Ce este și cum se tratează sindromul de tunel carpian

Sindromul de tunel carpian reprezintă o neuropatie compresivă a nervului median in interiorul tunelului carpian al încheieturii mâinii. Orice afecțiune care scade dimensiunile tunelului carpian poate produce simptome de sindrom de tunel carpian. Acest sindrom a primit o atenție deosebită în ultimii ani, datorită faptului că poate apărea la persoane a căror muncă presupune activități repetitive ale mâinilor.

Ce este sindromul de tunel carpian

Din punct de vedere anatomic, tunelul carpian este localizat pe față dorsală a încheieturii mâinii, și este format din oasele mâinii pe o parte, și de ligamentul carpian transversal pe de alta. Practic oasele carpului formează un șanț, iar ligamentul transformă acest șanț într-un canal. Nervul median trece prin tunelul carpian, și ajunge în regiunea palmară, scrie doc.ro.

Traumatismele, cum ar fi o fractură la încheietura mâinii sau o luxație, pot duce la apariția sindromului de tunel carpian acut. Sarcina poate provoca retenția de lichid, ceea ce duce la o presiune suplimentară în tunelul carpian. Diabeticii, pacienții cu hipotiroidie sunt mai predispuși la această afecțiune. Tumorile sau chisturile în încheietura mâinii, pe tendoane, sau în tunelul carpian pot provoca, de asemenea, sindromul de tunel carpian. Fumatul, obezitatea, reprezintă factori de risc adiționali.

Simptome și diagnosticare

Primele simptome ale sindromului de tunel carpian sunt furnicăturile și amorțeala la nivelul mâinii. Acestea sunt urmate de obicei de durere surda, vaga. Simptomele sunt mai accentuate în primele ore ale dimineții sau pe timpul nopții si pacientul se trezește cu senzația de amorțeala a mâinilor. În cazul în care afecțiunea progresează, musculatura degetului mare se poate atrofia.

Descrierea simptomelor și examenul clinic al pacientului sunt cele mai importante parți din diagnosticul de sindrom de tunel carpian. Suplimentar se poate face o testare a vitezei de conducere nervoasă.

Tratamentul sindromului de tunel carpian

Dacă un pacient este diagnosticat cu sindrom de tunel carpian, atunci activitățile care cauzează simptomele trebuie sa fie modificate sau oprite, dacă este posibil. Trebuie evitate mișcările repetitive ale mâinii, ridicarea obiectelor grele și acele poziții ale mâinii ce presupune flexia palmară.

O fașa elastică pentru încheietura mâinii va scădea simptomele din fazele incipiente ale sindromului de tunel carpian pentru ca ține încheietura mâinii într-o poziție de repaus. O orteză poate fi utila mai ales pe timp de noapte, evitând astfel îndoirea mâinii în timpul somnului și astfel scad durerile și amorțelile nocturne. Medicamentele anti-inflamatorii pot ajuta pentru a reduce simptomele sindromul tunelului carpian. În cazul în care aceste măsuri simple nu ajută în a controla simptomele, o injecție cu un preparat cortizonic in tunelul carpian poate aduce ameliorări.

Intervenția chirurgicală

Dacă metodele medicamentoase nu mai dau rezultate, chirurgia poate fi utilă și necesară pentru a reduce presiunea asupra nervului median. O intervenție chirurgicală nu este recomandată în cazul în care există leziuni avansate ale nervilor. Operația standard pentru sindromul de tunel carpian consta într-o incizie de aproximativ 3-4 cm, pe fața palmară a încheieturii mâinii, cu secționarea ligamentului carpian transversal. O procedură mai noua, numită eliberare endoscopică de tunel carpian, permite secționarea ligamentului carpian transversal.

După operație, durerea începe să scadă în intensitate, dar este posibil ca sensibilitatea în zona de incizie să persiste pentru mai multe luni după intervenția chirurgicală. Recuperarea poate dura mai mult atunci când leziunile nervilor sunt importante. În unele cazuri, simptomele nu sunt atenuate în întregime.

Este recomandată kinetoterapia pentru șase pana la opt săptămâni post-operator. Masajul blând la nivelul zonei de incizie poate ajuta la reducerea sensibilității și la limitarea formarii de țesut cicatricial. Urmează exerciții de tonifiere a mușchilor brațului, antebrațului și mâinii, precum și cele de îmbunătățire a controlul motor și dexterității mâinii.