„Mulțumiri” pentru un scafandru din Constanța ce explorează istoria din adâncuri: s-a ales cu dosar penal!

Adâncurile Mării Negre, ale lacurilor de pe litoral și chiar și brațele Dunării ascund adevărate comori, vestigii istorice uitate în mediul subacvatic, ce stau mărturie pentru trecutul zbuciumat al Dobrogei. De ani buni, un scafandru constănțean pasionat de istorie își dedică tot timpul liber descoperirii acestor vestigii. Până în prezent, împreună cu partenerul său, a descoperit epavele a două hidroavioane nemțești, în lacul Siutghiol din stațiunea Mamaia, trei corăbii antice, în Marea Neagră, și alte trei corăbii, în bazinul Azl, din apropierea Sulinei, în Delta Dunării.

Deși contribuția la patrimoniul cultural istoric al țării noastre este considerabilă, nu a primit de fiecare dată mulțumiri. Ba din contră, pentru ultima descoperire menționată, cea de la Sulina, s-a ales cu dosar penal și a fost târât prin anchete și declarații pe la Poliție. Plângerea penală i-a fost făcută, culmea, tocmai de cei care ar fi trebuit să îi aprecieze cel mai mult dedicația pentru aducerea în actualitate a unei părți uitate din trecutul Dobrogei.

Scafandrul constănțean, Pascale Roibu, alături de Iulian Rusu, cel care i-a fost partener în căutarea comorilor din adâncurile subacvatice ani buni, a contribuit semnificativ la aflarea mai multor date despre trecutul regiunii de la malul mării. Pasionat de istorie, și-a propus să verifice veridicitatea legendelor transmise din tată în fiu, în care se povestește fie de avioane căzute pe aceste meleaguri, fie de catarge ale unor corăbii uitate de sute de ani, în adâncuri.

Așa că a vorbit cu bătrânii locurilor, a ascultat poveștile scafandrilor experimentați, care au explorat apele mării sau ale lacurilor, iar de prin 2011 tot explorează mediul subacvatic. Până acum, cu succes! După cum menționam și mai sus, cei doi scafandri au adus autorităților informații și probe certe privind vestigii despre care, până acum, circulau doar legende. În prezent, chiar dacă corăbiile respective nu au fost scoase la suprafață, cu ajutorul celor doi scafandri, autoritățile au aflat unde sunt localizate, au imagini din interior lor și informații despre starea lor de conservare.

Pentru descoperirile făcute, scafandrul constănțean nu a cerut niciodată, și nici nu a primit, vreo recompensă financiară. Deși, potrivit legislației din țara noastră, are dreptul la un procent de aproximativ 30% din valoarea estimată a descoperirii. Totodată, toate bunurile scoase de la fundul mării, al lacurilor sau al Dunării, au fost predate muzeelor.

Dezamăgitoare a fost, însă, atitudinea celor care reprezintă autoritatea în domeniu. Iar aici ne referim la atitudinea conducerii Direcției de Cultură și Patrimoniu din Tulcea, care a cerut anchetarea penală a scafandrului constănțean pentru descoperirile făcute. Deși oficial s-a susținut că, în explorările lor, cei doi scafandri ar fi intrat într-un sit arheologic subacvatic, fără permisiune, surse neoficiale au punctat că plângerea a fost formulată pentru că cei de la direcție nu ar fi avut fonduri suficiente să conserve vestigiile scoase la suprafață de cei doi scafandri și se temeau să nu le fie imputată lor distrugerea lor!

Povestea descoperirii celor trei corăbii de la Sulina

Câteva legende și niște documente vechi l-au convins pe constănțeanul Pascale Roibu să caute mărturii istorice la Sulina, în 2015. Împreună cu partenerul lui de atunci, au mers în Delta Dunării, au vorbit cu oamenii și au decis să exploreze balta Azl, un bazin de apă dulce, aflat aproape de gura de vărsare a Dunării în Marea Neagră. Au descoperit trei corăbii, două comerciale străine și una de război, toate trei din anii 1800.

