Mielomul multiplu: cauze, simptome, tratament

Mielomul multiplu este un cancer care se formează într-un tip de celule albe din sânge numite celule plasmatice. Pentru persoanele cu mielom multiplu care necesită tratament, sunt disponibile mai multe opțiuni pentru a ajuta la controlul bolii, scrie doc.ro.

Sursă foto: Shutterstock

Ce este mielomul multiplu?

Mielomul multiplu este un cancer al plasmocitelor. Celulele plasmatice normale se găsesc în măduva osoasă și sunt o parte importantă a sistemului imunitar. Sistemul imunitar este alcătuit din mai multe tipuri de celule care lucrează împreună pentru a combate infecțiile și alte boli. Limfocitele sunt unul dintre principalele tipuri de globule albe din sistemul imunitar și includ celule T și celule B. Limfocitele se află în multe zone ale corpului, cum ar fi ganglionii limfatici, măduva osoasă, intestinele și fluxul sangvin.

Când celulele B răspund la o infecție, acestea se maturizează și se transformă în celule plasmatice. Celulele plasmatice produc anticorpii care ajută organismul să atace și să distrugă agenții patogeni. Celulele plasmatice se găsesc în principal în măduva osoasă, țesutul moale din interiorul oaselor. În plus față de celulele plasmatice, măduva osoasă normală este, de asemenea, casă pentru alte celule sangvine, cum ar fi celulele roșii, celulele albe și trombocitele.

În general, atunci când celulele plasmatice devin canceroase și cresc necontrolat, acest lucru se numește mielom multiplu. Celulele plasmatice produc o proteină anormală cunoscută sub mai multe nume diferite, inclusiv imunoglobulina monoclonală, proteina monoclonală (proteina M) sau paraproteina.

Din ce cauze apare mielomul multiplu?

Oamenii de știință nu au descoperit cauza clară a mielomului multiplu. Se știe că această boală începe cu o celulă plasmatică anormală în măduva osoasă, care apoi se înmulțește rapid. Cum celulele canceroase nu se maturizează și nu mor precum celulele normale, ele se acumulează și în cele din urmă copleșesc producția de celule sănătoase.

Mielomul multiplu începe aproape întotdeauna ca o afecțiune relativ benignă numită gamapatie monoclonală cu semnificație nedeterminată. La fel ca mielomul multiplu, aceasta este marcată de prezența proteinelor M, produse de celule plasmatice anormale, dar la un nivel mai redus.

Care sunt factorii de risc pentru mielomul multiplu?

Factorii care pot crește riscul de mielom multiplu includ vârsta (riscul de boală crește pe măsură ce îmbătrânim, majoritatea persoanelor fiind diagnosticate la vârste de peste 60 de ani), genul masculin (bărbații sunt mai predispuși să dezvolte boala decât femeile), antecedente familiale de mielom multiplu (riscul de boală este mai mare dacă în familie există un frate, o soră sau un părinte cu mielom multiplu).

Ce simptome are un pacient cu mielom multiplu?

În stadiile incipiente, mielomul poate să nu provoace niciun simptom, boala fiind adesea suspectată sau diagnosticată numai după un test de rutină de sânge sau de urină. Pe măsură ce avansează, mielomul provoacă o gamă largă de probleme, cum ar fi:

o durere osoasă persistentă, de obicei în spate, coaste sau șolduri

oboseală, slăbiciune și dificultăți de respirație, cauzate de anemie

niveluri ridicate de calciu în sânge, care pot duce la sete extremă, dureri de stomac, nevoia de a urina frecvent, constipație

pierdere în greutate neintenționată

vedere încețoșată, amețeli sau dureri de cap, cauzate de îngroșarea sângelui

infecții repetate

vânătăi și sângerări neobișnuite, cum ar fi sângerări nazale frecvente, sângerări ale gingiilor și menstruații abundente

slăbirea oaselor care se pot fractura cu ușurință

probleme renale

Mielomul nu cauzează de obicei un nodul sau o tumoră, precum în cazul altor cancere, în schimb, dăunează oaselor și afectează producția de celule sangvine sănătoase.

Cum se diagnostichează mielomul multiplu?

În unele cazuri, mielomul multiplu este diagnosticat atunci medicul îl detectează accidental în timpul unui test de sânge pentru o altă afecțiune. De asemenea, poate fi diagnosticat dacă medicul suspectează prezența bolii pe baza simptomelor pacientului.

Testele și procedurile utilizate pentru diagnosticarea mielomului multiplu includ, în primul rând, analize de sânge, care pot depista proteinele M produse de celulele mielomului. O altă proteină anormală - numită beta-2-microglobulină - poate fi detectată în sânge și poate oferi medicului indicii despre agresivitatea cancerului. În plus, analizele de sânge pentru a examina funcția renală, numărul de celule din sânge, nivelurile de calciu și nivelurile de acid uric pot oferi medicului indicii despre boală.

De asemenea, analiza urinei poate arăta proteine M, care sunt denumite proteine Bence Jones atunci când sunt detectate în urină. Medicul poate lua și o probă de măduvă osoasă pentru teste de laborator, cu ajutorul unui ac lung introdus într-un os (aspirația măduvei osoase și biopsie), în vederea detectării celulelor mielomului. Testele specializate pot analiza celulele mielomului pentru a identifica mutațiile genetice.

Pentru diagnosticul mielomului multiplu se pot recomanda și teste imagistice care să detecteze problemele osoase asociate cu mielom multiplu. Testele pot include radiografie, RMN, CT sau tomografie cu emisie de pozitroni (PET).

Cum se tratează mielomul multiplu?

Tratamentul pentru mielom multiplu poate ajuta adesea la controlul bolii timp de câțiva ani, dar majoritatea cazurilor nu pot fi vindecate. Cercetările științifice sunt în curs de desfășurare pentru a găsi noi tratamente. În prezent, terapia pentru mielom multiplu include în general medicamente pentru a distruge celulele mielomului sau pentru a controla cancerul atunci când revine și medicamente și proceduri pentru prevenirea și tratarea problemelor cauzate de mielom (cum ar fi durerile osoase, fracturile și anemia).

Ca parte a tratamentului, pacientul poate fi întrebat dacă dorește să participe la un studiu clinic pentru a ajuta cercetătorii să dezvolte tratamente mai bune pentru mielomul multiplu.

Pacienții cu mielom mocnit, fără simptome, se pot descurca bine ani de zile fără tratament, monitorizați îndeaproape de medic. Pe baza aspectului anormal al celulelor plasmatice la microscop și al nivelurilor de imunoglobuline, unii pacienți cu mielom multiplu mocnit prezintă un risc ridicat de a evolua spre mielom activ. Într-un studiu, tratarea acestor pacienți cu lenalidomidă și dexametazonă înainte de a dezvolta simptome i-a ajutat să trăiască mai mult.

Pacienților cu mielom activ sau amiloidoză cu lanț ușor li se administrează adesea o combinație de două sau trei medicamente, în funcție de starea generală de sănătate a pacientului și de planificarea unui transplant de celule stem. În multe cazuri, se utilizează o combinație care conține bortezomib, lenalidomidă și dexametazonă.

Pacienții cu mielom multiplu primesc, de asemenea, tratamente de susținere (transfuzii pentru tratarea numărului scăzut de celule sangvine, antibiotice etc.), iar din terapie poate face parte și un transplant de celule stem.