Volumul postum „Gânduri interioare” despre viaţa Corneliei Brătianu, lansat în Constanţa

In memoriam

Zeci de texte scrise în urmă cu mulţi ani au fost reunite într-un volum lansat joi, 19 martie a.c., in memoriam publicistului Cornelia Brătianu. Cartea se doreşte a fi un „mozaic” despre personalitatea Corneliei Brătianu, văzută prin ochii celor care au cunoscut-o. Cu această ocazie au fost evocate amintiri legate de scriitoare şi au fost comentate şi câteva dintre scrierile acesteia. Lansarea volumului omagial „Gânduri interioare”, publicat de editura NeXT book, s-a desfăşurat în cadrul evenimentului cultural dedicat Zilei Internaționale a Poeziei, la Cenaclul Literar „Mihail Sadoveanu”, care-şi desfăşoară activitatea în incinta Cercului Militar Constanţa. Evenimentul a fost moderat de Aurel Lăzăroiu, coordonatorul Cercului Literar.

Numeroşi membri ai Cenaclului Literar, dar şi oameni de cultură care au cunoscut-o pe Cornelia Brătianu au participat la momentul organizat in memoria acesteia. Lansarea volumului a fost pregătită temeinic, cu scopul de a evoca amintirea scriitoarei prin cea mai adecvată modalitate, şi anume o carte. Cornelia Brătianu, un publicist de excepţie, soţie, mamă şi prietenă, şi-a scris trăirile şi iubirile pe mai multe carneţele, iar soţul său, cunoscutul prof.univ. Traian Brătianu, le-a ordonat într-un minunat volum postum, în cuprinsul căruia se găsesc catrene, poezii, proză scurtă şi cugetări, ilustrate cu desene şi reproduceri după tablourile, măştile şi felicitările autoarei. Cartea a fost prezentată de cel care a susţinut-o pas cu pas aproape 45 de ani. Vizibil emoţionat, la aproape 7 ani de la dispariţia autoarei, prof.univ. Brătianu a încercat să-şi stăpânească lacrimile în prezentarea cărţii: „Nu ştiu dacă voi depăşi momentul, dar dacă nu-l voi depăşii, vă rog să mă scuzaţi. Trăiesc în această seară un moment deosebit -unul de tristeţe, pentru că autoarea nu este aici, dar în acelaşi timp şi unul de bucurie că am reuşit să adun scrierile sale într-o carte”.

Traian Brătianu: „A iubit foarte mult satul în care s-a născut şi îi plăcea foarte mult să spună că pentru ea eternitatea s-a născut acolo”

Autoarea era modestă, discretă şi mare iubitoare de viaţă. „Din păcate Dumnezeu a luat-o mai repede de lângă noi. Cartea este o carte mozaic. În ea se regăsesc catrene, poezii, proză scurtă şi cugetări. Este o carte scrisă din dragoste pentru oameni. A iubit foarte mult satul în care s-a născut şi îi plăcea foarte mult să spună că pentru ea eternitatea s-a născut acolo (…) Îi plăcea întotdeauna să spună că ea este de la ţară, că este ţărancă, deşi a trăit mult la oraş. (...) Ea vedea termenul de „ţăran” ceva nobil”, a declarat prof.univ. Traian Brătianu. Autoarea a visat să fie o lacrimă plânsă mereu de ochii lumii care au rănit-o şi aşa a rămas peste ani: „o lacrimă plânsă prinsă de sufletul celor care ştiu iubi”, scrie conferenţiarul universitar Aurelia Lăpuşan în cuvântul de laudă.

Cine a fost scriitoarea Cornelia Brătianu?

A fost delicată ca o salcie, dar forţa ei venea din interior. Era de o francheţe uimitoare de care mulţi au încercat să profite. A iubit oamenii şi mulţi ai dezamăgit-o. A îndrăgit marea şi era să o omoare. A pus suflet în orice lucru, dar nu întotdeauna a avut parte de recunoştinţă. A venerat soarele şi acesta i-a accelerat sfârşitul. Dorinţa de frumos şi-a transmis-o în cuvinte meşteşugite şi imagini splendide care i-au încântat pe mulţi. N-a lăsat loc de bănuieli, dar cârcotaşii i-au căutat uneori nod în papură. Nu-i plăcea să-şi etaleze frumuseţea, cu toate că ar fi putut s-o invidieze până şi Gioconda. S-a reîntors mereu în copilărie pentru că avea un suflet curat. Şi-a ridicat satul natal la rangul de centru al universului deşi era o localitatea oarecare. Şi-a risipit eforturile ignorând propriile nevoi. Pe pământ sunt oameni, iar ea a fost om, scrie Traian Brătianu în prefaţa cărţii. Cornelia Brătianu s-a născut la 16 noiembrie 1942, în satul Plopeni, comuna Chirnogeni, judeţul Constanţa, „la cumpăna dintre săptămâni, la cumpăna dintre voie şi interdicţie, în noaptea de lăsata secului, între dulce şi post, la cumpăna dintre DA şi NU”, cum avea să mărturisească mai târziu. Părinţii săi s-au despărţit înainte de venirea sa pe lume, lucru care avea s-o marcheze întreaga viaţă. S-a bucurat însă de multă dragoste din partea bunicilor dinspre mamă, până la decesul acestora, în 1958 şi respectiv 1962. Din cauza mutării noii sale familii în mai multe localităţi, cursurile primare le-a urmat în Basarabi, Plopeni, Medgidia şi Constanţa. A fost, mai apoi, elevă la Centrul şcolar de meserii şi tehnice din Constanţa şi la Liceul „Mircea cel Bătrân” , iar în 1975 a absolvit Facultatea de Ziaristică din Bucureşti. În ziua de 17 octombrie s-a căsătorit cu Traian Brătianu, convieţuirea lor durând aproape 45 de ani, până când moartea i-a despărţit. Au împreună un băiat, Viorel Florin, de profesie jurist, care le-a dăruit o nepoţică, Anca-Alexandra, elevă la gimnaziu. Şi-a desfăşurat activitatea la Atelierul de Creaţie şi în cadrul Serviciului de Contabilitate din Teatrul de Stat Constanţa şi mai mulţi ani redactor la un ziar din Tulcea. A fost interesată de istorie, filosofie, viaţă socială şi s-a implicat în activităţile obşteşti demonstrând o mare nobleţe sufletească. „Noi avem propria noastră istorie”, obişnuia să spună. „Ne cunoaştem cu adevărat trecutul? Dar viitorul? Dar mai ales prezentul? Suntem noi conştienţi de propria noastră existenţă?” Întrebări la care n-a primit suficiente răspunsuri, deoarece timpul nu a mai avut răbdare cu ea. La 26 februarie 2008, după o boală grea, s-a stins din viaţă.

Alexandra VASILE