"Tradare" sa fie, dar macar cu eleganta

Teo Trandafir a îndurerat PDL-ul. Şi-a anunţat trădarea de la votul moţiunii de cenzură cu o zi înainte; nu mai era nici o surpriză. Gestul ei, de după vot, a fost însă teribil de... nepoliticos. Chiar dacă el ar fi exprimat bucuria că a votat după propriile convingeri şi nu după linia trasată de partidul aflat la guvernare şi care încă mai vrea la guvernare, manifestarea ei mi s-a părut vulgară. A fost gestul pe care de regulă suporterii îl fac atunci când fotbaliştii favoriţi înscriu un gol, iar ei doresc să le transmită adversarilor "v-am tras-o". A fost o ieşire specifică stadioanelor, iar pedeliştii nu au putut decât să comenteze, frustraţi, că e dezamăgitoare Teo, cu toate că, încă din momentul cooptării ei în partid au existat semnale că nu va fi un soldat disciplinat. Nu că PDL ar avea nevoie neapărat de yes-mani, dar în nici un caz de cineva care să savureze şi să facă atât de mult spectacol dintr-un gest împotriva partidului din care face parte. Explicaţiile cum că votul a fost o exprimare a propriilor convingeri au sunat într-adevăr frumos, elegante - Teo ştie să vorbească pe înţelesul celor mulţi. Dincolo de asta, imaginile cu ea după vot mi-au adus aminte - nu ştiu de ce - de Gigi Becali, în momentul în care făcea spectacol cu cătuşele la mâini. Era acolo nu doar exprimarea "ia uitaţi ce-mi fac ăştia", dar şi un soi de convingere că e nedrept ce i se întâmplă şi că dreptatea e de partea lui, pentru că... aşa trebuie să fie, dincolo de orice regulă. Poate comparaţia e deplasată, dar eu, una, nu vreau în Parlament oameni care nu-şi pot controla gesturile vulgare, ca să nu mai spun că, oricum, vocabularul din Parlament este de mahala, iar asta de ani buni. Că e savuros până la un anumit punct - da, dar doar asta să pricepem din ce se petrece în Parlament? Aş fi crezut ce spune Teo, păoate că îi dau dreptate şi pentru modul cum a votat dacă nu ar fi existat maniera deplasată de reacţie după vot; a fost ca şi cum ar fi dat cu bâta în baltă.