări, chiar și procese deschise împotriva lui, domnul Nicușor Dan răspundea: «Nu vreau să semnez așa ceva.» «Domnule, dar știți, a câștigat omul procesul.» «Nu îl semnez.»

«Nu vreau să semnez autorizația asta de construire.» Domnule, dar știți, omul a câștigat procesul sau are dreptul. «Nu semnez așa ceva.» Domnul Nicușor Dan funcționează în aceeași logică. Vrea să se facă doar «pohta ce-o poftește el». Așa că domnul Nicușor Dan s-a transformat deja, și asta foarte rapid după ce s-a înscăunat sau l-a înscăunat președinte, s-a transformat într-un autocrat, într-un individ care nu are nicio treabă cu legile, ba mai mult, nici cu sentințele.

Vă reamintesc că înainte de această declarație bizară, ba chiar revoltătoare, legată de faptul că orice i s-ar trimite pe marginea scandalului Oana Gheorghiu vs. CSM din partea Parchetului General, el nu semnează. Cu alte cuvinte: «Nu vă mai obosiți, mă, de la Parchetul General să luați în calcul ce v-a sesizat CSM-ul, că oricum eu trebuie să dau avizul să semnez eventuala urmărire penală și nu v-o dau. Punct.»

Dar vă reamintesc că domnul Nicușor Dan l-a condamnat deja pe Călin Georgescu. S-a dus cu un dosărel, cu niște PowerPoint-uri de mai mare râsul, în piața publică, dar și în piața europeană, pentru că a mers cu acel dosărel inclusiv la un Consiliu European, și ne-a spus el prin acel dosărel că au constatat ei, că au ei așa o intuiție – chiar așa s-a exprimat domnul Nicușor Dan – mai avea să ne spună că a ghicit în bobi sau că a văzut în zațul de cafea, că domnul Georgescu a fost finanțat cam cu... «estimez eu», zicea Nicușor Dan, de parcă s-a uitat la o mașină la mâna a doua în târg la Vitan. «Estimez eu cam cu vreo 30 de milioane de euro» și așa mai departe. În această situație suntem, în care mâine poimâine ne putem aștepta ca domnul Nicușor Dan să pretindă să dea direct sentințe cu condamnare cu executare: 5 ani, 3 ani, 2 ani, după cum poftește domnia sa”, a afirmat Turcescu.

Video 1:

Nicușor Dan are o țară pe mână și face ce vrea el

„Deci trebuie să înțelegem că această, haideți să o numim, zonă de fani ai domnului Nicușor Dan, care l-au aplaudat de-a lungul ultimului mandat pe care l-a încheiat de la primărie, după aceea s-au dus și s-au bucurat de parcă intra Hristos în Ierusalim când a intrat el pe poarta Cotrocenilor, când a fost inaugurarea celebră... Domnul Nicușor Dan a zis: «Ia uite, mă, am oameni care mă iubesc, am oameni care nu zic absolut nimic, mă, pot să fac ce vreau. În sfârșit am o țară pe mână, nu doar un oraș, cât șapte orașe cum este Bucureștiul.»

Prin urmare, se poate spune chiar că domnul Nicușor Dan este consecvent cu ideile de la primărie, cu dovada pe care a dat-o în cazul dosarului lui Călin Georgescu, apropo de ce s-a întâmplat la alegeri, și acum nu face altceva decât să fie consecvent, în sensul în care se antepronunță, își arogă drepturi aproape constituționale pe care nu le are. Și cam ăsta este personajul.

Nu mă miră foarte tare, să știți, și mă aștept ca pe viitor această atitudine a domnului Nicușor Dan, pus față în față cu realitățile cotidiene, să se augmenteze, să devină și mai autocrat, cu accente și mai dictatoriale, cu dorințe și mai mari de a fi cel care dispune și care nu are chef de consultări sau să fie contrazis. Ăsta e personajul.

