Noi medicamente hipoglicemiante ajută pacienții cu diabet să-și controleze boala și să slăbească

Pe piață europeană și americană au apărut în ultimii ani noi opțiuni terapeutice de tratare a diabetului zaharat, superioare hipoglicemiantelor vechi, cum ar fi metforminul, datorită formei de administrare - o dată pe săptămână subcutanat, dar și pentru că, împreună cu o dietă adecvată și exerciții fizice, îmbunătățește controlul zahărului din sânge la adulții cu diabet zaharat de tip 2 și are efecte de reducere a greutății.

Sursa foto: Shutterstock

Atât semaglutida, cât și dulaglutida sau liraglutidă aparțin unei clase de medicamente numite agoniști ai receptorului peptidei asemănătoare glucagonului 1 (GLP-1) utilizate în tratamentul diabetului de tip 2. Aceste medicamente nu reprezintă o formă de insulină, chiar dacă se injectează subcutanat. Se pot administra la pacienții care au încă celule beta funcționale - acestea sunt celule din pancreas care produc, stochează și eliberează insulină, scrie doc.ro.

Agoniştii receptorilor GLP-1 reduc glicemia prin stimularea secreţiei de insulină şi reducerea secreţiei de glucagon, ambele aparând într-o manieră dependentă de glucoză. Această proprietate asigură un risc mai mic de hipoglicemie. Aceste tipuri de medicamente întârzie, de asemenea, golirea gastrică în faza postprandială timpurie, rezultând astfel niveluri mai scăzute de glucoză din sânge. Un rezultat secundar al întârzierii golirii gastrice poate duce, de asemenea, la reducerea greutății corporale.

Semaglutida și Dulaglutida au ambele contraindicații pentru antecedentele personale sau familiale de carcinom medular tiroidian sau pacienți cu sindrom de neoplazie endocrină multiplă.

Incidența tumorilor cu celule C tiroidiene a apărut în studiile pe animale, deși în prezent nu se știe dacă MTC a apărut la om. Informațiile de prescriere ale Uniunii Europene pentru agoniştii receptorilor GLP-1 nu includ contraindicarea antecedentelor personale sau familiale de MTC sau MEN.

Când se analizează avertismentele și măsurile de precauție ale semaglutidei și dulaglutidei, se remarcă o diferență în etichetare: dulaglutida nu include precauția pentru retinopatie. Incidența retinopatiei diabetice a fost raportată în studiul SUSTAIN 6, care a fost un studiu privind rezultatele cardiovasculare pentru semaglutidă. Semaglutida a fost asociată cu risc crescut de retinopatie diabetică comparativ cu placebo. Lipsa retinopatiei diabetice în etichetarea dulaglutidului se poate datora unor studii care nu includ rezultatul de siguranță sau enumerate că excluderi în criterii.

Administrarea o data pe săptămână

Atât semaglutida, cât și dulaglutida sunt administrate o dată pe săptămână pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2. Doza recomandată de dulaglutidă este de 0,75 mg săptămânal și poate fi crescută până la 1,5 mg săptămânal. Semaglutida se administrează 0,25 mg săptămânal timp de 4 săptămâni. Doza săptămânală de 0,25 mg este considerată o doză de inițiere și nu este eficientă pentru controlul glicemic adecvat. Semaglutida trebuie crescută la 0,5 mg săptămânal după terminarea inițierii. Dacă este justificat un control suplimentar al glicemiei, semaglutida poate fi crescută la 1 mg pe săptămână după 4 săptămâni de 0,5 mg pe săptămână.

Reducerea valorilor hemoglobinei glicozilate

Reducerea hemoglobinei A1c (HbA1c) pentru ambele medicamente a fost similară. Studiul comparativ SUSTAIN 7 a investigat semaglutida vs. dulaglutida. Semaglutida a avut o reducere mai mare a HbA1c în comparație cu dulaglutida (-1,4 vs -1,1, respectiv, p=0,002) comparând dulaglutida 0,75 mg și semaglutidă 0,5 mg.5 Un procent mai mare de pacienți au reușit să obțînă hba1c <7% în săptămâna 40 semaglutidă 0,5 mg (65% vs 51%, p=<0,0001).5

Eficacitatea

Semaglutida și dulaglutida au rezultate similare de eficacitate. Se remarcă o diferență atunci când se iau în considerare măsurile de precauție. Diferența dintre retinopatia diabetică listată pentru semaglutidă și nelistată pentru dulaglutidă poate afecta luarea deciziilor clinice atunci când se prescriu medicamente. Deși antecedentele pacientului, inclusiv retinopatie, nu exclude un pacient să utilizeze semaglutidă. Pacienții cu antecedente de retinopatie diabetică trebuie monitorizați pentru progresia retinopatiei diabetice cu utilizarea semaglutidei.

