Transaminaze: ce sunt și de ce sunt importante pentru organism?

Transaminazele sunt enzime care își au originea în celulele ficatului (hepatocite), dar și în alte organe și țesuturi, cum ar fi în mușchii scheletici, ai inimii, în creier, pancreas și rinichi.

Transaminazele se împart în două tipuri: alaninaminotransferaza, cunoscută și ca TGP, și aspartataminotransferaza, sau TGO. Valorile acestor enzime sunt mereu primele analizate atunci când o afecțiune hepatică este suspectată.

Categorii: TGO și TGP

Aspartataminotransferaza, cunoscută și drept GOT/ASAT/AST, sau, pe scurt – TGO, este enzima responsabilă susținerii procesului de formare a acidului oxaloacetic, un aminoacid important în organism. Transaminaza TGO se regăsește în numeroase organe și țesuturi, cum ar fi în ficat, miocard, pancreas, rinichi, în țesutul cerebral și la nivelul mușchilor scheletici.

Alaninaminotransferaza, cunoscută și drept GPT/ALAT/ALT, sau, pe scurt - TGP este o enzimă foarte importantă în procesul de formare al acidului piruvic și al glutamatului și se localizează, preponderent, în celulele ficatului, dar se poate regăsi și la nivelul miocardului, rinichilor, mușchilor scheletici și în pancreas. Spre deosebire de TGO, TGP este un indicator mult mai precis al funcției hepatice, tocmai datorită prezenței preponderente în hepatocite. Așadar, atunci când celulele ficatului sunt lezate de agenți infecțioși, cum ar fi virusurile hepatitei virale, sau toxici, TGP-ul este indicatorul cel mai des analizat, fiind cel mai specific în detectarea posibilelor afecțiuni ale ficatului.

Ce rol au transaminazele în organism

După cum spuneam, transaminazele sunt printre primele analize solicitate în momentul suspectării unei afecțiuni hepatice. Motivul pentru care transaminazele sunt deosebit de importante stă în rolul lor de susținere a procesului de descompunere al proteinelor la nivelul ficatului, pentru ca, mai apoi, organismul să le poată asimila cu ușurință.

În momentul în care ficatul suferă anumite leziuni sau se produce un proces inflamatoriu la nivelul acestuia, transaminazele sunt eliberate în fluxul sangvin, în urma deteriorării hepatocitelor și eliberării acestora. Deși, în mod normal, există transaminaze și în sânge, nivelul lor va fi cu mult crescut în momentul apariției unei afecțiuni la nivelul ficatului, iar astfel, prin măsurarea valorilor acestora, se poate repera, cu ușurință, orice problemă a ficatului.

Valorile transaminazelor sunt foarte importante în diagnosticul bolilor hepatice, precum hepatita, ciroza, insuficiența hepatică, hemocromatoza, mononucleoza, pancreatita sau cancerul hepatic.

Interpretare analize transaminaze

Analiza de sânge pentru identificarea leziunilor hepatice se numește testul ALT. Acesta poate fi solicitat și în procesul de monitorizare al evoluției unei boli hepatice cunoscute sau pentru evaluarea progresului tratamentului aplicat pacientului cu boală hepatică.

În interpretarea analizei transaminazelor există un etalon pentru valorile normale, acesta fiind situat în marja de 29-33 UI/L, la bărbați, respectiv 19-25 UI/L, la femei. Valorile ușor crescute nu denotă neapărat o afecțiune a ficatului, iar diagnosticul nu poate fi stabilit decât de un medic specialist. De multe ori, valorile crescute ale transaminazelor indică fie o afecțiune inflamatorie, fie o leziune a celulelor hepatice, cauzată de consumul de medicamente agresive la nivelul ficatului sau de expunerea la anumiți solvenți. Există și o serie de factori independenți de orice posibilă afecțiune care pot altera rezultatul. Printre aceștia se numără înălțimea, greutatea, vârsta și spitalul sau centrul de analize unde s-a efectuat testul ALT.

În ceea ce privește etalonul pentru inițierea obligatorie a unui set de investigații suplimentare, acesta este de peste 60 UI/L. Indiferent de rezultat, medicul specialist hepatolog trebuie consultat, fiind singurul în măsură să decidă dacă se impune o analiză aprofundată a funcțiilor hepatice sau nu. În funcție de caz, medicul poate solicita și alte analize, împreună cu testul ALT, cum ar fi verificarea valorilor altor enzime, pentru conturarea unui tablou clinic comprehensiv.