Să știți că vom constata – nu vreau să fiu ghicitor (sau profet), dacă nu-mi stă în fire și nici nu am capacitățile de a ghici viitorul –, dar eu zic că ne îndreptăm cu toții, cei care încă mai au ochii închiși, spre momentul în care vor constata – nici nu știu dacă va fi cu surprindere sau nu – dar vor constata, fără să mai aibă dubii, că domnul Nicușor Dan n-are nicio legătură cu imaginea pe care și-au făcut-o ei despre Nicușor Dan”, a mai declarat Robert Turcescu.

Robert Nenciu, Robert Turcescu

Nicușor Dan, până nu își publică declarația de avere cu donatorii, este un președinte profund corupt

„Domnul Nicușor Dan, până nu-și publică declarația de avere cu numele donatorilor din campanie, până nu publică și declarația de avere a consoartei dumnealui, cu care are doi copii – deci nu e vorba de un moft, adică nu e cu o domniță de vreo 2-3-5 luni de zile și nu știe dacă durează relația, nu știu ce –, nu, au o relație din care au rezultat și copii. Ei bine, deci până când domnul Nicușor Dan nu binevoiește a face aceste lucruri care țin aproape de ceea ce i se impune prin lege, vă rog să considerați cel puțin din partea mea că este un președinte profund corupt. Transparența pe care o clamează domnul Nicușor Dan, sau o clama în perioada în care era ONG-ist, a dispărut.

Și fenomenul acesta, după cum puteți observa, de ipocrizie amestecată cu dublă măsură, este o caracteristică prezentă la foarte mulți dintre cei care l-au votat pe domnul Nicușor Dan, i-au făcut campanie domnului Nicușor Dan sau îl mai susțin în continuare pe domnul Nicușor Dan. Toți acești oameni sunt, de exemplu, luptători împotriva corupției până în momentul în care corupția ajunge la unul de-ai lor. Din momentul ăla, lupta împotriva corupției nu mai e bună. Sunt luptători pentru transparență în ceea ce înseamnă declarații de avere, afaceri «cu cutare, cu cutare», până când transparența ajunge sau ar trebui să ajungă la unul de-ai lor. Și atunci, nu mai e bună nici transparența”, a mai afirmat Robert Turcescu.

Video 2:

Când Justiția nu mai poate fi controlată de ea devine brusc o cangrenă, devine un „Caritas“

„Sunt, cum spuneau, «toți pentru justiție», până în momentul în care se schimbă ceva în justiție, de exemplu ajunge un alt judecător, pe nume Lia Savonea, în altă curte de Casație și Justiție, și nu mai e unul de-al lor. Și în momentul ăla, brusc, justiția devine o «cangrenă», devine un «Caritas». Pensiile magistraților sunt importante și sunt detestabile, doar dacă nu e vorba de unul de-al lor care urmează să ocupe funcția de Avocat al Poporului și are pensie specială de 27 sau de nu știu cât, 28.000 de lei. Deci, pe el îl sărim și ne ocupăm doar de ceilalți.

Asta se numește dublă măsură, ipocrizie, fariseism, bătaie de joc la adresa unei populații care își face din când în când iluzii în legătură cu primenirea clasei politice și înnoirea clasei politice. Nu, oameni buni. Suntem în situația de a observa că la acești indivizi, mai ales observând acum, de exemplu, și scandalul dintre celebrele [Carmen] Uscatu și [Oana] Gheorghiu, de la Dăruiește Viață, la acești indivizi nu se pleacă de la principii, ei nu se iau de la principii. Nu! La ei toată povestea este la bani, la interes. Iertați-mă, ăsta este cuvântul de ordine. Despre asta este vorba, vă spuneam: ipocrizie și chestiuni pe interes.

