Claudiu Târziu: Închiderea termocentralelor pe cărbune, fără o alternativă, pune în pericol siguranța sistemului energetic național

Pe 31 august 2026, PNRR se încheie. Nu se stinge cu surle și trâmbițe, cum a fost lansat, ci cu scandal. Cu un ultim pachet de legi votat în regim de urgență, cu un jalon pe cărbune blocat în negocieri până în ultima clipă, cu spitale neterminate și cu o factură pe care o vor plăti și copiii noștri. Europarlamentarul Claudiu Târziu spune că este momentul pentru un bilanț adevărat, nu al celui pe care în prezintă Guvernul. Potrivit acestuia, în urma analizelor datelor reale România va încheia PNRR cu puțin peste 13 miliarde de euro încasate, adică mai puțin de jumătate din ceea ce se anunța în 2021, adică 29,2 miliarde de euro. Acesta a făcut o analiză exactă a promisiunilor făcute la începutul PNRR și ce s-a livrat efectiv.

Luni 31 august se închide PNRR în România. UN PNRR de care toți politicienii s-au agățat cât au putut de mult fie din rațiuni politice fie pentru anumite interese personale sau de grup. România a plecat, în 2021, cu o alocare de 29,2 miliarde de euro. Cinci ani mai târziu, după renegocierile din 2023 și din iulie 2026, planul valorează 20,1 miliarde. Aproape 9 miliarde s-au dus pe apa sâmbetei.

Nu toată diferența este „pierdere” în sensul strict. O parte e împrumut la care s-a renunțat – proiecte scoase din calcul, pentru că nu mai puteau fi terminate la termen. Dar o altă parte sunt penalizări clare, pe jaloane neîndeplinite. Ultima, de 770 de milioane de euro, a picat cu doar câteva zile înainte de închidere: legea salarizării unitare, amânată din 2022 din calcul electoral, n-a mai fost adoptată la timp. La finalul programului, România a reușit să absoarbă efectiv circa 13 miliarde de euro. Nu 80, cât promitea fostul președintele Klaus Iohannis. Nu 29, pentru cât a semnat guvernul.  Doar 13 miliarde de euro. Atât s-a putut.

Dacă închidem centralele, riscăm iarna fără curent suficient.

”Cel mai grav episod al ultimelor luni n-a fost un accident. A fost o alegere impusă din exterior, cu consecințe pe care le suportăm chiar acum și care se vor agrava în iarna care vine. Jalonul 119 din PNRR obligă România să scoată din funcțiune încă 710 MW de capacitate pe cărbune, până la 31 august. Numai că anul acesta Dunărea a coborât la cote istorice, hidrocentralele au fost afectate, iar centrala de la Cernavodă și-a oprit ambele reactoare. Exact în acest moment, Bruxelles-ul a cerut închiderea grupurilor rămase pe cărbune de la Turceni și Craiova.

Complexul Turceni

Guvernul a încercat să le mențină în funcțiune. Comisia a răspuns cu amenințarea unei corecții de până la 1,8 miliarde de euro și cu riscul blocării a încă 8,8 miliarde din ultimele cereri de plată. Penalizarea directă pentru jalonul propriu-zis: 770 de milioane de euro. Așadar, dacă închidem centralele, riscăm iarna fără curent suficient. Dacă nu le închidem, plătim miliarde din PNRR. Aceasta este alegerea pe care „redresarea și reziliența” ne-au lăsat-o.

Nu e o coincidență. Este exact ce spuneam în 2021, când s-a decis concedierea a 1.500 de mineri de la Complexul Energetic Oltenia, din care apoi doar 350 și-au mai găsit de lucru. Închiderea termocentralelor pe cărbune, fără o alternativă gata de funcționare, pune în pericol siguranța sistemului energetic național. A trebuit să vină o secetă istorică pe Dunăre ca toată lumea să vadă, cu ochii ei, ce înseamnă asta.”, a declarat europarlamentarul Claudiu Târziu.

În mai 2026, Curtea Europeană de Conturi a publicat un raport dur despre întregul mecanism de redresare european, nu doar despre România. Concluzia lui este că informațiile publice despre cine primește banii, cât costă efectiv proiectele și ce rezultate au produs sunt insuficiente. Comisia Europeană însăși nu colectează sistematic date despre sumele plătite pe fiecare măsură, nici atunci când statele membre le au.

Comisia Europeană

Cu alte cuvinte, un mecanism de sute de miliarde de euro, construit pe principiul „banii merg spre jaloane, nu spre costuri reale”, e atât de opac încât nici auditorii europeni nu pot spune cu precizie unde s-au dus toți banii.

La noi, cazul microbuzelor electrice, achiziționate din fonduri PNRR la prețuri exorbitante, rămâne exact acolo unde a fost anul trecut: fără anchetă finalizată, fără răspunderi stabilite. Un an de tăcere instituțională, pentru o achiziție care a sărit în ochi din prima zi.

PNRR nu a fost planul de redresare pe care ni l-au vândut în plină pandemie

În 2022 se spune că PNRR e noua lesă prin care Uniunea Europeană controlează guvernul de la București, că Mecanismul de Cooperare și Verificare nu a dispărut cu adevărat, ci s-a mutat în jaloanele PNRR. Trei ani mai târziu, un singur amendament votat de Parlamentul României la legea decarbonizării a fost suficient pentru ca un purtător de cuvânt de la Bruxelles să amenințe cu blocarea a 8,8 miliarde de euro. Nu e o teorie. E mecanismul, funcționând exact așa cum a fost proiectat.

Statistică PNRR

”PNRR nu a fost planul de redresare pe care ni l-au vândut în plină pandemie. A fost un fel de a ne supune și mai mult față de Comisia Europeană, de a modela economia românească în dezavantajul țării și de a adopta ”reforme” legislative care au dus la conflicte sociale majore și au divizat și mai mult societatea.

E adevărat că s-au făcut și lucruri bune – ceva infrastructură critică, dar aceasta a fost foarte scump plătită. Pentru câteva miliarde de euro, din care am făcut niște kilometri de autostradă și câteva spitale, am dat totul peste cap, iar consecințele le vom trage multă vreme de acum înainte.

Practic s-au realizat: mai puțin de 60% din autostrăzile promise, sub o treime din spitalele promise inițial, iar restul proiectelor rămase se termină pe alte surse (SAFE, coeziune, buget de stat), adică tot pe datorie publică, doar mutată din contul PNRR în alt cont.

Una peste alta, PNRR nu a redresat economia, nu a acoperit pierderile din timpul pandemiei de Covid 19, așa cum ni se promisese, ci a cârpit pe ici, pe colo și, mai ales, s-a dovedit un alt instrument de control asupra statului român. În absența unei guvernări cu viziune, capacitate de execuție și voință politică, am putea spune, ca românul obidit în toată istoria lui, că e bine că s-a făcut și atât. Dar e o consolare, nu o mare izbândă. Daraua e mai mare decât ocaua.”, a mai spus Claudiu Târziu.