Tusea convulsivă: tratament și remedii naturiste

Tusea convulsivă, cunoscută sub denumirea de tuse măgărească sau Pertussis, este o boală respiratorie extrem de contagioasă. Această boală infecțioasă este cauzată de bacteria Bordetella pertussis, scrie doc.ro.

Sursă foto: Shutterstock

Tusea convulsivă afectează, în general, bebelușii mai mici de 6 luni, situații în care se poate manifest într-o formă gravă sau chiar mortală, dar poate afecta și copiii cu vârste cuprinse între 11 și 18 ani.

Principalul simptom al tusei convulsive este tusea incontrolabilă, puternică, care adesea face dificilă respirația. Sunetele scoase de copil în timp ce tușește sunt similare cu cele produse de un măgar.

Cauze tuse convulsivă

Atunci când o persoană care suferă de tuse convulsivă tușește, strănută sau râde, mici particule de salivă care conțin bacteria Bordetella pertussis se răspândesc în aer. Asta înseamnă că orice persoană expusă la aerul contaminat poate dezvolta tuse convulsivă. Bacteriile Bordetella pertussis se atașează la cili, acele extensii mici, asemănătoare părului, care acoperă o parte a sistemului respirator superior. Bacteriile eliberează toxine, care deteriorează cilii și provoacă umflarea căilor respiratorii. Adică, mai întâi, bacteria pătrunde la nivelul căilor respiratorii, apoi se atașează de mucoasa care căptușește plămânii și în timp, apare inflamația, care determină principalul simptom al acestei afecțiuni: tusea persistentă.

Tusea convulsivă poate să apară la orice vârstă și durează timp de 3-6 săptămâni.

Cum se transmite tusea convulsivă

Tusea măgărească se răspândește de la persoană la persoană. Pacienții cu tuse convulsivă răspândesc, de obicei, boala prin tuse sau strănut ori când petrec mult timp alături de ceilalți, împărțind același spațiu în care respiră. Persoanele infectate sunt cele mai contagioase până la aproximativ 2 săptămâni după ce începe tusea sau poate dura și mai puțin odată cu administrarea tratamentului cu antibiotice.

Simptome tuse convulsivă

Simptomele tusei convulsive se dezvoltă de obicei, în decurs de 5 până la 10 zile de la expunere, iar uneori, nu apar până la 3 săptămâni. În general, semnele și simptomele acestei boli în stadiile incipiente, pot fi confundate cu cele ale unei răceli obișnuite. Prin urmare, specialiștii nu o suspectează sau nu o diagnostică până nu apar simptomele mai severe.

Simptomele timpurii pot dura 1 până la 2 săptămâni și includ de obicei:

• rinoreea (n.r. curgerea nasului);

• strănutul;

• tuse ușoară, ocazională;

• febră mică;

• apneea (simptom întâlnit la copii), adică o pauză în respirație.

După 1-2 săptămâni de la debutul simptomelor și pe măsură ce boală progresează, tusea începe să fie productivă. Tusea se manifestă episodic și o criză de tuse poate dura mai bine de un minut. Uneori, copiii se înroșesc sau învinețesc la față din cauza tusei. Crizele de tuse devin, în general, mai frecvente și mai grave pe măsură ce boala continuă și poate apărea mai des, pe timpul nopții. Crizele de tuse pot continua până la 10 săptămâni sau mai mult.

De asemenea, pot apărea și alte simptome precum:

• vărsături în timpul sau după tuse;

• senzația de oboseală după ce tușești;

• tuse în stadiul paroxistic, caracterizat de accese de tuse care ating un maxim de intensitate și sunt frecvent urmate de un sunet înalt, ascuțit, care se termină cu o inspirație prelungită, zgomotoasă.

Tusea convulsivă poate provoca boli grave, în special, copiii mai mici de 6 luni sunt expuși riscului de complicații severe ale tusei convulsive, de aceea se recomandă internarea acestora.

Diagnosticare tuse convulsivă

Dacă bănuiești că cel mic suferă de tuse convulsivă, du-l la medic. De asemenea, atunci când tusea copilului persistă în ciuda tratamentului administrat, ar putea fi vorba despre tuse convulsivă.