După cum s-a mai dovedit – aduceți-vă aminte, cu Vlad Voiculescu (Magicianul) și cu alții – care au avut tot timpul interese majore de natură financiară când s-au cățărat în astfel de funcții. Aș vrea să se rețină. Chiar dacă nu i-am votat și n-am să-i votez pe ăștia, câte zile voi avea... Nu mă mai duc în viața mea la vot decât să fiu obligat să votez vreun userist sau vreun fariseu din această garnitură. Dar în același timp, aș vrea să n-am dreptate și aș vrea să n-am dreptate. Pentru că România, țara asta în care trăim cu toții, traversează niște perioade înfiorătoare, niște momente teribile de toate felurile.

De la felul în care a fost anulată democrația, odată cu anularea alegerilor din 6 decembrie 2024, până la această criză financiară, financiar-bugetară, spuneți-i cum vreți, care riscă să ducă România într-un colaps financiar din cauza faptului că ea este condusă și la această oră la care vorbim noi de niște indivizi care n-au legătură, de nicio culoare, cu performanța profesională. Ei sunt, în cel mai bun caz, când vine vorba de ăștia Țoiu de la Externele și Ionuț Moșteanu de la Apărare, sunt în cel mai bun caz niște mediocri. Unii dintre ei sunt chiar mai puțin decât mediocri. Sunt niște personaje toxice deja pentru pozițiile de putere pe care le ocupă în statul român.

Necazul cel mare pentru această țară în care trăim și noi este că încă, încă acești oameni au în spate un aparat și de propagandă și de PR, dar și o zonă foarte puternică care le asigură în continuare aura de reformator, de schimbător de sistem, de nu știu ce, de una-alta, de mari specialiști, să zicem. Dar ca suporteri au de asemenea și o zonă de fanatici care, orice ar face acești indivizi, consideră în continuare că ei sunt buni de votat, buni de așezat în fruntea țării. E un soi de orbire pe diverse straturi la nivel național”, a explicat Turcescu.

Robert Nenciu, Robert Turcescu

Ipocrizia și dubla măsură

„Este o orbire care ne duce în situații absolut paradoxale, pentru că uitați ce se întâmplă. Fac meseria asta din 1993, deci de mai bine de 30 de ani. Și în toți acești 30 de ani în care am lucrat ca ziarist și m-am uitat atent la lumea în care trăim – că asta este fișa jobului unui ziarist – n-am întâlnit niciodată o situație ca asta în care o zonă de presă destul de numeroasă, sigur furajată din bani publici via partidele politice, dar și o zonă din ceea ce înseamnă partea asta de social media, n-am întâlnit niciodată ca aceste două bucăți de societate românească să supravegheze și să sancționeze și să urle și să țipe mai ales la adresa opoziției, sau numai la adresa opoziției, indiferent cum s-ar numi aia: «rusofilul Călin Georgescu», «partidul extremist AUR», «urlătoarea Șoșoacă».

Deci, ei sunt foarte atenți la această zonă. Asta îi preocupă în mod deosebit. Acolo se canalizează energii legate de anchete jurnalistice, de investigații, de declarații luate cu penseta, scoaterea lor din context, așezarea lor în articole denigratoare. Și în această zonă care ar trebui să supravegheze mai ales puterea – repet, nu opoziția – când vine vorba de putere, închid ochii. Cum a zis Nicușor, apropo de declarația doamnei Gheorghiu, «a fost o declarație nefericită.» Nu, domnul Nicușor Dan, n-a fost o declarație nefericită. A fost o declarație care, dacă era făcută de George Simion, spre exemplu, era două săptămâni ținut în prima pagină a internetului și nu mai era scos din «demolator», «atacator la ceea ce înseamnă independența magistraților». Nu, aia n-a fost o declarație nefericită.

Dacă domnul Călin Georgescu, să spunem, ar fi făcut o declarație în categoria lui Nicușor Dan – «dacă îmi trimite Parchetul General, să nu se obosească pentru că nu o să semnez niciodată o astfel de...» Presupun că azi ar fi ajuns la o chestie ca asta. Și ar fi fost o declarație pusă pe seama lui Călin Georgescu sau rostită de Călin Georgescu, sau rostită de Ponta, sau rostită de, hai să ne mai ducem la alte personaje din categoria asta, Dragnea, sau rostită de Dăncilă, sau de cine vreți. De aia pe care îi urăște zona «rezist» sau zona progresistă, non-marxistă... Păi, ăia erau desființați, domnule.

