Cum se distrau constănţenii acum 100 de ani: admirau flaşnetele, papagalii şi maimuţele, pe stradă

Timpul trece şi toate se nasc şi mor în jurul nostru. Constanţa a fost şi este într-o continuă schimbare, la fel şi tot ce cuprinde ea. Distracţia! A fost şi va fi mereu prezentă în dorinţele oamenilor, numai că, făcând o comparaţie între 1912 şi 2012, pare că am vorbi despre două lucruri diferite. Dacă acum haosul, decibelii şi parangheliile sunt la mare căutare, pe timpuri, un papagal şi o flaşnetă reprezentau o mare extravaganţă, care necesitau aprobare.

Sursa de distracţie este prezentă pe străzile Constanţei încă din cele mai vechi timpuri. Dacă aruncăm o privire pe străzile urbei actuale, inclusiv pe litoral, vom observa cele prezentate mai sus sunt prezente la datorie, sub diferite forme, având ca scop principal, nu plăcerea publicului, cum toţi am avea tendinţa să credem, ci banii. Pe premiza: "orice ar fi, banul să ruleze", Constanţa este împânzită de evenimete, zbânţuiala fiind la ea acasă, mai ales pe litoral. Cluburi, decibeli asurzitori, ritmuri muzicale ce se împletesc într-un amalgam nedesluşit, trupuri de femei semidezbrăcate, atmosferă haotică, miros de tutun ars cu garnitură de aburi de alcool, autoturime de lux asezonate cu viteză excesivă, sunt doar câteva din sursele de distracţie, în vogă la ora actuală. Părăsind atmosfera teribilistă a anului 2012, facem o incursiune în timp şi ajunem pe meleagurile Constanţei de odinioară, unde găsim străduţe înguste, atmosferă liniştită, iar la orele serii câte un bal organizat cu mult timp înainte, cu aprobările în regulă, date de Primărie. După o încadrare vizuală a orăşelului de epocă, ne oprim în lunile de vară ale lui 1912, când lumea nu era străină de distracţie, sufletul omului râvnind mereu la o doză de voie bună, elixir pentru o viaţă mai lungă, probabil. Însă, se schimbă datele problemei, automat şi formele distracţiei. Din cavalcada filelor de istorie, ajungem pe strada Bucovinei nr 1, a anului 1912, unde numitul Gheorghe Fătulescu, cerea primarului aprobarea pentru a aduce o sursă de distracţie publicului. Nu, nu este vorba de vreun show de striptease, ci de o distracţie destul de extravagantă pentru vremurile acelea. "Subsemnatul, vă rog a-mi da voie de a umbla pe piaţă şi stradele Oraşului cu o flaşnetă şi un papagal pentru distracţia publicului. Vă salut, cu stimă, Gheorghe Fătulescu, strada Bucovinei nr. 1", se arată în solictarea făcută către Primăria "Comunei Constanţa", în anul 1912, document care face parte din Fondul Arhivistic al Primăriei Constanţa, dosar 7/1912. Aşadar, flaşneta şi papagalul constituiau o reală sursă de distracţie a publicului, plimbate pe "stradele" comunei urbanistice, ceea ce a fost în vremuri apuse, Constanţa. De asemenea, o zi importantă pentru locuitori era sosirea circului, timp în care amuzamentul atingea cote maxime. Nici în cazul acesta circul nu-şi instala cortul fără a cere voie primarului iar dacă pregătirile întârziau, Primăria trebuia anunţată în mod obligatoriu. "Domnule Primar, autorizaţia pentru construcţia circului este pe timp limitat, de la 5 - 31 iulie. Prin faptul că circul a fost construit mai târziu, la 20 iulie, bazată pe plata făcută pe 25 de zile, cerem prelungire.", se arată în documentul din iulie 1912, document care face parte din Fondul Arhivistic al Primăriei Constanţa, dosar 7/1912. Însă, nici maimuţele nu lipseau din peisaj, însă, la fel, cu aproare. "Cerându-mi o permisie pentru a umbla cu maimuţe în oraş, 15 zile, avem rugămintea să binevoiţi a vă da acordul", spunea o altă sursă de divertisment a anului 1912. După ce am văzut sursele de distracţie ale strămoşilor noştri, ne întoarcem pe asfaltul încins, strabătut de bolizi furioşi şi dăm, din nou, ochii cu haosul ce ne înconjoară, cu gândul la ceea ce a fost odată.

Liliana CHIRU