Apelează de urgență la ajutor medical, dacă cel mic respiră foarte greu și buzele încep să i se învinețească. Pentru stabilirea diagnosticului, medicul va face anamneza, examinarea fizică, analizele de sânge, precum și analize ale secrețiilor nazale. E posibil ca bacteria care provoacă tusea convulsivă să nu fie detectata la analize, fapt care se petrece dacă tusea e mai veche de 3 săptămâni ori dacă pacientul a administrat antibiotice înainte de recoltarea secrețiilor.

Tratament tuse convulsivă

Dacă tusea convulsivă este diagnosticată în stadiul incipient, antibioticele pot funcționa cu succes. Însă, este puțin probabil ca tratamentul administrat după trei săptămâni de la declanșarea bolii, să te ajute. Bacteriile deja dispar din corp până atunci, deși de obicei, încă mai poți avea simptome. Mai mult decât atât, antibioticele vor împiedica faptul ca bacteria să infecteze și alți copii.

Este, de asemenea, foarte important să nu îi administrezi celui mic medicamente antitusive sau expectorante, cu excepția cazului în care medicul a recomandat asta, întrucât acestea nu sunt eficiente în tratarea tusei convulsive și, adesea, nu sunt recomandate copiilor mai mici de 4 ani. Tratamentul recomandat de medic trebuie administrat întocmai cum a fost prescris.

Complicații tuse convulsivă

Tusea convulsivă este periculoasă la bebelușii mai mici de 6 luni, deoarece crește considerabil riscul de complicații. Cu cât bebelușul este mai mic, cu atât este mai probabil să aibă nevoie de tratament în spital. Aproximativ jumătate dintre bebelușii cu vârsta sub un an, care suferă de tuse convulsivă au nevoie de îngrijire în spital, iar dintre aceștia:

• 23% suferă de pneumonie (infecție pulmonară);

• 1,1% va avea convulsii (mișcări violente și incontrolabile);

• 61% vor avea apnee (respirație încetinită sau oprită);

• 0,3% vor avea encefalopatie (boală a creierului, encefalului);

• 1% vor deceda.

De asemenea, adolescenții și adulții pot avea complicații din cauza tusei convulsive, însă în cazul lor sunt de obicei, mai puțin grave. Cele mai frecvente complicații ale tusei convulsive, identificate la această categorie de pacienți au fost:

• pierderea în greutate (33%);

• pneumonia (2%);

• pierderea controlului vezicii urinare (28%);

• leșinul, pierderea cunoștinței (6%);

• fracturile de coaste cauzate de tuse severă (4%).

Ce faci pentru a preveni tusea convulsivă

Dacă te îngrijorezi la gândul că cel mic ar putea suferi de tuse convulsivă, e bine să știi că există câteva lucruri pe care le poți face pentru a preveni această afecțiune. Cel mai bun mod de a te proteja de tusea convulsivă este vaccinul antipertussis. Imunizarea se face la recomandarea medicului, cu acordul părinților.

De asemenea, copiii care intră în contact cu persoane care suferă de tuse convulsivă trebuie duși de urgență la medic pentru a verifica dacă bacteria a fost deja contractată și pentru administrarea tratamentului pe bază de antibiotice, dacă este cazul. Copiii care primesc diagnosticul de tuse convulsivă nu vor mai intra în contact cu alți copii timp de 3 săptămâni, astfel încât să prevină răspândirea infecției.

La fel ca multe boli respiratorii, tusea convulsivă poate fi prevenită prin practicarea unei igiene bune. De aceea, este indicat:

• să-ți acoperi gura și nasul cu un șervețel când tusești sau strănuți;

• să arunci servețelul folosit la coșul de gunoi;

• să tușești sau să strănuți în pliul cotului, nu în mâini, dacă nu ai un șervețel;

• să te speli pe mâini cât mai des cu apă și săpun, timp de cel puțin 20 de secunde;

• să folosești o soluție pe bază de alcool, dacă nu ai la îndemână apă și săpun.

Remedii naturiste tuse convulsivă

Fiind o afecțiune cauzată de o infecție bacteriană, remediile naturiste trebuie folosite în paralel cu tratamentul medicamentos, nu ca tratament singular. Ceaiurile și supele de pui pot fi folosite pentru ameliorarea simptomelor neplăcute specifice tusei convulsive. Siropurile de ceapă și de ridichi pot ameliora, de asemenea, simptomele tusei măgărești.