Un studiu observațional efcetuat în 2020 evaluează eficacitatea și aderența terapeutică la pacienții cu diabet zaharat de tip 2 care inițiază dulaglutida vs. semaglutidă subcutanată în Spania, în primul studiu din lumea reală care prezintă date privind eficacitatea clinică pentru compărarea Dulaglutidei cu Semaglutida subcutanată în practica clinică de rutină.

În studiu, ambele medicamente au indus o reducere semnificativă clinic a glucozei și a greutății, deși Semaglutida subcutanată a atins o reducere superioară numeric a HbA1c față de Dulaglutide, în ciuda unei valori inițiale mai scăzute.

Ambele medicamente au obținut o pierdere în greutate mai mare decât cea așteptată, probabil legată de greutatea corporală inițială ridicată.

Caracteristicile inițiale diferite ale ambelor grupuri pot reflecta preferințele pacienților și ale medicilor și luarea deciziilor în comun.

Studiu observațional retrospectiv uniccentric care compară reducerea glicemiei (modificarea față de valoarea inițială a glucozei plasmatice a jeun – FPG și HbA1c) și reducerea greutății (modificarea absolută a greutății față de valoarea inițială și reducerea procentuală a greutății) la pacienții care inițiază Dulaglutide (n=183) sau Semaglutide sc (n=115) pe o perioadă de indice de 18 luni. De asemenea, au fost evaluate siguranța, aderarea la și persistența asupra medicamentului index.

Rezultate

Pacienții care au inițiat Dulaglutide erau mai în vârstă, aveau o durată mai lungă a diabetului și FPG inițial mai mare (180 vs. 165 mg/dl) și HbA1c (8,2 vs 7,84%) și li s-a prescris mai multă insulină și sulfoniluree și mai puțini inhibitori ai SGLT-2 față de pacienții cu sc. Semaglutidă. După o perioadă mediană de urmărire de 9,37 luni, ambele medicamente au redus FPG cu 43,18 mg/dl (Dulaglutide) și 48,36 mg/dl (Semaglutide); și HbA1c cu 1,03% și, respectiv, 1,36%. Ambele medicamente au fost asociate cu o pierdere în greutate de 5,63 kg (5,83% greutate inițială) (Dulaglutide) și 7,6 kg (7,56%) (Semaglutide). Vârsta inițială, durata diabetului, IMC și HbA1c au influențat semnificativ rezultatele. Aderența și persistența terapeutică au fost similare pentru ambele medicamente. Până la 95% dintre pacienții tratați cu Dulaglutide au utilizat doza de 1,5 mg și 72% dintre pacienții tratați cu Semaglutide sc au utilizat doza de 1,0 mg.

Concluziile studiului sunt că într-un cadru pragmatic și recunoscând diferențele importante în caracteristicile inițiale și terapia antidiabetică de fond care ar putea determina prescrierea anumitor medicamente, atât Dulaglutide cât și sc Semaglutide confirmă un efect robust asupra glucozei și reducerii greutății cu o aderență terapeutică similară.

Efectele adverse

Similar cu alte medicamente din clasa de agonişti ai receptorilor GLP-1, cele mai frecvent raportate evenimente adverse asociate cu tratamentul cu dulaglutidă au fost de natură gastrointestinală și au inclus greață, vărsături și diaree. În studiile de farmacologie clinică efectuate până la 6 săptămâni la pacienții cu diabet zaharat de tip 2, majoritatea evenimentelor gastrointestinale au fost raportate în primele 2-3 zile după doza inițială și au scăzut cu dozele ulterioare.