Pericol în rândul copiilor lăsați de părinți pentru a munci în străinătate: TULBURĂRI DE ANXIETATE!

ATENȚIE!

Tot mai mulți dintre părinți ajung să părăsească țara pentru o situație materială mult mai profitabilă. Copiii acestora rămași în țară ajung să locuiască cu celelalte rude, iar în cel mai rău caz singuri. Majoritatea familiilor din România are cel puțin un membru plecat într-o țară străină în scopul realizării unor câștiguri materiale care să îi ajute la obținerea unui trai mai “ușor”, însă greutățile de peste hotare le pot îngreuna viața mai mult decât lipsurile din țară.

Principalul motiv pentru care părinții părăsesc țara este să muncească pentru copiii lor, să le ofere o viață cât mai confortabilă și fără lipsuri. În general, copiii ajung să le reproșeze părinților faptul că ei “nu au” și că părinții colegilor sunt mai buni deoarece ei “își permit”. Acești părinți ajung să acumuleze frustări și caută o modalitate de a putea “repara” gândurile propriilor copii. Gândind că munca printre străini este mai avantajoasă, ei ajung să nu mai conștientizeze consecințele.

Ce schimbări poate produce absența părinților asupra tinerilor?

În perioada adolescenței se produc multiple modificări. Încep să apară probleme în viața tinerilor, ca de exemplu: note mici, anturaje nepotrivite, vicii, instabilitate emoțională, respect de sine afectat, agresivitate, probleme legate de anxietate ș.a.

“Părinţii joacă un rol foarte important în dezvoltarea copilului și a adolescentului. Efectele plecării părinților la muncă în străinătate asupra copiilor rămași acasă depind de relațiile inițiale dintre părinți și relațiile dintre părinți și copii precum și contextul familiei extinse (bunici, unchi, cei cu care rămân copiii în cazul în care pleacă ambii părinți). Riscurile la care sunt supuși copiii rămași acasă sunt acelea care duc la lipsa afectivității, controlului parental, educația optimă. Părinții plecați au ca scop principal bunăstarea materială ceea ce duce la o răcire afectivă deoarece copilul poate să nu înțeleagă corect intenția părintelui și să vadă totul ca pe un abandon, ceea ce duce la o tulburare de anxietate. Conform studiilor, plecarea mamei este mai de impact pentru copil decât plecarea tatălui. Copilul în dezvoltarea lui emoțională are nevoie de ambele modele parentale. Între copil și părinți se formează un soi de atașament ce diferă în funcție de implicarea părinților, iar în momentul în care un părinte pleacă, acest atașament duce la o stare de depresie , tristețe ce este resimțită ca o pierdere sau abandon față de părintele plecat la nivel subconștient de cele mai multe ori. De aici pot apărea senzații de anxietate, frici, tristețe, eșec școlar”, a declarat un psiholog din Constanța, consultat de cotidianul "Replica".

A.M.