Noi medicamente hipoglicemiante ajută pacienții cu diabet să-și controleze boala și să slăbească

Pe piață europeană și americană au apărut în ultimii ani noi opțiuni terapeutice de tratare a diabetului zaharat, superioare hipoglicemiantelor vechi, cum ar fi metforminul, datorită formei de administrare - o dată pe săptămână subcutanat, dar și pentru că, împreună cu o dietă adecvată și exerciții fizice, îmbunătățește controlul zahărului din sânge la adulții cu diabet zaharat de tip 2 și are efecte de reducere a greutății.

Sursa foto: Shutterstock

Atât semaglutida, cât și dulaglutida sau liraglutidă aparțin unei clase de medicamente numite agoniști ai receptorului peptidei asemănătoare glucagonului 1 (GLP-1) utilizate în tratamentul diabetului de tip 2. Aceste medicamente nu reprezintă o formă de insulină, chiar dacă se injectează subcutanat. Se pot administra la pacienții care au încă celule beta funcționale - acestea sunt celule din pancreas care produc, stochează și eliberează insulină, scrie doc.ro.

Agoniştii receptorilor GLP-1 reduc glicemia prin stimularea secreţiei de insulină şi reducerea secreţiei de glucagon, ambele aparând într-o manieră dependentă de glucoză. Această proprietate asigură un risc mai mic de hipoglicemie. Aceste tipuri de medicamente întârzie, de asemenea, golirea gastrică în faza postprandială timpurie, rezultând astfel niveluri mai scăzute de glucoză din sânge. Un rezultat secundar al întârzierii golirii gastrice poate duce, de asemenea, la reducerea greutății corporale.

Semaglutida și Dulaglutida au ambele contraindicații pentru antecedentele personale sau familiale de carcinom medular tiroidian sau pacienți cu sindrom de neoplazie endocrină multiplă.

Incidența tumorilor cu celule C tiroidiene a apărut în studiile pe animale, deși în prezent nu se știe dacă MTC a apărut la om. Informațiile de prescriere ale Uniunii Europene pentru agoniştii receptorilor GLP-1 nu includ contraindicarea antecedentelor personale sau familiale de MTC sau MEN.

Când se analizează avertismentele și măsurile de precauție ale semaglutidei și dulaglutidei, se remarcă o diferență în etichetare: dulaglutida nu include precauția pentru retinopatie. Incidența retinopatiei diabetice a fost raportată în studiul SUSTAIN 6, care a fost un studiu privind rezultatele cardiovasculare pentru semaglutidă. Semaglutida a fost asociată cu risc crescut de retinopatie diabetică comparativ cu placebo. Lipsa retinopatiei diabetice în etichetarea dulaglutidului se poate datora unor studii care nu includ rezultatul de siguranță sau enumerate că excluderi în criterii.

Administrarea o data pe săptămână

Atât semaglutida, cât și dulaglutida sunt administrate o dată pe săptămână pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2. Doza recomandată de dulaglutidă este de 0,75 mg săptămânal și poate fi crescută până la 1,5 mg săptămânal. Semaglutida se administrează 0,25 mg săptămânal timp de 4 săptămâni. Doza săptămânală de 0,25 mg este considerată o doză de inițiere și nu este eficientă pentru controlul glicemic adecvat. Semaglutida trebuie crescută la 0,5 mg săptămânal după terminarea inițierii. Dacă este justificat un control suplimentar al glicemiei, semaglutida poate fi crescută la 1 mg pe săptămână după 4 săptămâni de 0,5 mg pe săptămână.

Reducerea valorilor hemoglobinei glicozilate

Reducerea hemoglobinei A1c (HbA1c) pentru ambele medicamente a fost similară. Studiul comparativ SUSTAIN 7 a investigat semaglutida vs. dulaglutida. Semaglutida a avut o reducere mai mare a HbA1c în comparație cu dulaglutida (-1,4 vs -1,1, respectiv, p=0,002) comparând dulaglutida 0,75 mg și semaglutidă 0,5 mg.5 Un procent mai mare de pacienți au reușit să obțînă hba1c