România cere Comisiei Europene sute de mil. de euro pentru retehnologizarea Unității 1 de la Cernavodă

România cere Comisiei Europene acces la sute de milioane de euro nerambursabili pentru retehnologizarea Unității 1 de la Cernavodă. Fondurile provin din Fondul de Modernizare, destinat statelor sărace din UE pentru tranziția energetică. Decizia riscă să creeze un precedent controversat la nivel european. Mai ales într-un context în care costurile reale și alternativele sunt atent evitate în discursul oficial.

Centrala Nucleara de la Cernavoda

România a solicitat oficial Comisiei Europene permisiunea de a redirecționa aproximativ 600 de milioane de euro din Fondul de Modernizare către renovarea Unității 1 a centralei nucleare de la Cernavodă. Anunțul a fost făcut în cadrul unui eveniment organizat de Energy Policy Group, un cadru academic care a devenit, în acest caz, tribună pentru o decizie politică majoră. Miza nu este una tehnică, ci profund politică și financiară.

Fondul de Modernizare este alimentat din vânzarea certificatelor de emisii de CO₂ și este destinat explicit celor mai sărace state membre ale Uniunii Europene. Scopul său este modernizarea și decarbonarea sistemelor energetice, nu salvarea unor active vechi și extrem de costisitoare. Folosirea acestui instrument pentru energie nucleară reprezintă o deviere radicală de la spiritul inițial al fondului.

Un precedent periculos în Uniunea Europeană

Potrivit Energy Policy Group, aprobarea unei astfel de cereri ar fi o premieră surprinzătoare în Europa. Regulamentul de punere în aplicare al Fondului de Modernizare nu a fost gândit pentru a susține retehnologizarea reactoarelor nucleare existente. Acceptarea solicitării României ar deschide ușa unor cereri similare din alte state, transformând fondul într-un instrument de salvare a unor proiecte controversate.

Reactoare Nucleare ale Centralei de la Cernavoda

Mai mult, investiția totală în retehnologizarea Unității 1 depășește 3,5 miliarde de euro, la care se adaugă TVA. Cele 600 de milioane cerute de la UE acoperă doar o parte din costuri, restul urmând să fie suportat prin împrumuturi, garanții de stat și alte mecanisme care vor împovăra bugetul public. Nerambursabilul devine, astfel, doar o mască pentru o factură mult mai mare.

În acest context, discuția despre eficiența utilizării banilor europeni este aproape absentă. Nu se vorbește despre alternative, despre investiții în surse regenerabile sau despre randamentul comparativ al capitalului. Accentul cade exclusiv pe menținerea în viață a unui reactor construit într-o altă epocă energetică.

Strategie nucleară sau blocaj financiar

Legislația românească include deja energia nucleară printre domeniile eligibile pentru finanțare prin Fondul de Modernizare, inclusiv pentru unitățile 3 și 4 sau reactoarele modulare mici. Această deschidere legală este folosită acum ca argument pentru justificarea cererii. Faptul că o prevedere există nu înseamnă însă că este și cea mai rațională opțiune.

Oficialii prezenți la eveniment au vorbit despre o abordare financiară „multistratificată”, care combină contracte pentru diferență, finanțare internațională și instrumente de piață. În realitate, această formulă traduce o lipsă de certitudine și o dependență tot mai mare de intervenția statului. Piața liberă rămâne invocată, dar rar lăsată să decidă.

Cristian Bușoi, secretar de stat Ministerului Energiei

Cristian Bușoi, secretar de stat în cadrul Ministerului Energiei a indicat decarbonizarea, securitatea energetică și competitivitatea drept piloni ai strategiei nucleare. Sunt concepte corecte, dar folosite aici ca sloganuri, nu ca rezultate demonstrate. Costurile uriașe și termenele lungi de execuție pun sub semnul întrebării tocmai competitivitatea invocată.

Costuri uriașe, asumări vagi

Bogdan Termegan, director executiv al Forumului Atomic Român a susținut că unitățile 3 și 4 reprezintă o „cale dovedită”, deoarece tehnologia este cunoscută și parteneriatele există. Experiența trecutului arată însă că proiectele nucleare din România au fost marcate de întârzieri, renegocieri și blocaje financiare. Istoricul nu inspiră încredere, ci prudență extremă.

Bogdan Termegan, director executiv al Forumului Atomic Român

Lucrările de retehnologizare ale Unității 1 au fost inaugurate în toamna anului trecut, în prezența președintelui Nicușor Dan, într-un gest cu valoare simbolică evidentă. Prezența politică la startul lucrărilor nu rezolvă însă problema fundamentală a sustenabilității financiare. Investiția rămâne una dintre cele mai scumpe din sectorul energetic românesc.

Într-un moment în care România își majorează plafonul de împrumut extern și caută soluții pentru a acoperi deficite cronice, direcționarea fondurilor europene către nuclear ridică serioase semne de întrebare. Este o alegere care prioritizează proiecte mari și lente, în detrimentul unor soluții mai rapide și mai flexibile.

Cererea României de a folosi sute de milioane de euro nerambursabili pentru retehnologizarea Cernavodă nu este un simplu demers tehnic, ci o decizie cu implicații majore pentru politica energetică europeană. Sub retorica decarbonizării se ascunde o dependență costisitoare de stat și de fonduri publice. Fondul de Modernizare riscă să fie deturnat de la misiunea sa inițială. Iar nota de plată, ca de obicei, va fi achitată de contribuabili.