Rușii-lipoveni din Dobrogea se pregătesc să sărbătorească Crăciunul; tradiții și obiceiuri

Pentru cei mai mulţi dintre noi, sărbătorile de iarnă vor lua sfârşit după Sfântul Ion şi Bobotează, în timp ce creştinii ortodocşi de rit vechi abia pe 7 ianuarie vor sărbători prima zi de Crăciun.

În Ajunul Crăciunului, ca și la noi, gospodinele stau ore în șir în bucătărie pentru a pregăti bucate alese, tradiționale. La apus de soare, starovenii se pregătesc de slujba de la biserică după care așteaptă cu drag colindătorii.
În Dobrogea găsim cea mai mare comunitate de ruși lipoveni, marea majoritate fiind la Ghindărești, dar și în județul Tulcea.

Obiceiurile rușilor lipoveni sunt strâns legate de sărbătorile religioase. Calendarul pe care îl respectă a rămas neschimbat, fiind cel iulian, decalat cu 13 zile.  Până în zilele noastre la rușii-lipoveni s-a păstrat obiceiul efectuării semnului crucii în aproape orice acțiune pe care o întreprind.

De Crăciun, există și la rușii-lipoveni obiceiul de a colinda, vestind Nașterea Domnului, însă nu înainte de sărbătoare, ci după liturghie, şi cu un singur colind în repertoriu, preluat din cântarea bisericească („Hristos se naște” – „Hristos rajdaetsja”).

Credința rușilor staroveri din România este creștin-ortodoxă de rit vechi, păstrată încă din timpul creștinării oficiale a Rusiei Kievene în anul 988 de către cneazul Vladimir Sveatoslavici din 980 până în 1015. Și în prezent, slujbele se țin în bisericile staroverilor în slavonă bisericească, calendarul folosit fiind cel iulian (stabilit din ordinul lui Iuliu Cezar, în anul 46 î.Cr.) și nu cel gregorian. Dintre cele câteva deosebiri de rit amintim: semnul crucii la staroveri se face cu două degete (cu arătătorul și degetul mijlociu) și nu cu trei, reprezentând Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul (celelalte trei degete împreunate simbolizând Sfânta Treime); crucea rușilor staroveri este cu opt colțuri (extremități); înconjurul bisericii în timpul procesiunilor se face după rotirea soarelui (după rotația acelor de ceasornic); numele Mântuitorului se ortografiază cu un singur I: Isus; oficierea liturghiei se face cu 7 prescuri și nu cu 5; icoanele se realizează și astăzi în stil bizantin și numai pe lemn sau metal etc.