În anul 1908 îţi făceai abonament pe sezon pentru a participa la balurile de la "Casinul Comunal"

Acum decibelii se dezlănţuie până la orele dimineţii

Plimbare în timp, pe bulevardul Elisabeta: ce a fost şi ce a mai rămas. Mai nimic, am putea spune, având în vedere că somptuoasa clădire a emblemei Constanţei, Cazinoul, zace în paragină, doar pescăruşii sau porumbeii bucurându-se de adăpostul pereţilor săi. Însă, dacă derulăm paginile istoriei, vom observa o dispariţie miracuoasă a actualului Cazino, în locul său găsind o construcţie de lemn, poziţionată pe partea dreaptă e bulevardului Elisabeta, numită pe atunci "Casinul Comunal". Cu temeliile puse încă din anul 1880, unul dintre antreprenorii Casinului a fost căpitanul Constantin Creangă, fiul scriitorului Ion Creangă şi tatăl viitorului arhitect Horia Creangă, unul dintre cei mai mari arhitecţi ai perioadei interbelice.

"Casinul Comunal", declarat încă de la început o clădire provizorie, făcut din lemn, a fost dezmembrat în 1910, înaintea inaugurării noului Cazino, proiectat de arhitectul Daniel Renard, în stilul Art Nouveau. Lărgirea bulevardului Elisabeta a fost votată în unanimitate în Şedinţa Consiliului Comunal, prezidată de primarul Cristea Georgescu, la data de 27 mai 1903. Planurile şi devizele pentru lucrare au fost făcute de Portul Constanţa, adică inginerul Anghel Saligny şi ajutoarele sale, în strânsă colaborare cu arhitectul Daniel Renard. Trecând peste partea tehnică, din viteza în care se derulează filele istoriei, ne oprim în anul 1908, pe data de 26 iunie, observând cum peisajele se schimbă şi prind aer de epocă. Păsările prezente între zidurile actualului Cazino dispar în neant, de asemenea şi clădirea somptuoasă ce o ştim toţi, în locul acesteia, apărând o construcţie de lemn, plină de turiştii veniţi la băi dar şi de constănţenii de odinioară. La acea dată, pe piaţa Constanţei apare o "publicaţiune", dată de Primărie, conform căreia fiecare persoană avea un tarif special de a păşi înăuntrul Casinului, pentru a participa la baluri şi distracţie. În acest scop se puteau face şi abonamente. "Domnii vizitatori ai Casinului Comunal sunt rugaţi a lua la cunoştinţă că intrarea în sala Casinului şi pe terasă nu e permisă decât cu plata taxelor de intrare, sau de abonament, cari sunt obligatorii pentru toţi: 30 de lei abonamentul pe întreg sezon pentru familiile vizitatorilor veniţi la băi, 20 de lei abonamentul pentru o familie locală. Familiile sunt considerate a fi formate din trei persoane, pentru familiile mai numeroase se va plăti câte cinci lei de persoană în plus, iar pentru copiii mai mici de 10 ani, câte 3 lei pe sezon sau câte 50 de bani pe seară. Se va plăti 1 leu pentru o persoană pe una zi, doi lei pentru o persoană la baluri pentru cei neabonaţi, 0,50 de bani pentru o persoană la balurile de copii, atât pentru abonaţi cât şi pentru neabonaţi. Militarii plătesc: 20 de lei pentru o familie venită la băi, 10 lei pentru o familie locală, 10 lei pentru o persoană venită la băi, 5 lei pentru o singură persoană locală", se arată în documentul care face parte din Fondul Arhivistic al Primăriei Constanţa, dosarul 27/1908, fila 15. Aşadar, militarii, cât şi familiile "locale" aveau reduceri, iar pentru abonaţi se dădeau câte două baluri pe săptămână, miercurea şi sâmbăta, între orele 9 - 12.00 noaptea, iar orchestra cânta zilnic între orele 5 - 7.00 seara şi 9 - 12.00. Vremurile s-au schimbat, s-a aşternut liniştea peste actualul Cazino, decibelii fiind mutaţi în Mamaia, unde sparg timpanele trecătorilor, locuitorilor sau oricui, până la orele dimineţii, fiind acompaniate de "urletele" tinerilor fericiţi şi scăldaţi în aburi de alcool.

Liliana CHIRU