Si daca nu s-au "integrat"...ce?

Îmbarcaţi în avioane şi trimişi "pachet" acasă, ţiganii care cerşeau în Franţa nu au pus bine piciorul pe pământul românesc, că au şi vorbit despre planuri. Evident, planurile... e de fapt unul singur, şi anume să se reîntoarcă în Franţa. E clar că repatriaţii ai suficientă minte să priceapă că pe acasă ori n-au ce să învârtă de Doamne-ajută ori, acolo unde e rost de ceva caşcaval, pericolul e prea mare. Apoi, nu poţi opri sângele nomad să nu-şi asculte chemarea, ca să parafrazez un cunoscut, care spune că, oricât s-ar fi "domesticit" ţiganii şi şi-ar fi făcut o casă a lor, ca tot românul, tot le mai vine dor de ducă. E o explicaţie din cartierul Medeea asta, de la o persoană care mai are vagi aduceri aminte despre cum era viaţa la cort. Aşa că, de prin vecini adunate, puse cap la cap, poţi înţelege de vor ţiganii înapoi: să facă bani, aşa cum ştiu ei, să aducă acasă sau s-o ducă mai bine decât ruda din Spania, decât vecinul român şi aşa mai departe. Integrarea romilor? Statul nu se implică suficient? De vină suntem noi, cei care avem prejudecăţi, care face diferenţe? Încep să fiu convinsă că asta e o mare greşeală - să acuzi statul de aşa ceva - şi că orice tentativă de integrare, aproape forţată, e sortită eşecului. Ei, ţiganii, le au pe ale lor altfel decât le gândim noi, iar intergrarea asta e un pic gândită anapoda. Dacă nu vor, de ce atâta agitaţie să le impunem? Probabil doar pentru a nu ne face de râs în Franţa, bunăoară, sau pentru a-i aduce la acelaşi nivel încât să renunţe la proastele obiceiuri? Toţi avem proaste obiceiuri. Din start, ideea de "integrare" e o recunoaştere a faptului că sunt altfel. Sesizez multe nuanţe de ipocrizie şi nedreptate în programele dedicate romilor (explicaţie: oficial romi, ei îşi zic ţigani, iar numai "ţiganii păcăliţi" fac tam-tam când nu sunt numiţi romi). Iar nedreptate este faţă de ceilalţi care sunt altfel, dar pentru care statul nu se ia cu mâinile de cap atunci când este arătat cu degetul de alte ţări. Statul ăsta chiar mă enervează uneori: face prioritate zero dintr-o banalitate. Aşa sunt ei, punct. Nu putem accepta, asta e, dar nici nu îi putem seta, pe loc, aşa cum îşi dă cu părerea Europa că ar trebui să fie cetăţenii-model ai continentului.