Ăia, în secunda trei, se trezeau în Piața Victoriei, sau în fața Palatului Cotroceni, sau în fața Parlamentului, sau în fața casei lor, cu armate întregi de demonstranți înverșunați, cu steaguri ridicate, scandând: «Jos cu [cutare]!», «La pușcărie cu el!». Ăia erau niște oameni morți din punct de vedere social. Aici nu mai e nici măcar, pot să spun, cred că suntem încă blânzi în exprimare atunci când vorbim despre hipocrizie și dublă măsură. Aici vorbim despre o boală, domnule.

Societatea românească, în acest moment, cel puțin o bună parte din ea, care, cum ziceam, orice ar face băieții ăștia, nu vor să vadă și se leagă la ochi, aceasta este o societate care e bolnavă, suferă de o boală cumplită. E orbită, este lobotomizată – iertați-mă, nu că jignesc din punct de vedere medical. Sensul este ăsta în care nu văd decât faptele bune făcute de cei pe care îi susțin, și, în partea cealaltă, nu se uită decât să vadă mici nereguli, declarații care trebuie sancționate, atitudini care trebuie corijate până la anihilarea socială a indivizilor respectivi”, a mai declarat Turcescu.

Video 3:

Presa din România nu mai există

„Presa din România nu mai există. Și nu numai din România. A murit. Să ne fie foarte clar. O mai spun și la dumneavoastră, este un lucru pe care-l rostesc de ani mulți deja. Nu mai există presă. Când presa, sau ce se numesc ele, organe de tipărit ziare – dar nu mai sunt – sau de emis în eter, se furajează – că ăsta ar trebui să fie cuvântul – cu bani de la buget, cu alte cuvinte, din portofelul puterii, din portofelul partidelor politice, când de acolo mănâncă, de acolo dau salarii, de acolo își plătesc releele, de acolo își plătesc curentul și internetul, și cameramanii, și așa mai departe, sau oamenii care scriu pe net, pe ziare electronice, aia nu mai e presă. S-a terminat. Aia nu mai e presă. Nu se poate așa ceva.

De aici și aceste atacuri la adresa jurnaliștilor care au o altă părere decât a puterii. Eu îi știu, eu îi văd, eu îi cunosc, știu și sumele pe care le iau televiziunile de la partidele politice. Și eu, cum să spun, nu mai am stomac, nu mai am stomac să mă uit seara la televizor, la niște talk-show-uri în care defilează pe post de amfitrioni și de invitați niște indivizi care se dau mari redactori-șefi pe la reviste cu nume sonor, pe la televiziuni care împrumută și ele nume sonore, da? Și stau în scaunele alea de acolo lăfăiți așa și analizează situația din lume și din România mai ales, și își dau cu părerea despre extremism, fascism, despre... știu de toate și de toate, și eu îi știu ca fiind putrezi, putrezi. Buzunarele lor put a bani luați de la partide.

Dacă mâine le oferă un partid mai mult, vor cânta partitura în favoarea acelui partid. Dacă poimâine vin alții și plusează, vor schimba imediat macazul. I-am denumit, așa în râsul plânsul cumva, «clătitele presei din România». Ăștia sunt aceia care se întorc așa, de pe o parte pe alta, în funcție de cine plătește mai mult. Ăștia sunt. Să știți că asta este o temă atât de dureroasă, dar pentru a scăpa cumva, sau pentru a încerca să ne vindecăm măcar de iluzii, vă propun și dumneavoastră, dar mai ales telespectatorilor sau internauților care vor urmări acest dialog al nostru, să se vindece de această iluzie. Presa a murit. Se naște altceva.

