Cum ne dam seama dacă un bebeluș sau copil mic are probleme de vedere

Dezvoltarea vederii la copil este continua începând de la nou născut până la vârstă de 7-8 ani. Este esențial să urmărim aceasta dezvoltare periodic, pentru a ne asigura că cel mic vă avea o vedere buna toată viața.

Unii părinți vin la consultație cu bebelușul sau copilul din cauza unor semne și simptome care le ridica suspiciunea că vederea lor nu este una perfecta. Care sunt aceste semne și cum putem fi atenți la ele?

Copilul a fost născut prematur

Chiar dacă cel mic nu pare că ar fi ceva în neregula cu vederea lui, obligatoriu toți copiii prematuri se vor duce la un consult oftalmologic într-un centru specializat în depistarea și tratarea retinopatiei de prematuritate. Aceasta boala, netratata, duce la pierderea iremediabila a vederii, astfel că primul control trebuie făcut la o luna după naștere.

Copilul nu are și nu menține contact vizual

La vârstele foarte mici, copiii au contact vizual cu mama sau persoanele apropiate din anturaj. Aceasta capacitate a sistemului optic se dezvolta până la vârstă de 2-3 luni, așadar un copil care nu urmărește fata mamei sau o jucărie plimbata prin fata lui, aproape de el, după aceasta vârstă, trebuie văzut de un oftalmopediatru cât mai urgent.

Pupila albă

În mod normal, pupilele sunt negre (ele reprezintă, de fapt, o deschidere în iris – partea colorata a ochilor – gaura ale cărei dimensiuni se modifica în funcție de lumina, vârstă și distanta la care privim). Dacă cel mic are o pupila alba, fie ea complet alba sau poate doar un punct, atunci trebuie investigat de urgenta oftalmologic. Copilul poate avea cataracta congenitala sau, mai grav, o tumoră intraoculara.

Pleoapa căzută (ptoza palpebrala)

Țoață lumea are o asimetrie faciala care poate să însemne și o pleoapa mai căzută decât cealaltă. Acest defect (care deranjează mai mult estetic) se poate însoți de vedere slaba, daca pleoapa acoperă pupila (zona prin care copilul vede) sau daca pleoapa apasă pe suprafață ochiului și îi schimba curbura naturala.

Ochi plimbători/rătăcitori (nistagmus)

Din păcate, aceasta afecțiune nu poate fi tratata, însă este bine să solicitați un examen oftalmologic cât mai din timp deoarece se poate însoți de vicii de refracție. Exista unele cazuri de nistagmus care se însoțesc de vedere foarte slaba și, chiar daca este un diagnostic greu de primit, poate că este mai bine să știți din timp, pentru a vă putea pregăti corespunzător.

Unul dintre ochi “fuge” înspre nas sau spre ureche

Afecțiunea poarta numele de strabism (privire crucișă) și trebuie corectata sau urmărită de cât mai devreme. Este total greșită ideea să lăsăm mușchiul să “lucreze”, orice strabism menținut după vârstă de 6 luni trebuie investigat imediat.

În unele cazuri (mai ales la strabismul convergent), medicul vă prescrie ochelari pentru a obține alinierea ochilor, pe când în alte cazuri, vă vă chema la controale periodice, pentru urmărirea unghiului de deviere (mai ales la strabismul divergent).

Lăcrimatul excesiv

Toată lumea lăcrimează la vânt, frig sau lumina puternica. Însă când acest lăcrimat apare și în casa, fără că cel mic să fie expus la factorii de mai sus, trebuie să ajungeți cu el la oftalmolog. Epifora poate să fie semnul unei conjunctivite, a unei eroziuni corneene sau, mai grav, a glaucomului la copilul foarte mic. Daca vorbim de un bebeluș, lăcrimarea poate să apară în caz de obstrucție de canal lacrimo-nazal. Practic, lacrimile, din cauza că nu se mai scurg în nas, aluneca pe obraji.