Educaţie pe cârca părinţilor: la Năvodari, se strâng bani pentru xeroxul folosit de profesori

Învăţământul gratuit este o himeră, iar fondul şcolii sau al clasei rămâne “tradiţional” românesc, acceptat de bună voie sau cu forţa de către părinţii odraslelor care urmează cursurile unităţilor de învăţământ de stat.

De dată recent, o elevă a Liceului teoretoc “Traian” din Constanţa a fost pusă la zid, criticată şi ameninţată după ce a făcut public un table cu cei care au contribuit la fondul şcolii. Eleva a dorit să demonstreze că bani se dau în şcoli, chiar dacă, oficial, Inspectoratul Judeţean Şcolar Constanţa nu permite acest lucru. Dar, dacă părinţii… doresc asta, cine să se pună în calea fericirii lor?! – ar mai spune alţii. Spre exemplu, şi primarul Constanţei, Decebal Făgădău, recunoştea că la şcoala unde învaţă copilul său, a fost de acord să contribuie, alături de ceilalţi părinţi, la asigurarea serviciului de pază. Este doar un exemplu de părinte care se declară de acord să sprijine financiar şcoala, atunci când fondurile unităţii în cauză sunt insuficiente. Ce te faci însă cu cei care nu doresc sau nu au posibilităţi materiale care să le permit să “cotizeze”? Apar situaţii tensionate şi situaţii precum cea a elevei de la Liceul „Traian”, Laura Sămulescu, devenită acum o ţintă pentru conducerea unităţii de învăţământ, pentru profesori, unii părinţi şi chiar şi unii colegi.

Fondul clasei este atât de actual şi înrădăcinat în sistemul de educaţie românesc, încât aproape că nu e de mirare că inclusiv xeroxatul materialului didactic folosit de profesori este plătit de către părinţi! Nu vom publica imaginile cu discuţia de pe un grup whatsapp al părinţilor, dar redăm, pe scurt, despre ce este vorba: “Părinte 1: Doamnele de la engleză, franceză, scot fişe la Xerox, iar eu plătesc în fiecare vineri, merg la Xerox şi plătesc (…); Părinte 2: La xeroxul şcolii?; Părinte 1: Da, la xeroxul şcolii. Nici eu nu înţeleg, dar asta e....”. Interesant că unitatea de învăţământ are prins, la capitolul cheltuieli, şi rubrica papetărie. Cu siguranţă însă, banii nu ajung. Dar nici părinţii nu primesc chitanţe pentru sumele date, câte 2 lei de cap de copil, pe săptămână (24 de lei cu toţii/ săptămânal). Se consideră donaţii care nu sunt contabilizate niciunde oficial, fiind sume notate în celebrele liste întocmite pentru la fel de celebrul „fond al şcolii”.

Situaţia prezentată mai sus are loc la Şcoala „Tudor Arghezi” din oraşul Năvodari.

Alexandra CUCU