Scrisoare deschisă, adresată domnului Politician

Domnule Politician,

De la bun început, trebuie să menţionez că apreciez spectacolul unic pe care ai reuşit să îl pui în scenă în această perioadă. Pe fondul tensiunilor din piaţa Euromaidan din Kiev sau a conflictului din Crimeea, euromocirla dâmboviţeană ar putea să determine orice lider european cu toate ţiglele pe casă să trateze cu clepsidra prietenia cu România, având în vedere aceste ieşiri de la guvernare, remanieri, demisii, reorganizări, voturi, declaraţii şi show-uri televizate.

Un lider marcant al opoziţiei îmi explica recent: "Votul este, practic, o negociere. Cât îmi dai, ca să te votez". Greşit, domnule politician. Eu nu vreau să îmi dai nimic. Vreau să faci. Treabă, preferabil, deşi bănuiesc că ai ajuns la limita răbdării cu această constantă şi, evident, ignorată solicitare.

Noi runde de alegeri bat la uşă. Pentru dumneata, voi deveni iar relativ important. Pentru nici nu mai ştim a câta oară, vei primi un nou mandat. Pentru noi promisiuni. Pentru noi realizări. Cele vechi se şi văd. De exemplu, închisorile devin sufocante, graţie noului val de clienţi de elită: foşti miniştri, primari, parlamentari ş.a.m.d. De aceea, înţeleg şi necesitatea aerisirii lor, prin amnistii în masă, care vor bate din nou la uşa şedinţei de plen, sub forma proiectului parlamentar, acum şi cu sponsorizare guvernamentală, dacă îi dăm crezare noului Ministru pentru Relaţia cu Parlamentul, Eugen Nicolicea.

De sub muntele de zgură poleită al trăncănelii, ajunsă la rang de expresie politicianistă televizată de breaking news, răsare, timid, o idee. Îmi aduc aminte de ea, încă de pe băncile şcolii, care scutura studenţi debusolaţi: "un politician se gândeşte la următoarele alegeri, un om de stat se gândeşte la următoarea generaţie"! M-a lovit ca un trăznet când au avut loc audierile pentru cabinetul Ponta III. Ioana Petrescu, de exemplu, noua "patroană" de la Finanţe, a convins comisia de specialitate, oferind ca exemplu pentru combaterea evaziunii fiscale domeniul hotelier, unde ar da dispoziţii să... se numere cearceafurile. Nu s-a lăsat mai prejos nici Bogdan Stanoevici, Ministrul pentru Românii de Pretutindeni: "Sunt mândru că Alain Delon m-a servit cu şampanie".

Dincolo de formaţiunile cu pretenţii care se recomandă a fi ori de stânga, ori de dreapta, ori de centru, păcălirea sistematică merge strună, la un popor care dă impresia că nu l-a avut niciodată pe Nicolae Bălcescu, revoluţionarul care îi spunea Mariei Cantacuzino: "Ce importanţă are totul? Să trăiască ţara noastră"!

Se numeşte diferenţă, domnule politician, adică victima prezentului meschin a negocierii electorale.

Cu stimă,

Marius Florian VASILE