Av. Toni Neacșu: CSM se răzbună pentru subfinanțarea justiției exact pe societate care, de fapt, n-are nicio vină

Sistemul judiciar și statul se află într-un război total. Pe de o parte sistemul judiciar care dorește plata salariilor judecătorilor, pe care până la urmă statul o va face, dar și personalul de care are nevoie pentru a reduce numărul de dosare per judecător, iar pe de altă parte statul care prin anumite personaje politice sinistre dorește controlul justiției. Și fiecare dintre cei doi combatanți luptă cu propriile arme: sistemul judiciar cu reguli noi și statul cu blocaj în ceea ce privește angajările și plata salariilor restante. Fostul judecător Toni Neacșu a declarat că din acest război cei care pierd sunt cetățenii care se adresează justiției și care vor fi puși în așteptare cu soluționarea dosarelor. El spune că prin decizia luată de CSM, sub forma stabilirii unei norme fixe de dosare, este doar un alibi instituțional.

Toni Neacșu

Bătălia dintre statul condus de politicieni și sistemul judiciar continuă

Subordonarea justiției a fost una dintre țintele clasei politice doar pentru a-și putea pedepsi adversarii politici. Și ne aducem aminte defilarea cătușelor la toate posturile de televiziune, ne aducem aminte de miile de dosare fabricate unor politicieni care ulterior s-au dovedit a fi dosare fabricate. Toate aceste lucruri s-au terminat, sau cel puțin mulți au sperat că s-au terminat, odată cu anularea protocoalelor dintre SRI și Parchete.

Și totul a funcționat o scurtă perioadă, până când unii politicieni au realizat cât de util este acest sistem judiciar pentru ascensiunea lor și au forțat acapararea instanțelor și parchetelor prin oameni coordonați de ei. Din fericire nu le-a ieșit și asta i-a deranjat foarte tare, motiv pentru care au început o serie de atacuri furibunde la adresa justiției, atât în public cât și prin blocarea de fonduri sau de posturi.

Guvernul României

Evident că în acel moment sistemul judiciar a trebuit să reacționeze, dacă dorea ca independența câștigată să persiste. Și a reacționat prin alegerea în fruntea unor instanțe a unor persoane greu de prins în mrejele puterii politice. Apoi au reușit să convingă politicul să numească la șefia marilor Parchete oameni cu experiență care să răspundă mult mai puțin comenzilor politice.

Numai că acest război al statului controlat politic și sistemul judiciar a continuat cu politicieni care au considerat să lovească sistemul la bani și personal. Și așa au blocat alocarea măririlor de salarii dar mai ales au blocat posturile, astfel încât să pună o presiune și mai mare pe judecătorii existenți.

Numai că cei din Consiliul Superior al Magistraturii a reacționat și el și a venit pe 9 septembrie cu Hotărârea 1734/09.09.2026 prin care se normează activitatea judecătorilor, sub forma stabilirii unei norme fixe de dosare, atât la nivelul instanței cât și la nivelul fiecărui judecător, care pot primi în fiecare zi termen de judecată.

Cum a decis CSM normarea muncii pentru judecători

Fostul judecător CSM, avocatul Toni Neacșu, a declarat că deși este un apărător al sistemului judiciar nu poate să nu observe acest război existențial crud și fară reguli, de tipul care pe care, între sistemul judiciar și stat.     

„Acum CSM se răzbună pentru subfinanțarea justiției exact pe cine nu are nici o vină: pe societate, pe justițiabili și în cele din urmă pe ideea de justiție însăși. CSM interzice, administrativ, accesul liber la justiție în România. Veți vedea ca nu sunt vorbe mari.

Este vorba despre o hotărâre prin care se normează activitatea judecătorilor, sub forma stabilirii unei norme fixe de dosare, atât la nivelul instanței cât si la nivelul fiecărui judecător, care pot primi în fiecare zi termen de judecată (Hotărârea CSM nr. 1734/09.09.2026). Toate cererile care depășeșc acest plafon zilnic intră într-o listă de așteptare, nu li se repartizează un judecător și deci nici termen de judecată“, a declarat Toni Neacșu.

Potrivit Hotărârii adoptate de CSM, mecanismul de normare a muncii îmbracă fardul tehnicist al standardelor CEPEJ pentru a livra, în realitate, o fază uriașă de egoism și cinism: protejarea confortului magistratului prin ascunderea surplusului de cereri ale oamenilor sub preșul arhivei. Nu asistăm la o reformă pentru mai multă eficiență ci la o oficializare a blocajului.

Ședința CSM

Se pleacă de la o normă de referință de 288 de dosare pe an la judecătorii (192 la tribunale și 119 la curțile de apel), aplicată etapizat:

- până în septembrie 2027 se permite dublul normei (576 dosare/an/judecător),

- între 2027 și 2028 norma plus 50% (432 dosare/an/judecător), iar

- din septembrie 2028 norma plină.

CSM inventează o ficțiune periculoasă

În practică, ECRIS calculează o medie zilnică maximă pentru fiecare instanță, iar tot ce depășește această cifră nu mai ajunge pe masa judecătorilor, ci este aruncat într-un așa-zis „Registru de gestionare a fluxului de cauze” — adică un complet virtual unde dosarele rămân blocate în arhivă.

Toni Neacșu a făcut o simulare pe una din instanțele pe care a condus-o, simulare din care a reieșit că în 2028, dacă se menține numărul de dosare depuse anual, doar pentru o treime dintre dosare să fie atribuit un judecător, iar restul să fie puse pe așteptare, el estimând ca un petent să aștepte doi ani și peste pentru a i se atribui un judecător.

Toni Neacșu

„Marea problemă a acestei hotărâri este că inventează o ficțiune periculoasă: „dosarul fără judecător”. Prin crearea acestui Registru de stocare, CSM nu rezolvă lipsa de personal, ci creează o etapă de așteptare a dosarului care nu există în Codurile de procedură. Omul depune acțiunea, dar instanța nu este oficial învestită; termenul rezonabil nu curge pe hârtie, deși timpul omului se scurge din plin.

Consecințele practice vor fi un haos administrativ generalizat. Regula devansării dosarelor din registru pentru „prevenirea unor prejudicii grave” (art. 15) va deveni scăparea tuturor, iar președinții de instanțe și cei de secții vor fi îngropați în mii de cereri de urgentare, decizând subiectiv cine are voie să intre mai repede la judecată. În paralel, arhivele vor fi sufocate de mii de dosare care nu aparțin niciunui judecător, iar grefierii vor trebui să gestioneze cereri după reguli administrative complicate.

Plafonarea decisă de CSM este doar un alibi instituțional. Fără să aduci oameni noi în sistem, fără să comasezi instanțele mici și fără o debirocratizare reală, „normarea europeană” doar ascunde restanțele sub preș. Sunt conștient că CSM-ul face asta doar pentru a forța Guvernul să mărească  schemele în instanțe, să organizeze concursuri și să finanțeze justiția la un nivel comparabil cu standardul UE.

Pentru că la noi guvernele sunt la fel de iresponsabile ca și cei care au propus asta, nota de plată pentru această iluzie va fi achitată însă de cetățeanul care își caută dreptatea în instanță. Acest dogmatism normativ va marca probabil și pierderea definitivă de către justiție a simpatiei și respectului din partea societății“, a mai spus Toni Neacșu.