Din "culisele" evazioniştilor: cum achiziţionezi un produs cu un preţ, îl vinzi mai ieftin şi... ai profit!

Se poate în România

Experienţa ultimelor două decenii şi jumătate demonstrează că România reprezintă o minune economică, unde sărăcia, la ea acasă, se înţelege de minune cu practicile de îmbogăţire rapidă, de cele mai multe ori pe "cârca" statului. Esenţa de "tun", adânc împământenită în practicile mediului de afaceri românesc probabil i-ar impresiona până şi pe greci, iar conducerea FMI, după ce ar afla practicile noastre, ar avea toate motivele să ne strângă de gât, asta dacă reuşeşte să treacă de infarct. Constanţa s-a menţinut tot timpul în topul invenţiilor năstruşnice. Oraşul-port a oferit dintotdeauna de lucru presei şi autorităţilor de combatere a infracţiunilor, ba prin celebrele "tunuri" cu cereale, ba cu fructe sau orice presupune slalomurile printre legi.

Astfel, un antreprenor local, sub protecţia anonimatului, a fost amabil să dezvăluie o practică înfloritoare din Constanţa, de lucru cu statul... împotriva statului şi cu finalul conţinut şi în titlu: cum să achiziţionezi un produs cu un preţ, îl vinzi ulterior mai ieftin şi, totuşi, să ai profit. "Iei de la un furnizor din România, totul legal, facturat, dar iei pe o firmă românească. Produsul X, să zicem, este achiziţionat cu 10 lei, iar la tine intră în contabilitate cu oricât, 12 sau 15 lei, nu contează. Cel mai bine e să fie cât mai puţin, 10 lei şi 20 de bani, ca să plăteşti taxe cât mai puţin. Prin românească poţi să faci export, către o ţară din Uniunea Europeană, pentru că vinzi fără TVA, cum ar fi în cazul nostru Bulgaria, pentru că e aproape. În comerţul intracomunitar, TVA se încasează de la ANAF. Vinzi fără TVA în străinătate. Pot să vând acel produs de 10 lei la ce preţ vreau, chiar şi la 70 de lei. Eu îmi iau TVA la acei 70 de lei, tocmai aceasta este şi ideea, să umflu cât mai mult preţul şi, ţine-te bine, marfa oricum nu pleacă fizic nicăieri. Cel mai simplu. Trimiţi o caşcarabetă la frontieră şi acolo ai "băieţii", care trec pe foaie două TIR-uri! Care e problema? Aici e treaba. Marfa nu ajunge fizic. Ea există doar în acte. Ai luat acel produs la 10 lei şi îl vinzi la 9 lei şi 80 de bani, ca să scapi de el repede, să ai rulaj şi să atragi şi clienţi. Ideea e că trebuie să ai şi oamenii în punctele cheie", explică antreprenorul. Practica nu este grea, însă nu este nici chiar la îndemâna oricui. Deşi, sună interesant cum o ţară ca România poate ajunge exportatoare de banane, peste noapte, antreprenorii români sunt mai puţin tentaţi de idee, comparativ cu străinii. De ce? Pentru că un cetăţean român poate fi "săltat" repede, în schimb un străin nu se bucură doar de paradisurile fiscale ale Ciprului sau altor ţări, ci şi de posibilitatea de "uşchire" din ţară. Aşa poate fi explicabilă şi multitudinea de societăţi comerciale de apartament, cu câţiva angajaţi şi cifre de afaceri exorbitante, după cum a detaliat antreprenorul pentru Replica: "Practica asta este inspirată de pe vremea cerealelor. Dacă nu mai merge acum cu cereale, merge cu altele. Asta e afacere, ce te străduieşti să faci, să dregi? Faci bani din hârtii! Sunt simple şmecherii. La fel şi cu fructele. Intrau TIR-urile cu fructe în ţară, le băgau prin nu ştiu ce firme, făceau export. La un moment dat, România a ajuns ţară exportatoare de banane! Luau de prin America de Sud banane pe nimic. Făceau import şi, imediat, export, în Bulgaria sau Germania, la preţuri exagerate şi apoi luau TVA. În mod normal, încasarea TVA de la stat durează şase luni, dar, dacă eşti băiat deştept, o "scoţi" la şase ore. Oricine o poate face, dar, la noi, în general sunt cetăţenii străini, sub protecţia autorităţilor române. Ei vin, îşi fac treaba aici şi apoi o "taie". Dacă eu, ca român, am furat, poţi să mă tragi la răspundere, că sunt aici, nu? Dar, sirianul, kuwaitianul, irakianul sau ce-o fi, a plecat la el în ţară şi cine îl mai ia de acolo? Mai ia-l de unde nu-i pe Hayssam din nu ştiu ce grotă de pe la el. Şi mai e ceva, au şi identităţi false, ceea ce înseamnă că unii sunt şi spioni. Intră în România cu o identitate şi iese cu alta, să nu fie săltat de la aeroport sau din port, cu ce-o pleca el. E clar că e regizat, nu e nimic la întâmplare! Asta explică şi mulţimea de firme de apartament cu cifre de afaceri de milioane, zeci de milioane. Se înfiinţează azi, bagă "tunurile" şi peste jumătate de an nu mai există sau face altă firmă, în alt apartament".

Tomescu: "Se întâmplă, dar nu e un fenomen. Oamenii se reorientează"

Această practică nu este străină autorităţilor competente. Şeful Serviciului de Investigare a Fraudelor (SIF) din cadrul IPJ Constanţa, Ioan Tomescu, a confirmat pentru Replica de Constanţa "şmecheriile" de înşelare a statului... cu statul. Tomescu a reamintit de vremurile "de aur" ale cerealelor, însă şeful SIF este de părere că practica este explicabilă, prin tendinţa oamenilor "de a se reorienta". "Este, într-adevăr fraudă, fals şi uz de fals. Poate să spună întreprinzătorul respectiv că nu a vândut şi a dat-o mai ieftin, ca să scape de ea. Dar, dacă marfa nu pleacă, deja e fraudă. Nu este un fenomen, este ceva mai rar. Acum, cum se prezintă problema, tot ceea ce înseamnă activităţi intracomunitare, se urmăreşte la Bruxelles, orice decontare de TVA. Când se depun la ANAF acele declaraţii, se şi scanează, se cunoaşte tot. Exact cum s-ar aduce la import, de exemplu, în cadrul comunităţii europene o marfă, atunci când se depune decontul pentru plata de TVA, se vede şi la Bruxelles. Deci, nu putem vorbi de un fenomen. Un fenomen a fost pe vremea cerealelor. Acelaşi lucru, cu TVA. Cu cerealele, nu au mai avut în 2013 cu TVA. E adevărat, a atunci a fost un fenomen. Legea le era permisivă, dar acum, datorită controalelor efectuate, verificărilor încrucişate, e altfel. Sigur, mai sunt şi care riscă, dar nu e ceva în masă. Ei sunt şi străini, arabi şi români, pot exista şi legături între ei, nu putem exclude, au fost şi cazuri. Depinde de speţă, oamenii se reorientează, în funcţie de evoluţia societăţii şi legislaţiei", a menţionat Tomescu, pentru "Replica".

Marius Florian VASILE