Se intorc tiganii. Ce facem cu ei?

Ultimele zile am fost bombardaţi cu ştiri care ne anunţau că ţiganii, pardon romii, vor fi expulzaţi din ţările în care au trăit ani buni. Nu ştim care a fost motivaţia exactă a lui Sarkozy, cert este că a reuşit să îşi pună în cap reprezentanţii etniei care îl ameninţă cu instanţelor internaţionale superioare, Acţiunea l-a deranjat teribil pe exponentul ţiganilor, regele Cioabă, care susţine că în cele 300 de tabere care urmează a fi distruse nu trăiesc doar infractori, acuzând autorităţile franceze că au trimis acasă şi oameni cinstiţi. Altfel spus, oamenii cinstit să rămână, iar infractorii să se întoarcă în România. Dar până când oficialii internaţionali vor da un verdict, romii se văd în situaţia de a-şi face bocceaua şi de a părăsi taberele improvizate din periferiile urbelor occidentale. Şi pentru că e bine să fii solidar cu necazul unora, presiunea acţiunii lui Sarkozy apasă cel mai dureros umerii autorităţilor române. Acestea, se văd puse într-o situaţie deloc comodă, în condiţiile în care va trebui să primească valul de romi, indiferent dacă este cinstit sau cu mai multe păcate. Dar, oare, ce le vor oferi guvernaţii sutelor de suflete care vor năpădi toate colţurile ţări? Care va fi formulă salvatoare de reintegrare socială a ţiganilor, că de protecţie socială nici nu poate fi vorba, în condiţiile în care bugetul statului este unul mai mult decât auster. Nici una! Va fi un balast, greu de dus de societate, o povară pentru toţi. Care ar fi sursa de existenţă pentru familiile de romi? Din păcate, în România zilelor de zi cu zi, şi dacă vrei, nu poţi fi cinstit. Cine e cinstit e condamnat la umiliţe. Cine e cinstit, e condamnat să moară de foame.