Eșec pe bani mulți: fără PNRR, noul CET Constanța ajunge direct pe umerii contribuabililor

În vara acestui an, Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a venit la Constanța cu promisiuni răsunătoare și discursuri grandioase despre o „nouă eră a energiei” pentru România. Noua centrală în cogenerare, un proiect de sute de milioane de euro, trebuia să fie salvatorul sistemului local de apă caldă și căldură, un colos energetic menit să stabilizeze orașul până în 2026.

Realitatea izbucnește însă cu brutalitate: finanțarea europeană din PNRR, cu care era construit întregul plan, s-a evaporat. La mai puțin de un an de la limita finalizării, constantenii află că viitorul centralei atârnă de un fir de ață și că totul se îndreaptă spre un final incert.

Bani pierduți, statul plătește factura

Motivul? Incompetența sistemică a României în accesarea fondurilor PNRR. Zeci de milioane de euro s-au pierdut, iar modernizarea energetică a Constanței ajunge acum în cârca bugetului de stat. Același buget sufocat, împins spre marginea prăpastiei, ținut în viață prin taxe tot mai agresive și promisiuni tot mai goale.

Printr-o ordonanță de urgență adoptată miercuri, Guvernul decide că va scoate, precum un magician obosit, câteva zeci de milioane de euro pentru a finanța nu doar centrala de la Constanța, ci și pe cea de la Arad. Conform actului normativ, orice sumă tăiată de Comisia Europeană va fi completată automat din bani publici, fără eliminarea investițiilor.

În OUG se precizează clar: „sumele aferente fondurilor europene diminuate se suportă din bugetul de stat, sub formă de finanțare publică națională”. Cu alte cuvinte, dacă Bruxelles-ul retrage banii pentru neconformitate, statul român deschide portofelul fără să clipească.

Proiectul constănțean include o putere instalată electrică de 52 MW și una termică de 45 MW, iar centrala de la Arad ar urma să aibă 30 MW electrici și 70 MW termici. Ambele însă au devenit, peste noapte, responsabilitatea exclusivă a bugetului public.

Colacul de salvare care scufundă bugetul

Guvernul justifică mișcarea prin dorința de „asigurare a continuității investițiilor” în contextul diminuării fondurilor europene. În realitate, ordonanța deschide larg ușile pentru acte adiționale, realocări pe repede-înainte și ajustări financiare care pot transforma investițiile într-un coșmar administrativ.

Coordonatorii de reforme vor putea schimba finanțarea din mers, ordonatorii principali vor putea modifica bugetele în 2025, iar statul își asumă nota de plată fără să explice motivele pentru care Bruxelles-ul a tăiat banii. În loc să trateze o problemă de performanță și conformitate, Guvernul o transformă într-o simplă factură achitată de contribuabili.

Renegocierea PNRR cu Comisia Europeană a redus finanțările pentru cogenerare la Constanța și Arad cu 57,7 milioane de euro. Aceasta este suma pe care România trebuie acum să o acopere din resurse proprii.

În plus, datele Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene arată situația reală: proiectul de la Constanța are un progres tehnic de 39% și unul financiar ridicol de mic, de doar 1,63%. La Arad, progresul este de 69% tehnic și 48% financiar — mai bine, dar insuficient cât să compenseze pierderile.

Ministerul Energiei avertiza încă din septembrie: dacă nu se găsesc fonduri pentru a acoperi deficitul de peste 57,7 milioane de euro, proiectele riscă să nu fie finalizate în termenul PNRR. Asta ar atrage automat penalizări și, evident, noi costuri suportate tot de stat.

În loc să pună frână proiectelor nefezabile sau să le ajusteze la capacitățile reale, Guvernul alege să arunce bani publici într-un șantier care înghite fonduri fără să garanteze finalizarea la timp.

Această logică a „plătim orice, oricum, doar să nu recunoaștem eșecul” devine marcă înregistrată pentru administrația centrală. În loc să învețe din pierderile de fonduri europene, România continuă să le acopere din propriul buzunar, ca și cum bugetul național ar fi o fântână arteziană.

Proiectele de cogenerare de la Constanța și Arad erau prezentate ca simboluri ale modernizării energetice. Acum riscă să devină simboluri ale risipirii banului public, ale neglijenței administrative și ale incapacității de a respecta jaloane europene.

Bogdan Ivan, Ministrul Energiei

Ministerul Energiei o spune clar: fără acoperirea urgentă a deficitului, există un „risc major de nefinalizare” și un risc de „neîndeplinire a Țintei 134”, ceea ce ar aduce noi penalizări. Practic, România plătește de două ori: o dată pentru incompetență, a doua oară pentru consecințele ei.

Pentru constanteni, mesajul este dureros: proiectul care trebuia să aducă un sistem stabil si consistent de aprovizionare a apei calde si caldurii populatiei,  se transformă într-o gaură financiară umplută din taxele lor. Promisiunile din vară se topesc sub presiunea realității, iar „noua eră energetică” se amână pe termen nedefinit.

Într-un stat care pierde fonduri europene și plătește cu bani publici pentru a evita prăbușirea proiectelor, viitorul nu sună a performanță, ci a improvizație finanțată din buzunarul contribuabililor. Un scenariu repetitiv, dar cu efecte din ce în ce mai apăsătoare pentru cei obligați să-l suporte.