ISTORIA CONSTANȚEI. Destinul unei clădiri din centrul orașului: de la Uzină Electrică, la Baie Comunală și sediu de teatru!

Numeroase dintre clădirile din centrul Constanței sunt mărturii ale trecutului acestei urbe. În vreme ce unele au ajuns, dintr-un motiv sau altul, niște dărăpănături, pericol pentru trecători, altele au fost restaurate și le-au fost date alte destinații. De exemplu, puțini mai știu faptul că pe una dintre cele mai tranzitate artere ale orașului, pe strada Răscoalei, numărul 5, vreme de aproape trei decenii a funcționat Baia Publică a Constanței, după ce, anterior, a fost sediul Uzinei Electrice. Înființarea CET-ului, racordarea locuințelor la sistemul public de termoficare a făcut, însă, ca după 1970 să fie închisă.

Clădirea situată pe strada Răscoalei 1907, numărul 5, poate fi considerată unul dintre reperele dezvoltării orașului Constanța. Căci, așa cum a precizat pentru „Replica de Constanța” dr. Constantin Cheramidoglu, directorul Arhivelor Naționale Constanța, aici a fost sediul Uzinei Electrice, de unde era alimentat cu energie electrică întreg orașul de la malul mării. „În respectivul loc erau generatoarele, care alimentau cu energie electrică orașul, deținute de Societatea Comunală de Electricitate Constanța, SCEC-ul, prescurtat.

Societatea era o companie franceză, care obținuse concesiunea alimentării cu energie electrică a orașului, iar ulterior a format împreună cu primăria o societate mixtă, SCEC-ul. A funcționat astfel până după Primul Război Mondial, când, având în vedere dezvoltarea orașului, era nevoie de instalații mai puternice, de energie electrică mai multă, și nu se putea continua în respectiva zonă.

De exemplu, inițial, în planurile originale, clădirea de alături, de la intersecția străzilor Răscoalei 1907 cu Ferdinand, unde se află Tonis Trade în prezent, ar fi trebuit să aibă încă două nivele, pentru a fi comparativă cu hotelul Continental de vizavi, care între timp a fost demolat.

Dar din cauza generatoarelor care produceau vibrații foarte mari, cele două nivele nu au mai fost construite, căci riscau să se dărăme. Astfel că, după Primul Război Mondial, când a fost nevoie de generatoare mai mari, sediul Uzinei Electrice a fost mutat, optându-se pentru un loc pe malul lacului. Astfel, clădirea a rămas disponibilă. Nu s-a făcut nimic cu ea până la Al Doilea Război Mondial”, a istorisit dr. Constantin Cheramidoglu.

Constanța avea nevoie urgentă de o Baie Publică

Bombardamentele din timpul războiului au dus la distrugerea Băii Morfi Papastavru – primul stabiliment modern de băi din orașul Constanța, după cum se mândrea proprietarul la data respectivă, la începutul anilor 1900. Baia era amplasată în capătul străzii Alexandru Lahovari – actuala stradă Karatzali -, spre malul mării, pe partea stângă, și mai poate fi văzută în unele vederi dinainte de al Doilea Război Mondial.

Conform presei vremii, aici erau puse la dispoziția clienților băi cu abur, de putină, băi de nămol, masaje, în cursul săptămânii până la ora 20,00, iar la sfârșit de săptămână și în ajunul sărbătorilor până la miezul nopții. Dar din cauza bombardamentelor și a alunecărilor de teren de la plaja Modern, Băile Morfi Papastarvu au avut de suferit. Dar, așa cum impuseseră autoritățile locale cu câțiva ani în urmă, personalul din sectorul comercial erau obligați să facă baie cel puțin o dată pe săptămână.

De astfel, încă din toamna lui 1922, primarul Virgil Andronescu prezenta consilierilor ideea realizării unei băi comunale, care ar fi urmat să fie construită în locul unde se află în prezent Sala Sporturilor. „După cum școala și teatrul sunt sănătatae sufletului, tot așa și baia este sănătatea corpului”, menționează presa vremii, citându-l pe primarul de la acea vreme.

Dar autoritățile nu au mai apucat să-și ducă planurile la îndeplinire, deși demersurile pentru expropierea terenului unde ar fi urmat să fie construită Baia Publică fuseseră inițiate. Începerea războiului, visteria goală din anii de după au făcut ca autoritățile să-și îndrepte atenția spre clădirile deja construite și nefolosite. Adică, spre clădirea de pe strada Răscoalei, numărul 5.

„Imediat după război, când bani pentru investiții nu mai erau, această clădire a fost luată de la Societatea de Electricitate, care oricum a fost naționalizată în 11 iunie 1948 și transformată în Baie Comunală. A fost folosită astfel până în anii 80, când a căpătat altă destinație. Blocurile au fost construite în Constanța după anii 60 și ulterior au fost construite și centralele care să alimenteze orașul cu apă caldă. La început apa caldă se dădea de două ori pe săptămână, în anumite intervale orale. Prin anii 80 s-a ajuns să se dea apă caldă zi de zi, pentru ca la sfârșitul anilor 80 să se reducă din nou, din rațiuni de economie.

Încă de la început baia comunală a fost destinată unei pături mai sărace a populației și din motive de igienă a fost menținută și mai târziu, când orașul se dezvoltase și deja o parte dintre locuitori erau racordați la CET, având apă caldă și căldură”, a mai afirmat dr. Cheramidoglu.

Încă din timpul în care a funcționat Baia Comunală, în clădirea din spate câteva dintre încăperi au fost destinate Teatrului de Revistă „Fantasio”. De exemplu, aici își avea sediul cizmarul teatrului, cel care realiza opincii balerinilor de la trupa teatrului. Astfel că, după ce a fost închisă Baia Comunală, întreaga clădire a fost preluată de teatru, iar ulterior a revenit SC RAJA SA. Și în prezent, în clădirea respectivă funcționează casieria RAJA, iar în spate sala de repetiții a Teatrului de Operă și Balet „Oleg Danovski” Constanța.

Florentina BOZÎNTAN