O zonă în care, nu știu, partidele își cumpără niște televiziuni, după cum se întâmplă acum. Zona de oameni care ceva mai liber s-au refugiat în bună măsură spre internet, dar și acolo e o prigoană teribilă, în care vine CNA-ul cu tot soiul de reglementări ale conținutului digital. E o nebunie întreagă. Deci au rămas insule în care se vorbește liber. Dar vă spun un lucru ca să înțelegeți bine de ce spun că presa a murit. Presa fără redacție, fără corp profesional, fără oameni care să stea laolaltă atunci când scriu materiale, fac anchete, ședințe de redacție și așa mai departe, aia nu e presă, domnule.

Să lucrezi de acasă ca ziarist, să zici că faci presă, este o glumă proastă. Ești ce vrei tu. Nu știu. Acum nu mi se spune ziarist, mi se spune creator de conținut, pentru că eu nu mai am o redacție în care să merg. Pe unde mă duc, la cele mai mari redacții la care merg mai sunt 2-3 oameni. Asta nu înseamnă redacție. Redacția «Evenimentului Zilei» din anii '90 avea 250-300 de oameni. Redacțiile chiar și din anii 2000 aveau totuși măcar 100 de oameni, 50, mă rog, de oameni. Deci se întâmplau lucruri la nivel, atenție, de corp profesional.

Acum suntem fiecare cumva așadar (sau cumva) călăreți din ăștia singuratici. Deci uite, facem. Eu mă așez în studio-ul ăla de acolo, nu știu ce, dar când ne uităm în spate, suntem cu un cameraman, în cazul cel mai fericit, care umblă la 3 camere, săracul, aleargă dintr-o parte în alta, că nu mai sunt 3 cameramani, deși sunt 3 camere. Știți bine despre ce vorbesc, da? Între timp, el mai pune și lumini, și dacă vrea să mai ia și un ban în plus, mai face și editarea video după ce se termină un podcast sau o emisiune înregistrată de televiziune sau mai știu eu ce. Deci asta e situația. Asta nu mai e presă. De-aia spun. Vorbim vorbe. Adică despre ce? Mai bine, serios. Nu. A murit. Gata. S-a sfârșit. Se transformă în altceva. Vom vedea”, a precizat Robert Turcescu.

Robert Turcescu

Șansele Ancăi Alexandrescu există și sunt conștientizate și de partidele politice

„Nu fac niște calcule sociologice din categoria «Turcescu își dă cu părerea cum stau lucrurile», ci vă spun din informațiile pe care le am de la cei mai mari adversari ai Ancăi Alexandrescu, adică zona USR, ca să fie foarte clar. Știu că au făcut sondaje în care – după exprimarea unuia dintre acești domni care mi-a vorbit despre acel sondaj – «să știți că stă foarte bine domnul Turcescu», așa îmi spunea acest domn USR-ist. «Stă foarte bine, mult mai bine decât ne-am fi așteptat.»

De ce stă Anca Alexandrescu și cred că stă bine în aceste sondaje și că are șanse, cum spuneam? Pentru că bătălia de la București nu e o bătălie despre București, este o bătălie politică despre starea societății românești. Se încordează și se încleștează în acest moment tabere care sunt sistemul însuși și tabăra antisistem. Ce s-a mai promis pentru București? Eu am candidat în 2016 pentru Primăria Bucureștiului. S-a promis tot ce s-a putut promite. Încă – nu încă de atunci, încă din anii '90 – s-a promis rezolvarea traficului. N-a rezolvat nimeni traficul în București. S-a promis stoparea construcțiilor ilegale. Nu le-a stopat nimeni. Nicușor Dan a blocat dezvoltările imobiliare în București, fără nicio logică. Păi, ideea e că nu le mai permite el să construiască. Sunt afaceri imobiliare de care ar trebui profitat. Iarăși, e altă poveste.

