Strada Justiţiei din Constanţa: focar de infecţie, casa cerşetorilor şi legea tăcerii

„Nu avem apă, aşa că fraţii cară bidoane şi găleţi”

Nu este nimic nou că pe Strada Justiţiei din Constanţa există destule barăci şi căsuţe ridicate ilegal, unde mai mulţi oameni ai străzii şi-au găsit adăpost printre casele cetăţenilor de rând. Ei sunt reduşi la tăcere de către cei mai vocali. Oamenii nu vor să vorbească despre ce se întâmplă în zonă pentru a nu trăi cu teama că cineva le-ar putea distruge gospodăriile sau ar putea atenta la viaţa lor. Oamenii trăiesc într-un miros insuportabil, de la gunoiul de pe stradă, printre cerşetori refugiaţi şi cu frica zilei de mâine.

Cum intri pe Strada Justiţiei, în imediata apropiere a căii ferate, printre firme de construcţii, răsare o lume ruptă de realitatea constănţeană. Case dărăpănate, improvizaţii de locuinţe şi…gunoaie. Cam asta este prima impresie de cum păşeşti pe strada lungă. Un miros înţepător se întinde pe o porţiune lungă, unde iarba abia se mai zăreşte de muntele de mizerii aruncate. „Le aruncă oamenii străzii…iau tot ce apucă de prin oraş, selectează ce au nevoie, restul le aruncă aici în iarbă. Nimeni nu vine şi curăţă după ei. Noi ne-am obişnuit”, a declarat o femeie care locuieşte în imediata vecinătate a gunoaielor. Acolo este clar un focar de infecţie. Din focar, ies, fără să se simtă deranjaţi de mirosul insuportabil, doi copii de 4 şi 6 ani, după cum au spus ei. „Aici ne jucăm, tanti. Uneori mai găsim şi jucării”, a spus fetiţa, uitându-se cu ochii mari la fratele ei. Aceştia nu erau supravegheaţi de nici un adult, ei declarând că se joacă des acolo, că încă sunt prea mici să se ducă de capul lor la cerşit, precum o fac fraţii lor mai mari. „Avem alţi 4 fraţi. Ei merg prin stradă şi spală geamuri. Vin acasă cu bani să halim”, a spus băiatul cu multă mândrie. Tot ei ne-au făcut turul „cartierului”. „Ăştia se ocupă cu fiare, alţii cu cerşeala, ca şi noi, dar suntem uniţi. Avem grijă între noi”, au adăugat copiii. Inocenţa lor este completată de hainele murdare şi de mâinile îmbătrânite de munca de acasă. „Eu spăl rufe. M-a învăţat mama. Dar nu avem apă, aşa că fraţii cară bidoane şi găleţi”, zice copila. Printre gospodăriile îngrijite cu flori în faţa porţii, se ivesc barăci unde se înghesuie foarte multe persoane. Locuitorii din zonă mai adaugă că mulţi dintre cei care merg la cerşit nu stau în permanenţă acolo, unii având rude sau cunoştinţe care stau în cartierul social Henri Coandă care îi cazează câteva zile când nu au cum să stea la căldură, cel puţin pe timp de iarnă. Vara, în schimb, este cu totul altceva. Cerşetorii dau „petreceri” cu grătare improvizate şi alcool, făcând chiar scandal şi luându-se la bătaie. „Vara asta îmi era frică să ies să duc gunoiul. Erau drogaţi, băuţi, nu ştiu. Printre toţi ăştia suntem şi oameni normali, care nu avem unde să ne ducem. Stăm şi suportăm. Ne-am obişnuit. Nu cred că o să avem linişte vreodată. Îmi e frică şi să vorbesc de ce se întâmplă”, a spus o bătrână care locuieşte pe Strada Justiţiei. Întrebată dacă există posibilitatea ca anumiţi cerşetori să aibă o situaţie financiară bună, femeia a răspuns că: „Orice e posibil. Unii cerşesc şi au curţile îngrijite. Pentru unii e meserie asta”. Mulţi dintre oamenii din zonă au refuzat să vorbească pe motiv de teamă, căci există o lege a tăcerii în zonă.

Toate drumurile cerșetorilor duc…pe Strada Justiției

Un locatar de pe Strada Justiției rupe totuși tăcerea. El a spus că oamenii care umblă cu cerșitul au zone alocate pe familie. „Unii merg pe la gară, alții pe la centrele comerciale, alții prin intersecție. O fac și prin rotație ca să fie toți mulțumiți”, a declarat un bărbat mai curajos. „Dacă o să mergi pe drumul înspre autogară de la Policlinică mai sus, o să vezi o femeie cu doi copii. Unul îl ține în brațe, iar pe altul îl lasă câțiva metri mai încolo”, a adăugat el. Pe strada unde lucrează muncitorii de zor care coboară înspre autogara din zona Gării din orașul Constanța, femeia se afla la cerșit cu pruncul în brațe. Celălalt copil nu a fost zărit, probabil fiind plecat în altă zonă pentru a apela la mila trecătorilor. „Alții se duc pe la Cora aici, dar acolo merg doar ăștia care sensibilizează mai mult. Adică, cei cu handicap. Ei strâng cei mai mulți bani așa.”, a precizat bărbatul.

Claudia CORBU