Un bărbat doarme sub cerul liber, pe o placă de beton care astupă o gură de canalizare, pe str. Nicolae Iorga

Cu toții am observat oameni care dorm prin canale, prin parcuri, pe trotuare, prin gări, în locuri aglomerate sau izolate, așa cu l-am observat și pe Enache George anul trecut în noiembrie, și care din lipsa de implicare a celor îndrituiți, a încetat din viață pe banca din parc, acolo unde zăcuse mai bine de o lună!

Am observat, iarna, cum ambulanţele îi duc la spital, îngheţaţi de frig, mai mult morţi decât vii. Cei mai mulţi îi consideră alcoolici, aurolaci, boschetari, drogaţi, se grăbesc să-i condamne, fără a le cunoaşte tragediile. Îi vedem la pământ şi este foarte greu să îi ridicăm de acolo, pentru că aceşti oameni nu şi-au pierdut numai familiile, casele, ci şi încrederea în sine şi în semenii lor.

Pentru ei, dacă o cană de apă este pe masă, pe masă rămâne, pentru că nu are cine să le-o întindă nici azi și nici mâine. Topiți  de arșița  durerii  și  înghețați  de frigul  singurătății, se sting triști și înlăcrimați, fără să aibe parte de mângâierea unei mâini și de glasul unui om căruia să-i pese. Există prejudecată că «oamenii străzii» au ajuns în această situaţie doar din cauza lor sau că sunt deopotrivă vinovaţi pentru starea lor.  

Oamenii au ajuns pe străzi printr-un concurs de împrejurări. Nu poartă doar ei vină. Întreaga societate contribuie la drama lor. Aşadar, tot societatea ar trebui să le ofere sprijinul necesar pentru a depăşi această etapă.

Din păcate, autorităţile nu prea au ce să facă pentru aceşti necăjiţi ai sorţii, susţinând că ei nu vor şi nu se pot integra în societate. Dar este total greşit. Mulţi dintre ei vor să se îndrepte, să muncească şi să nu mai cerşească, dar nimeni nu-i ajută să se integreze. De aceea, avem obligaţia creştinească de a-i ajută să îşi recapete încrederea şi speranţa“.

Acum, un alt bărbat de 49 ani (vârstă pe care a avut-o și fratele nostru Enache George, când s-a stins în arcul Tomis 2) Sicaru Ionuț, fără familie, doarme lângă Brutăria de pe str. Nicolae Iorga, pe o placă de beton care astupă o gură de canalizare a conductei termice. Piatră de beton au pus-o cu o macara, în urmă cu 5 ani, autoritățile, pentru a bloca accesul în canalizare a oamenilor fără adăpost. Nu este băut, nici drogat,este într-o mare dificultate, este derutat și în totală depresie. Doarme pe betonul ușor încălzit, acoperit cu două paturi.

”Noi îi oferim prietenie, mâncare, băutură, haine, încălțăminte, o vorba bună, dar nu numai de asta are nevoie. Spune că zilnic, pe la ora 9,00 seară, pleacă de pe piatră să  păzească pe timpul nopții, o florărie de lângă Delfinariu, iar la șase dimineța revine să doarmă pe piatră caldă”, au declarat reprezentanții asociației.    

Tot în stradă, în buricul Constanței, chiar lângă intersecția de la centrul comercial Supernova, la doi pași de o toaletă ecologică, s-a reîntors Aurica, o femeie de 54 ani,  care îndură din nou ploaia și frigul. Acoperită cu pături vechi această s-a reinstalat pe aceeași treaptă de beton din trecut. Oamenii par indiferenți și trec în grabă pe lângă ea, fără să o întrebe de sănătate. Lângă ea pe aceeași piatră se adăpostește și Ioana o altă femeie de 56 de ani.

”Am încercat să vorbim cu ele, să le ajutăm, însă nu ne-am putut înțelege. Cel mai probabil, au probleme de sănătate. „Nu trebuie să ne îngrijim de ale noastre, ci de ale altora.“ (Sfântul Ambrozie)

Suntem datori să-L iubim pe Dumnezeu din tot sufletul nostru și pe aproapele nostru că pe noi înșine”. Să nu uităm niciodată că, într-o zi, în locul ei am putea fi chiar noi. De aceea, avem obligaţia creştinească de a-i ajută să îşi recapete încrederea şi speranţa. întinzând o mână, nu doar că îi vom ajută să trăiască, ci ne vom ajută și pe noi să fim mai umani.

Să nu uităm faptul că în urmă cu numai patru luni, Enache George, un alt suflet necăjit a murit de frig, pe o bancă în parcul Tomis 2. Acum, cu siguranţă că din mormântul în care l-am îngropat, plânge pentru neputinţa noastră.

Asociația „Suflete Deschise” din nou, insistent, solicită implicarea autorităților și a societății civile, pentru a crea soluții reale de adăpost, sprijin și reintegrare pentru cei aflați la marginea societății. Facem un apel simplu și puternic: Cine poate, să ajute! Asistența socială, să se implice!  Și cine trece pe lângă aceste suflete, să ducă o sticlă de apă, o vorbă bună, o privire de om.”, au mai transmis reprezentanții asociației.