Este important de reținut faptul că, deși nu se impune niciun fel de pregătire pentru efectuarea testului ALT, este recomandat ca medicul să fie la curent cu orice tratament medicamentos în curs, pentru a nu altera rezultatul analizelor.

Transaminaze crescute

Boli asociate cu transaminazele crescute

Deși, în multe cazuri, valorile ușor crescute nu prezintă semne de îngrijorare, este bine de știut ce pot indica valorile anormale, în acest caz, mai crescute, ale transaminazelor.

Astfel, o creștere la nivelul transaminazelor poate fi un indicator pentru afecțiuni inflamatorii și/sau infecțioase, cum ar fi hepatita sau pancreatita, a unei lezionări profunde ale ficatului, de exemplu, ciroza, a unei tumori benigne sau maligne la nivelul ficatului, a unei infecții virale, de exemplu mononucleoza sau infecția cu citomegalovirus, sau a hemocromatozei, care este o afecțiune ereditară manifestată prin supraacumularea de fier în organism. Un nivel crescut al transaminazelor poate fi, de asemenea, un semnalment al instalării diabetului.

Factori de risc și simptome

Din păcate, ficatul, atunci când suferă leziuni, nu prezintă simptome imediate. În cazul cirozei hepatice, funcțiile ficatului sunt puse la încercare iar, prin efortul de a procesa o cantitate mare de alcool, apar anumite simptome, printre care oboseala cronică, pierderea subită în greutate, în anumite cazuri – apariția icterului (îngălbenirea pielii) și dureri la nivelul ficatului. Uneori, în special în cazul hepatitei cronice, pot apărea comorbidități pe fondul lezionării ficatului, printre care se numără durerile articulare, instalarea artritei și icterul persistent. Rezistența la insulină, asociată cu diabetul, este unul dintre principalii factori de risc ai steatozei hepatice non-alcoolice, care este însoțită de simptome precum hipertensiune și valori crescute ale trigliceridelor și al colesterolului LDL.

Diagnostic și tratament

Diagnosticul este stabilit de medicul hepatolog sau de cel gastroenterolog, în funcție de natura afecțiunii și pornește de la o serie de investigații specifice, care pot cuprinde analize de sânge (TGP, TGO, ALP, GGT, nivelul de globuline, de albumină, de bilirubină), de imagistică (elastografie, RMN, CT) precum și teste pentru evaluarea funcțiilor renale și/sau pentru determinarea prezenței unei infecții virale. În ceea ce privește tratamentul, acesta diferă de la afecțiune la afecțiune. În unele situații, cum ar fi în cazul hepatitei de tip A, nu există un tratament specific, ci doar măsuri de întărire a sistemului imunitar care va elimina, gradual, virusul din organism.

În cazul cirozei, tratamentul poate fi de mai multe tipuri, în funcție de stadiul de avansare al bolii, de natura cirozei (alcoolică sau nealcoolică) și de existența sau absența complicațiilor. Astfel, dacă boala a fost depistată timpuriu, strategia de tratament poate implica măsuri de tratare a dependenței de alcool, de restabilire a echilibrului greutății corporale și de controlare a simptomelor afecțiunii.

În cazuri de boală avansată, cu complicații, se va lucra pe controlul evoluției bolii, tratarea, pe cât posibilă a complicațiilor și pe prevenirea evoluării bolii în cancer hepatic sau în encefalopatie hepatică.

Metode de prevenție

Un nivel normal al transaminazelor înseamnă un ficat sănătos. Pentru a menține funcțiile hepatice la un nivel optim se impun mai multe măsuri de stil de viață și de alimentație, printre care cele mai importante sunt consumul moderat de alcool, adoptarea unei diete bogate în fibre și proteine, consumul redus de grăsimi nesaturate și de glucide.

Secreția biliară este, iarăși, un aspect demn de menționat. Pentru menținerea acestei funcții la nivel normal, este important de consumat alimente bogate în antioxidanți, precum sfecla roșie, conopida, varza de Bruxelles, ardeii grași, spanacul, roșiile și anghinarea, care susțin procesul de secreție biliară.

Transaminaze scăzute

Boli asociate cu transaminazele scăzute

Nivelul scăzut al transaminazelor se stabilește atunci când valorile acestor enzime în sânge scade sub limita normală de 29-33 UI/L, la bărbați, respectiv 19-25 UI/L, la femei. Aceste valori scăzute pot indica prezența unor afecțiuni ale intestinului, un deficit de vitamina B6 sau anumite boli ale ficatului. În ceea ce privește afecțiunile intestinale, cele care pot reduce numărul de transaminaze în sânge sunt boala celiacă (afecțiune digestivă caracterizată prin intoleranță la gluten), boala Whipple (infecție bacteriană care afectează sistemul gastrointestinal, inima, articulațiile, plămânii și sistemul nervos) și boala Crohn (afecțiune inflamatorie cronică, localizată la nivelul tractului intestinal).