Ce să-i promiți bucureșteanului? Apă caldă? Nu se poate. Până nu schimbă țevile, până nu fac aia, nu se poate. Aer curat? Păi, câtă vreme în București ajung să circule «de toate cazanele», cum se numesc ele, posibile, luate la mâna a doua și aduse în țară de pe terenuri unde...? Pe o mie de euro sau pe degeaba, sau îți plătesc ăia de acolo numai să scape de câte un cazan din ăsta care are 25-30 de ani și el vine să circule în București, să facă taximetrie sau să facă Uber.

Sau când în București vin mașini care sunt înmatriculate, atenție, nu în București. Pentru că aici taxele sunt mari și, atenție, dacă le înmatriculezi aici, știți ce vă costă foarte mult? Te costă foarte mult RCA-ul. În București, un RCA costă de la 2.000 de lei în sus. În vreme ce dacă înmatriculezi mașina la Pitești, unde riscul de accidente este mai mic – că e Pitești sau, nu știu, în alt oraș, la Ștefănești, lângă Pitești sau la Ploiești, poftim – scade RCA-ul cu aproape 1.000 de lei. Așa se face că o grămadă de cetățeni își înmatriculează mașinile în alte orașe, circulă și în orașele, circulă și la București. Bugetul de la București este văduvit de o sumă de taxe și impozite, că dacă înmatriculezi mașina în București, plătești RCA-ul, dar plătești taxele și impozitele pentru mașină la o primărie din București.

Dar băieții fac astfel de șmecherii, înțelegeți? Deci, ce să mai promiți? Astea sunt lucruri cunoscute și paracunoscute. De ce nu le-a rezolvat domnul Nicușor Dan, marele reformator, sau primarii de sector, sau mai știu eu, până acum? Dintr-un singur motiv: nu au putut să stăpânească acest haos birocratico-administrativ în care trăim cu toții, din păcate, de atâta de mulți ani. Deci, bătălia pentru București, nici eu nu trebuie să candid să spun că vă dau apă caldă, vă dau căldură, vă dau nu știu ce sau una-alta. Nu. Da? N-ai. Asta este. Dacă se rezolvă, se rezolvă. Dacă nu se rezolvă, nu se rezolvă.

Știți cum e? E o bătălie politică, e o încleștare politică. Ori din această încleștare politică, Băluță, Ciucu și cu Drulă sunt sistemul. Cu S mare, pentru că sunt reprezentanții a trei partide din patru aflate la guvernare. Deci ei reprezintă sistemul, puterea. Da? Ei sunt, ăștia trei. Singura șansă în bătălia cu ei este Anca Alexandrescu, care vine de pe baricada antisistem. Într-un astfel de context, e foarte posibil ca electoratul dornic să dea o palmă sistemului, s-o voteze pe Anca Alexandrescu în procente mari și foarte mari. Și asta, repet, nu pentru că Anca Alexandrescu promite ceva altfel decât Ciucu, Băluță și cu Drulă. Nu. Ci pe motiv că: «Bă, mă duc, nu s-o votez, votez ca să le dau o șclafă (palmă) acestor nenorociți care au anulat alegerile, care au înscăunat un președinte cu mari probleme de adaptare la realitate, care au promis că vom avea un guvern performant!»

Da, Ilie Bolojan s-a cam blocat în tot ceea ce înseamnă reformă, nu mai înțelege nimeni nimic. După ce ne-a spus că face pachete peste pachete și că rezolvă și cu una-alta, constatăm că închidem anul cu o inflație îngrozitoare și cu un deficit bugetar la fel de mare. Așa că oamenii vor merge să voteze pe 7 decembrie? Bang! Antisistem! Să se răcorească! Asta a mai rămas în toată povestea asta. Nu despre București este. Eu dacă mă duc la vot pe 7 decembrie, cu siguranță nu votez pe ideea că mi-a promis mie Ciucu că o să fie Bucureștiul nu știu cum sau că Băluță nu știu ce”,  declarat Turcescu.

