"Centrele de plasament functioneaza peste capacitatea lor autorizata"

Petre Dinica, directorul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului:

Principala grijă a directorului de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Constanţa, Petre Dinică, este să facă tot ce îi stă în putinţă pentru beneficiarii sistemului. Problema e că noile cazuri sociale sunt din ce în ce mai disperate şi obligă la măsuri de urgenţă. Din păcate, în condiţiile crizei economice, numărul solicitărilor creşte constant atât la adulţi, cât şi la minori, în timp ce alocările financiare scad. În centrele de plasament din judeţul Constanţa nu mai sunt locuri libere, aşa incât acestea sunt supraaglomerate.

Reporter: Domnule Petre Dinică, care sunt problemele cu care se confruntă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) din Constanţa?

Petre Dinică: Dacă ne referim la funcţionarea direcţiei, probleme sunt tot timpul. Cele mai pregnante sunt legate de lipsa finanţării, iar celelalte sunt legate de anumite colaborări cu autorităţile locale, pentru că uneori ajungem să luăm cunoştinţă de anumite cazuri în momentul în care lucrurile se pot îndrepta foarte greu. Programele legate de finanţare creează, la rândul lor, alte probleme, ca de exemplu lipsa personalului. Datorită salarizării mici, oamenii îşi găsesc de lucru în altă parte sau pur şi simplu renunţă să muncească pe bani puţini. Alte probleme sunt legate de asigurarea serviciilor, care nu pot fi de calitate din cauza finanţării pe care o avem. Tot din cauza finanţării nu putem realiza pregătirea continuă a personalului. O mare parte dintre programele noastre sunt susţinute de ordonatorul principal de credite, Consiliul Judeţean, care ne susţine întru totul. Cu toate acestea, este loc şi de mai bine.

Rep.: Reducerea salariilor i-a determinat pe mulţi angajaţi să părăsească sistemul. Câţi asistenţi sociali şi maternali au plecat de la DGASPC? Plecarea loc a dus la închiderea anumitor servicii?

P.D.: Într-adevăr, lipsa unei salarizări corespunzătoare a dus la plecarea mai multor angajaţi din cadrul direcţiei: şi asistenţi maternali, şi asistenţi sociali, dar şi alte categorii de angajaţi. Bineînţeles, în funcţie de nevoile lor, unii au rămas angajaţii noştri, iar unii au reuşit să-şi găsească un alt job. Nu sunt de condamnat, pentru că fiecare dintre noi trebuie să aibă grijă de familia lui. Şi atunci când ni se oferă o oportunitate trebuie să o folosim. Ca şi număr, 200 de salariaţi ai DGASPC au părăsit sistemul anul trecut, fără a avea posibilitatea să-i înlocuim, deoarece posturile au fost blocate. În ceea ce priveşte serviciile noastre, nu a fost închis nici unul. Am încercat să ne descurcăm cu salariaţii pe care îi avem, crescând numărul de beneficiari per salariat cu mult peste normele stabilite de actele normative.

Rep.: După plecarea celor 200 de salariaţi, câţi angajaţi au rămas la DGASPC?

P.D.: Noi trebuia să fim 1.442 de angajaţi. Din 1.442 avem o medie a posturilor vacante pe care nu putem să le acoperim de 70. Deci avem mai puţin cu 220 de salariaţi decât avem aprobaţi, iar faţă de normele care ar fi trebuit acoperite, dacă am fi avut finanţare, avem cu circa 300 de salariaţi mai puţini. În acelaşi timp, numărul de beneficiari a crescut. Deci avem mai mult de muncă, cu mai puţini salariaţi.

Rep.: Ce se întâmplă cu acei copii care au fost în grija asistenţilor maternali şi care au părăsit sistemul?

P.D.: Dacă vorbim de copiii care erau la asistenţii maternali, care au părăsit sistemul, o parte dintre ei au fost plasaţi la alţi asistenţi, iar o parte - în centrele de plasament. Centrele de plasament funcţionează peste capacitatea lor autorizată. Dacă am proceda ca în Occident, locuri nu ar mai fi şi ar trebui să găsim alte soluţii. Dar deoarece cazurile sociale trebuie rezolvate, suntem nevoiţi să depăşim capacitatea centrelor.

Rep.: În ultima perioadă, din cauza sărăciei, românii îşi abandonează copiii în centrele de plasament. V-aţi confruntat cu asemenea probleme în judeţul Constanţa? Spre deosebire de anii trecuţi, numărul copiilor abandonaţi a crescut?

P.D.: A crescut. Nu foarte mult, dar a crescut. Pentru mulţi copii am găsit o soluţie la problemele lor: unii au fost adoptaţi, alţii au fost reintegraţi în familii sau în familii extinse. Dacă luăm cazurile sociale active, din 2010 acestea sunt mai multe decât cele din 2009. Românii îşi abandonează copiii din mai multe cauze: promiscuitate, lipsa educaţiei, nivelul de trai scăzut, lipsa îngrijirii părinţilor, sărăcia. Am avut şi cazuri când au venit părinţi şi ne-au solicitat să le luăm copiii în centrele de plasament, că nu-i mai pot întreţine. Ceea ce este şi mai grav e că din cauza sărăciei s-ar putea să avem şi mai multe cazuri sociale.

Rep.: Ce ne puteţi spune despre adopţii? Mai sunt constănţenii disponibili să adopte copii? În ceea ce priveşte condiţiile de adopţie, acestea s-au simplificat?