Deși majoritatea afecțiunilor hepatice determină creșterea numărului de transaminaze în sânge, hepatita C, prin reducerea nivelului de albumină în sânge, poate reduce și valorile transaminazice.

Factori de risc și simptome

Afecțiunile asociate cu un nivel de transaminaze scăzute pot avea simptome diferite, în funcție de natura acestora. Așadar, bolile intestinale se prezintă, de obicei, cu simptome legate de modificarea tranzitului intestinal, dureri abdominale, sângerări rectale, febră și scădere în greutate. Deficitul de vitamina B6 poate apărea pe fondul unui consum excesiv de alcool și se manifestă prin stări de depresie, confuzie, iritabilitate, adesea asociate cu alte afecțiuni, precum anemie, dermatită seboreică, tulburări de coagulare sau crize de epilepsie.

Hepatita de tip C este, la debut, asimptomatică, și poate rămâne așa pe parcursul a câtorva ani. Simptomele asociate cu această boală sunt oboseala acută, starea de slăbiciune, durerile musculare, starea de greață, iritabilitatea. În timp, boala poate evolua spre ciroză.

Diagnostic și tratament

Nivelul transaminazelor poate fi restabilit prin tratarea cauzei, în acest caz, tratamentul corespunzător afecțiunilor asociate cu scăderea valorilor transaminazice. Diagnosticul este stabilit de medicul hepatolog sau gastroenterolog, în funcție de tipul de afecțiune, și poate cuprinde analize de sânge (TGP, TGO, ALP, GGT, nivelul de globuline, de albumină, de bilirubină), analize imagistice și consult fizic.

Afecțiunile intestinale, precum boala Crohn și boala Whipple, pot fi remediate cu ajutorul tratamentului medicamentos. În cazul bolii Crohn, poate fi nevoie de intervenție chirurgicală. Boala celiacă poate fi ținută sub control pe baza unui regim alimentar fără gluten. În ceea ce privește deficiența de vitamina B6, aceasta poate fi remediată prin suplimente alimentare pe bază de vitamina B, alături de o dietă echilibrată și limitarea sau eliminarea totală a consumului de alcool

Tratamentul hepatitei C presupune o schemă pe bază de medicamente antivirale, însă planul de tratament este stabilit în funcție de starea de sănătate generală a pacientului și de severitatea afecțiunii.

Metode de prevenție

Metodele de prevenție pentru valorile crescute ale transaminazelor se aplică și în cazul celor scăzute. Sănătatea ficatului este, în principiu, cea care dictează anomaliile în valorile transaminazelor.

Așadar, un consum moderat de alcool și o dietă echilibrată, bogată în vitamine, proteine și fibre, pot menține nivelul transaminazelor în parametri normali.

Informații utile

Transaminazele la femeile însărcinate

Pe perioada sarcinii, mai ales la începutul acesteia, nivelul hormonal de estrogen și progesteron poate crește, ceea ce, uneori, afectează funcțiile hepatice de sinteză și poate, așadar, mări valorile transaminazelor. Această dereglare nu prezintă un motiv de îngrijorare, însă, dacă este nevoie, medicul obstetrician poate oferi un tratament pentru echilibrarea valorilor hormonale, ceea ce va determina echilibrarea naturală a celor transaminazice.

Transaminazele la copii

În cazul copiilor, valorile anormale, de obicei crescute, ale transaminazelor pot apărea pe fondul anumitor tratamente medicamentoase cu paracetamol sau diclofenac sau în urma expunerii accidentale la anumite substanțe toxice.

Transaminazele la persoanele diabetice

Steatoza hepatică nealcoolică este o afecțiune care apare adesea la persoanele care suferă de diabet zaharat, ceea ce poate crește valorile transaminazelor în sânge. Persoanele diabetice care suferă și de steatoză hepatică trebuie să urmeze un regim alimentar cu foarte puține grăsimi, pentru a nu agrava afecțiunea hepatică. Valorile transaminazelor, în aces caz, pot fi ținute în echilibru printr-o dietă adecvată, însă există și opțiuni de tratament adjuvant, care pot fi prescrise atât de medicul diabetolog, cât și de hepatolog, scrie doc.ro.