REVOLTĂTOR: o bătrână de 86 de ani se târâie printre gândaci și mizerie. De ce nu o ajută autoritățile?

Bătrâneţea nu vine cu flori, ci cu boli şi dureri – vorbă pe care, acum mulţi ani, mi-a spus-o o bătrânică, în timp ce îmi povestea de toate problemele medicale pe care le avea. Din păcate, însă, pe lângă dureri şi boli, sunt cazuri când înaintarea în vârstă aduce singurătate, neputinţă şi, cel mai rău, înjosire! O resimte din plin o femeie de 86 de ani, care se târâie, la propriu, printr-un apartament plin de gândaci şi mizerie. Doar vreo două vecine îi mai deschid uşa, să îi aducă de mâncare. Au încercat să obţină sprijin din partea autorităţilor, fie pentru îngrijire la domiciliu, fie pentru preluarea într-un azil. Până în prezent, însă, li s-a răspuns că nu este posibil, niciuna, nici alta!

De cum ajungi la etajul al doilea al blocului din cartierul Km 4-5, de pe strada Narciselor, te izbeşte mirosul puternic, de urină și mizerie, emanat din apartamentul bătrânei. Înăuntru, cu greu poţi rezista mai mult decât câteva minute. Ioana Mihai iese din dormitor, târându-se. Nu o mai ţin picioarele să se ridice sau să meargă. Aşa că și-a adunat tot ce are nevoie, în dormitor, lângă salteaua pe care doarme: caserole cu mâncare aduse de vecini, medicamente, sticle de apă sau suc. Stă singură şi nu are pe nimeni să o ajute.

Nici să îi facă curățenie, nici să o ajute să se spele sau să îi spele lucrurile, mai ales că, din cauza stării de sănătate nu mai reușește să ajungă la toaletă. Apartamentul s-a umplut de gândaci, care urcă pe pereți, pe salteaua din dormitor, pe tot ce este în apartament. Doar vreo două vecine îi mai trec pragul, pentru a îi aduce mâncare sau pentru a-i cumpăra cele necesare. La 86 de ani, a ajuns să-şi trăiască bătrâneţea umilită, înjosită şi implorând pentru puţin ajutor.

Doar vecinii îi mai aduc o farfurie de mâncare

„Salvați-mă, vă rog”, plânge în hotote bătrâna. „Măcar să mă pot mișca! Nu pot să mă ridic, nu mă țin picioarele! Dacă nu era fata asta (o vecină care îi face cumpărăturile și care a apelat și la sprijinul autorităților, pentru ca bătrâna să primească un ajutor), muream de foame în casă”, ne mărturisește, plângând, bătrâna.

A muncit la IRTA, așa că acum are o pensie. Mică, ce e drept, de doar 600 de lei. Apartamentul l-a vândut acum mulți ani. Nici nu mai știe când anume, nu o mai ajută nici memoria. A încheiat însă o clauză cu noii proprietari să o lase să trăiască în locuința ei până la sfârșit. Primește în continuare ajutor de la aceștia, în sensul că îi plătesc întreținerea și facturile la curent electric, la zi. Rude nu mai are. Oricum, niciuna care să îi vină în ajutor. A fost căsătorită, dar când avea vreo 30 de ani, a divorțat, iar fostul soț a plecat cu copiii, despre care nu mai știe nimic. Îi este greu să vorbească despre toate acestea, care încă o dor.

Vecinii o ajută cum pot și ei, după posibilități. Dar este necesară intervenția autorităților, căci bătrâna are nevoie de îngrijire la domiciliu: să fie consultată de medici, să fie spălată, să i se facă curățenie în apartament etc. O farfurie de mâncare vecinii îi aduc, dar cum recunosc și ei, femeia are nevoie de mult mai multe, ceea ce le depășește posibilitățile.

Drept pentru care, oamenii au solicitat sprijinul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, pentru internarea femeii într-un centru sau azil. Au venit două asistente sociale, au solicitat ambulanța care a transportat-o pe bătrână la Urgența Spitalului Clinic „Sf. Andrei”, unde diagnosticul pus a fost hipertensiune arterială. Diagnostic ce nu impunea nici internarea, nici încadrarea într-un grad de handicap. În consecință, angajații DGASPC au ridicat din umeri: nu e de competența lor!

Dacă nu are handicap, DGASPC nu o poate ajuta

Redăm, mai jos, adresa primită ca răspuns de Raluca D., vecina bătrânei care a făcut toate demersurile: „Urmare cererii dvs adresată Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copiluui Constanţa, înregistrată cu nr. D74176/5.09.2017, prin care ne solicitaţi sprijin în vederea instituirii măsurilor de protecţie ce se impun pentru doamna Mihai Ioana, vă comunicăm următoarele:

Din verificările efectuate în baza de date de către reprezentanţii DGASPC a reieşit faptul că domna Mihai Ioana nu figurează cu certificat de încadrare în grad de handicap.

Urmare a investigaţiilor medicale cu prilejul transportării bolnavei în cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, aceast a fost diagnosticată cu HTA Std II, caz social, afecţiune ce nu se încadrează într-un grad de handicap.

Totodată, afecţiunea bolnavei nu a constituit o urgenţă medicală, motiv pentru care a fost externată la domiciliu.

Facem precizarea că centrele rezidenţiale aflate în subordinea instituţiei noastre sunt acreditate şi furnizează servicii sociale exclusiv pentru persoane adulte care deţin certificat de încadrere în grad de handicap valabil.

Având în vedere faptul că afecţiunea doamnei Mihai Ioana nu se încadrează într-un grad e handicap, precum şi faptul că aceasta este o persoană fără susţinere familială, am solicitat Primăriei municipiului Constanţa să întreprindă măsurile ce se impun şi să monitorizeze cazul susnumitei.

În speranţa că aţi recepţionat pozitiv demersurile întreprinse de instituţia noastră, vă asigurăm în continuare de toată consideraţia şi disponibilitatea noastră”.

Nu are pensie destul de mare pentru azil!

Proprietarii apartamentului ne-au declarat că, la rândul lor, au încercat să obțină sprijin din partea autorităților pentru cazul femeii. „Noi am ajutat-o și o ajutăm cât putem. Achităm întreținerea în continuare, am vrut inclusiv să îi facem curat, acum vreo doi ani. Dar a ieșit scandal, a acuzat femeia pe care am adus-o că îi fură din lucruri și a alungat-o. Am mers la medicul de familie, am mers la Casa de Asigurări de Sănătate, am solicitat în două rânduri cardul de sănătate, pentru că îl rătăcise.

Am mers inclusiv la Serviciul Public de Asistență Socială, din cadrul Primăriei Constanța, pentru a sesiza cazul. Ni s-a răspuns însă că nu au cum să o ajute. Serviciu de îngrijire la domiciliu nu există, iar pentru internarea în azil nu se încadrează, pentru că are pensia prea mică. Cum că, pentru a ajunge la azil ar trebui să aibă venituri de aproximativ 2.000 de lei. Dar ea nu are indemnizație de handicap. Nici actele medicale nu le mai are pe toate, le-au luat neamurile. Nu știm în ce parte să ne mai adresăm”, ne-au declarat proprietarii.

Menționăm că, la rândul nostru, am sesizat Serviciul Public de Asistență Socială din cadrul Primăriei Constanța cu privire la acest caz, urmează să prezentăm cititorilor „Replica de Constanța” răspunsul primit.

Florentina BOZÎNTAN