„Înapoi la turul 2“, o salbă de interviuri și speranțe de conștientizare a pericolului

„Cartea se numește – special am jucat expresia, am întors-o puțin – și am spus: «Înapoi la Turul 2», pentru că eu cred că trebuie să ne întoarcem la ceea ce s-a întâmplat pe 6 decembrie. Am făcut asta cu ajutorul a opt oameni pe care i-am intervievat. E vorba de Călin Georgescu, Ion Cristoiu, Anca Alexandrescu, Marius Tucă, Dan Dungaciu, Adrian Severin, Toni Greblă și Cosmin Gușă.

Am realizat aceste interviuri, iar ele sunt publicate în exclusivitate în acest volum «Înapoi la Turul 2». Sunt interviuri care oferă o imagine multifacetată în legătură cu atmosfera și cu întâmplările petrecute între primul tur al alegerilor prezidențiale din 2024 (deci cu noaptea de 24 spre 25 noiembrie 2024) și până dincolo de momentul anulării alegerilor, petrecut pe 6 decembrie 2024.

«Înapoi la Turul 2» presupune încercarea, în pătrățica mea de jurnalist, de lămurire a unei fotograme, dacă vreți, din toată acea nenorocire de film prost și mai ales ticălos petrecut odată cu anularea alegerilor prezidențiale. Eu cred că suntem datori cu toții – ziariștii, oamenii care n-au treabă cu anchete nici măcar jurnalistice, dar și procurorii. Suntem datori să limpezim ce s-a întâmplat pe 6 decembrie, cum s-a ajuns la anularea alegerilor. Pentru că aceasta este o rană deschisă și încă puternic sângerează. Care sângerează și este puternic dureroasă.

E o durere teribilă în momentul de față. E ca și când am încerca să construim o casă nouă pe un teren mlăștinos sau pe ceva putred. Nu se poate, domnule! Este cea mai cruntă lovitură pe care a încasat-o statul român în acești 35 de ani de când presupuneam cu toții că ne îndreptăm să trăim în democrație. S-a anulat peste noapte, practic, o întreagă construcție la care s-a lucrat greu și cu multe sacrificii în acești 35 de ani. E vorba de construirea unui stat democratic. Anularea alegerilor prezidențiale trebuie să fie discutată zi de zi. Nu există «ne-am plictisit», «nu mai e posibil». Da, turul 2, probabil, că nu mai e posibil – mă rog, decât dacă ar exista o suprainstanță, să zicem, poate chiar divină, care să zică: «Dăm timpul înapoi și se organizează turul 2.» Nu!

Dar să ne întoarcem la ceea ce s-a întâmplat atunci prin discuții, punând în continuare întrebări, intervievând oamenii, așa cum am făcut eu, de-o parte și de alta a baricadei – nici nu mai contează – deschizând o anchetă in rem de către procurori în legătură cu ceea ce s-a întâmplat atunci. Acum cât încă nu e prea târziu, acum cât încă trăiesc protagoniștii acelor întâmplări, acum cât încă există declarațiile consemnate pe internet, în ziare, pe nu știu unde. Este o datorie națională să ne întoarcem – de-aia spun – «Înapoi la Turul 2». Nu putem spune: «Hai, domnule, mergem înainte!“ Sigur! Ne târâm înainte. Ăsta este sentimentul. Eu am sentimentul zi de zi că România nu merge înainte. România este ca un ins care încearcă să alerge într-o mlaștină, trăgând un picior cu greu, avansând, cu cât încerci să scoți piciorul din spate, cu atât te afunzi mai mult cu piciorul din față. Este foarte greu”, a afirmat Turcescu.

Video 4:

Consecințe și lipsa de încredere

„De-aia s-a ajuns în situația în care astăzi, când am început dialogul nostru, m-ați întrebat despre noile gafe ale lui Nicușor Dan și toate ideile astea ale lui. De-aia am ajuns în situația în care România este astăzi condusă de un individ cu accente autocratice și cu o totală desprindere, din punctul meu de vedere, de realitate. Asta se întâmplă pentru că a existat anularea alegerilor prezidențiale din 6 decembrie 2024.