„Am ieşit de pe canal şi am coborât pe Dunăre. Am navigat vreo zece minute şi am intrat în bazinul pustiu, noi fiind singura ambarcaţiune din acest perimetru. Am început să căutăm pe fundul mâlos şi, după nici două minute, au început să se arate fragmente mari de lemn, grinzi solide ce păreau a fi fost desprinse de pe corpul unei corăbii. Ne-am continuat căutarea când, deodată, am întrezărit o imensă siluetă întunecată.

Plini de emoţii şi cu gândul la ce ar putea fi, ne-am apropiat încet şi am constatat cu uimire că suntem în faţa unei corăbii pe care nu a mai văzut-o nimeni din momentul scufundării şi la care noi doar am îndrăznit să visăm atâţia ani. Am pornit camerele video şi am început să inspectăm epava. Puntea principală era grav afectată şi am descoperit o bucată din cupa unei drage înfiptă în corpul epavei care părea să aibă 45 de metri lungime. Am pătruns prin puntea decopertată şi am ajuns direct în cala epavei, unde am descoperit cu uimire o multitudine de ghiulele imense. Am numărat vreo 100 de bucăţi şi, printre ele, am descoperit câteva roţi aparţinând unor turnuri“, a notat scafandrul.

Plângere penală, în loc de mulțumiri!

Drept mărturie a descoperirii făcute, cei doi au scos la suprafață o ghiulea de aproximativ 70 de kilograme și o roată de tun, pe care le-au dus la Primăria Sulina, iar de aici, împreună cu primarul localității, la muzeul din oraș. De aici, însă, lucrurile au luat o turnură neașteptată. „Când eram încă alături de primarul din Sulina, acesta a fost sunat de directorul Direcției Culturale și de Patrimoniu Tulcea, Iulian Vizaeur, care ne-a acuzat că am scos bunuri dintr-un sit arheologic, că întreaga platfomă a Mării Negre este sit arheologic.

Partenerul meu i-a răspuns că cele trei corăbii nu sunt în mare, ci în bazinul Azl al Dunării, unde nu era sit. Directorul a închis telefonul brusc, noi am lăsat ghiuleaua și roata de tun în custodia muzeului și ne-am întors la Constanța. După o lună, am primit o adresă, de la Poliția Tulcea, cum că pe numele nostru era o plângere penală. Interesant este și faptul că, după ce a fost formulată plângerea penală, cei de la direcție au depus hârtiile pentru desemnarea zonei unde am găsit corăbiile drept sit arheologic. Dar când am făcut noi scufundări, nu era!”, ne-a declarat constănțeanul Pascale Roibu.

Roata de tun și ghiuleaua, „uitate” luni bune în curtea muzeului

Un an de zile au durat cercetările, pentru ca într-un final, anchetatorii să decidă clasarea plângerii penale ca fiind neîntemeiate. De remarcat că, ulterior, surse din rândul autorităților culturale au dat de înțeles că, de fapt, plângerea ar fi fost formulată pentru că cei de la direcției erau supărați, întrucât erau puși la cheltuială de descoperirea constănțenilor.

Mai precis, se pare că pentru a recondiționa roata de tun și ghiuleaua, ar fi avut nevoie de aproximativ 14.000 de lei și, neavând acești bani, erau conștienți că bunurile urmau să se degradeze și să se distrugă.

„Coincidenţă amuzantă. Chiar în ziua primirii înştiinţării de la Poliţie că plângerea s-a clasat, un prieten din Sulina mi-a zis că roata de tun pe care o predasem Muzeului Farului din Sulina a revenit în atenţia custozilor, după mai multe luni în care fusese abandonată lângă gardul muzeului”,a mărturisit Pascale Roibu.

În urma experienței neplăcute cu Iulian Vizaeur, scafandrul constănțean a depus, la rândul lui, o plângere penală împotriva acestuia, pentru calomnie și prejudicierea imaginii. „Acuzațiile care mi-au fost aduse au fost nefondate și consider că mi-a fost prejudiciată imaginea.În plus, a mințit Poliția, spunând că zona respectivă era sit arheologic”, a mai atras atenția Pascale Roibu.

Cei interesați să afle mai multe despre experiențele prin care a trecut scafandrul Pascale Roibu și „secretele” descoperirilor făcute în mediul subacvatic al Mării Negre și al Dunării, le pot citi în cartea publicată de acesta, „Vremea căutărilor. Jurnalul unui scafandru”.

Florentina BOZÎNTAN