P.D.: Condiţiile de adopţie au rămas aceleaşi. La fel şi legislaţia. Cereri pentu adopţie sunt destul de multe. Cu toate că numărul copiilor care au fost declaraţi de către instanţă adoptabili a crescut şi el, deocamdată nu putem onora toate cererile. Dacă intrăm în amănunte şi vorbim despre numărul copiilor adoptabili, numărul acestora este mai mic din cauză că ei nu corespund solicitărilor: adică să fie fetiţă sau băiat, să aibă un anumit număr de ani, să fie blond sau brunet. Un copil este declarat de către instanţă adoptabil, dacă el nu mai poate fi reintegrat în familia naturală. Un copil trebuie să crească într-o familie, să fie îngrijit, şi cu cât acest lucru se întâmplă mai devreme, cu atât este mai bine.

Rep.: Cum staţi cu finanţarea? În acest an, câţi lei pe zi veţi cheltui pentru un beneficiar al sistemului?

P.D.: Noi nu trebuie să depăşim costul mediu stabilit prin hotărâre de Guvern. Cu alocaţia de hrană de 8,3 de lei pe zi trebuie să asigurăm trei mese pe zi. În rest, pentru celelalte trebuinţe sunt alte costuri, acestea pleacă de la 1500 de lei până a 1800 pe an, în funcţie de beneficiar.

Rep.: Pentru a interveni rapid în cazurile sociale semnalate în judeţ aveţi nevoie de transport. Câte maşini aveţi în parcul auto al DGASPC? Vă ajung bani pentru combustibil?

P.D.: Noi avem 17 mijloace de transport, care sunt funcţionale. Însă a scăzut alocaţia de bani pentru aceste maşini. Dar specificul activităţii noastre impune deplasare şi nu poţi să nu te duci decât cu maşina. Căutăm să ne încadrăm în limita alocaţiei date, să nu o depăşim, că altfel ar trebui să punem bani din buzunar. Deocamdată ne străduim să cheltuim rezonabil banii alocaţi pentru combustibil. Sperăm să nu mai avem alocţie pentru combustibil, la fel ca şi jandarmii sau poliţiştii care nu au alocaţie atunci când pleacă în misiune.

Rep.: Primarii din judeţul Constanţa au înfiinţat în anul 2010 servicile sociale sau tot DGASP are grijă de copiii abandonaţi?

P.D.: Primarii şi-au acreditat serviciile. Dar dezvoltarea serviciilor la nivel local nu a fost făcută, deoarece nu sunt bani. E uşor să deschizi un serviciu, dar e greu să-l susţii, mai ales în condiţiile crizei financiare. Dar va veni vremea când autorităţile locale să facă acest lucru, pentru că şi legea îi obligă. Dar primarii au şi ei dreptate, pentru că cei care legiferează această activitate trebuie să găsească şi o formulă de finanţare a sistemului. În această situaţie, responsabilitatea majoră revine tot DGASPC. Dar totuşi, în serviciile sociale din primării au fost încadraţi asistenţi sociali, care sunt pregătiţi să răspundă nevoilor, să depisteze cât mai devreme cazurile sociale, pentru a interveni la nivelul comunităţii, ca să nu ajungem la măsuri de instituţionalizare.

Rep.: Ce datorii mai are în prezent DGASPC?

P.D.: Avem datorii şi la utilităţi, şi la furnizorii noştrii. Mai puţine ca la începutul anului trecut, dar totuşi avem. Finanţarea a rămas la fel ca şi anul trecut de 80%. Şi vorbesc aici de costuri minime şi de minimul pe care îl asigurăm beneficiarilor noştri. Avem şi restanţe salariale pentru perioada 1 februarie - 1 iulie, adică cele 28% care au fost reduse din salariu. Noi am recurs anul trecut la această măsură pentru ca banii de salarii să ne ajungă pentru tot anul. Bineînţeles există şi un proces pe rol, iar noi căutăm soluţia ca banii să ajungă cât mai repede către salariaţi.

Rep.: Ce vă propuneţi pentru 2011?

P.D.: Să finalizăm proiectele începute, şi anume dezvoltarea Centrului de Primire Minori în Regim de Urgenţă cu modulul mamă-copil, care va fi gata la sfârşitul primului semestru. Sperăm să finalizăm până la vară reparaţiile capitale de la corpul B de la Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuro-Psihiatrică din Techirghiol. Să finalizăm şi lucrările la Adăpostul de Noapte pentru Oamenii Străzii, care ridică probleme mai ales în sezonul rece. Vrem să facem 10 locuinţe protejate: patru la Topraisar, şase la Negru Vodă, în continuarea strategiei pentru dezvoltarea serviciilor sociale. Vor intra în reparaţii capitale şi corpurile A şi C de la Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuro-Psihiatrică din Techirghiol. De asemenea, vor fi demarate reparaţii capitale la Centrul de Plasament "Traian". Avem mult de muncă. O parte din banii de care avem nevoie sunt de la Consiliul Judeţean, o parte sunt cofinanţări de la Consiliul Judeţean, o parte sunt fonduri structurale, o parte au venit de la Guvern. Am fi dorit să putem realiza cât mai multe. Luni am depus un proiect pe Dezvoltarea economiei sociale, adică pregătirea beneficiarilor noştri (persoanele cu handicap) de a dezvolta activităţi economice. De asemenea, dorim să menţinem pe linia de plutire ceea ce avem. Sperăm ca Ministerul Muncii să ne permită să facem angajări, ca nu cumva să se repete şi la noi evenimentele de la spitalul din Giuleşti.