Tabloidizare - motive, explicatii, critici

Zăvoranca a fost externată din spital, a fost sau n-a fost gravidă, Moni n-a putut intra la Izvorani să-şi ia copilul, că ăla mic şi rău n-a fost acasă - iaca, sunt la curent cu toate ştirile care... contează! Le facem noi să conteze, că aşa cere publicul. Stăm gură-cască, vorbim după aia de tabloidizare, apoi ne dăm seama că, de fapt, până şi în America opinia publică este atentă la astfel de subiecte de can-can. Că cică tot poporul urmăreşte ce vedetă mai divorţează sau cu cine se mai cuplează. Acuma, ce să zic? România nu-i America? Sau, mai bine, explicaţia e alta: nu avem destule posibilităţi de divertisment, de evadare din cotidianul plictisitor, şi-atunci avem la îndemână surogatul Iri-Moni sau Zăvo. Şi cu asta, încheiem ziua, ne ducem la culcare comentând "vai săraca" ori "panarama naibii". Uite-aşa, se duce gândul de la propiile tragedii, telenovele şi aşa mai departe - cred că acesta e motivul pentru care cei mai mulţi "trăiesc" ştirile cu pricina. Nu poate fi presa vinovatul moral absolut al acestei situaţii. Dar nici de laudă. Coabităm cu plăcere de dragul audienţei, hrănim lipsurile oamenilor, le "umflăm" venele de spectaculos sau de răul... altora! Şi tot de dragul audienţei inventăm seriale pe seama unor nefericiţi - asta e încă o chestie care mă cam irită, dar, deh, "se consumă" ştirile lacrimogene, cu imagini date la nesfârşit de la o tragedie, de la un caz social etc. Toate "păcatele" astea le are presa şi cu siguranţă le vom mai comite mult timp de acum înainte cu toţii. Manualul de normalitate nu este încă scris, iar normalitatatea nu o percepem cu toţii la fel. Apoi, dacă n-ar fi Iri şi Moni, probabil că mulţi s-ar strange singuri de gât ascultând doar ce au de spus conducătorii ţării sau ce au de comentat criticii lor. Altceva nu văd ce-ar mai face mulţi dintre cei care "sorb" evenimentele care curg din tubul televizorului.