CONFLICTUL dintre generații, în autobuzele constănțene. Bătrânii: agresivi și inveninați!

Se întâmplă tot mai des, e o scenă pe care o vedem la fiecare călătorie cu autobuzele constănțene: o bătrână furioasă, vărsând invective și venin pe un tânăr cu un piercing în plus, care, furat de muzica din căști, a omis să îi acorde locul pe scaun. Sau un grup de tineri distrați, ridiculizându-i, fără vreo urmă de jenă sau respect, pe bătrânii noștri. De ce au loc astfel de evenimente, de ce le vedem la totul pasul și nici măcar nu ne mai surprind?

Clivajul intergenerational în autobuzele constănțene e ușor de observat. Începe cu o privire aruncată pieziș, urmând ca, preț de câteva stații, aceasta să se transforme într-un murmur generalizat, în care cuvintele jignitoare sunt aruncate fără vreun filtru de respect sau reținere. Am asistat de curând, pe ruta liniei 44, la o imagine ce poate fi considerată un tipar. O femeie în etate apostrofase un tânăr pentru impertinența pe care o afișa purtând un piercing în formă de bară, care îi străbătea, transversal, urechea. Adolescentul, refugiat în muzică sau în gândurile sale, a ales să o ignore, neripostand în vreun fel.

La puține zile distanță, o altă femeie în vârstă, alesese să își manifeste nemulțumirea față de mai multe fete care râdeau, într-un colț retras al autobuzului. A încetat, de mult, să fie o luptă pentru locurile pe scaun, acestea nu mai reprezintă o problemă, însă este, mai degrabă, o problemă a atitudinii față de oamenii cu care nu ne mai identificăm, cu care nu am reușit să stabilim o punte de comunicare eficientă.

Studiile psihologice afirmă că tendința către agresivitate este una înnăscută. Dintr-un anumită perspectivă, ne determină să creștem, fiind legătură strânsă cu instinctul nostru de supraviețuire, Dezvoltarea noastră că specie are la bază infinite momente de acest gen, de la lupta pentru supremația celor mai puternici, la acțiunea de a vâna, care înseamnă iarăși supraviețuire. Agresivitatea poate fi considerată o formă de interacțiune socială deschisă, directă, de cele mai multe ori dăunătoare, cu intenția de a provoca daune sau alte neplăceri unui alt individ.

O societate în care domină violența și agresivitatea este o societate în care oamenii aleg să ființeze primitiv. Faptul că locuitorii orașului nostru, bătrâni și tineri, aleg să funcționeze pe baza agresivității, în majoritatea timpului, manifestând și acceptând o atitudine totalitară și implicit abuzivă în societatea din care fac parte, este dovadă cea mai clară, că pe de o parte se simt în permanent pericol și au o stare de neputință, iar pe de altă parte este dovadă că nu cunosc o modalitate mai bună de a aplana unu conflict, decât agresivitatea sau uneori retragerea. Tonul general folosit este mereu unul încărcat de furie, și pare să fie îndreptat, aproape de fiecare dată, din partea seniorilor către cei mai tineri. O discriminare inversă, tacită, despre care se vorbește prea puțin, având drept țintă o generație sensibilă, deprimată, speriată și suprasolicitată. Agresivitatea bătrânilor noștri maschează răni și neputințe vechi, dar se canalizează într-o direcție greșită. Ne rămâne speranța unui oraș mai vesel, cu un spirit întinerit, dar suntem prinși într-o mentalitate care distruge, asemeni unei pandemii, tot ce atinge. Din când în când, însă, chiar și în autobuzele noastre aglomerate, în care circulăm cu nervii întinși, se mai ivește câte un zâmbet de copil care înseninează fețele ce-l privesc. Poate de acolo vine schimbarea pe care o așteptăm...

A.M.