Țara e împărțită. Oamenii mai au puțin și se bat între ei. Tensiunea este mare. Ura este una alimentată zi de zi, de pe ambele baricade, probabil. Dar nu există rezolvare a acestei situații până când nu ne limpezim, până când nu ne dumirim, până când nu înțelegem ce s-a întâmplat, cine au fost făptașii, de ce au acționat, cum au acționat, la ordinul cui, care au fost ordinele, cine a fost comandantul acțiunii, ca să spunem așa, la momentul respectiv.

Eu pun suflet și patimă în ceea ce spun, pentru că vă rog să mă credeți, la ora la care discutăm, eu nu mai am încredere că trăiesc într-o țară democratică și nu mai am încredere deloc în forța votului de a schimba ceva. Când într-o țară astfel de piloni, să-i numim în felul ăsta, astfel de piloni pe care stă democrația, se surpă, se dărâmă, dispar pur și simplu, nu mai putem avea pretenția că trăim într-un stat democratic. Putem să pretindem că trăim în ceva. Nu știu cum o putem denumi, dar nu într-o democrație. Pentru că democrația mi-o oferea mie și mi-a oferit mie întotdeauna avantajul în raport cu alte țări nedemocratice să spun: «Bă, poate nu trăim noi foarte bine în România...»

Poate nu suntem noi... Uite, eu îți arăt (am ridicat două degete, ) și când ridic două degete, camera mea de luat vederi pune niște baloane. Deci să știți că asta nu o să sperie telespectatorii. De la mine e problema. Problema e faptul că în raport cu alte țări în care nu există poate foarte multă democrație, dar sunt mai bogați decât noi – și asta este o chestiune pe care o abordez în volumul despre care vorbim acum, «Înapoi la Turul 2», și apare în dialogul cu Dan Dungaciu – care spune așa: «Ce, dom’le, sunt țări în care nu-i multă democrație, dar, nu știu, să zicem că trăiesc mai bine decât România?» Vedeți exemplele unor țări asiatice, vedeți exemplele unor țări de aici, din Orient, unde democrație nu e și ei trăiesc bine.

Noi, europenii, ne băteam însă, de fiecare dată, cu pumnul în piept și spuneam: „Da, șeicule, ai fi putut spune, sau fetei de șeic, fată de șeic, eu sunt fată de țăran român sau băiat de țăran român. Nu, e adevărat, nu trăim la nivelul la care să ne putem cumpăra patru Lamborghini pe lună, dacă vrem, cum ți se poate întâmpla ție, dar trăiesc în democrație, mă! La mine există votul. Eu, dacă vreau să schimb ceva, schimb cu forța votului.” Și acum, cum mă duc eu să vorbesc cu fata de șeic aia, sau cu băiatul de șeic, ăla o să râdă de mine și o să zică: «Ce zici, mă, Turcescule? Vedeți că, între timp, pe lângă faptul că trăiești mai prost decât noi, am înțeles din punct de vedere economic, nici democrație nu mai aveți, mă, că forța votului vostru s-a dus.»

Cea mai mare greșeală pe care o putem face în astfel de momente este să cădem în depresie, să abandonăm lupta, să spunem că nu se mai poate face absolut nimic. În fapt, dacă vreau să fiu bine înțeles, nici nu vreau să le dau satisfacție ajungând într-o astfel de situație, pentru că ei asta își doresc. Ei își doresc ca noi să cădem într-o stare de letargie, să nu mai reacționăm. Să nu mai avem chef să acționăm, să nu mai avem chef să vorbim, să nu mai fie dorință, să nu mai existe dorința de a schimba lucrurile. Să spunem: «Dom’le, nu se poate.» Nu. Din punctul ăsta de vedere, dați-mi voie să spun că eu rămân credincios speranței că vom reuși și că vom răzbi”, a concluzionat Robert Turcescu.

Interviul integral îl puteți urmări în materialul VIDEO de mai jos:

.