Casele de licitaţie româneşti intră pe piaţa cadourilor de sărbători

Cadouri de lux la preţuri de lux

Cu toate că recesiunea a afectat întreaga omenire, indiferent de statutul social, casele de licitaţie româneşti demonstrează că încă se mai găsesc bani pentru artă. Şi încă putem vorbi de sume considerabile. Pentru că este luna cadourilor şi acestea vin cu oferte, însă nu este în nici un caz vorba despre vreo reducere de preţ sau de vreo promoţie gen "plăteşti 2, primeşti 3".

Câteva site-uri ale celor mai reprezentative case de licitaţie din România pun la dispoziţia doritorilor vouchere de artă, adică tichete valorice cu valoare fixă ce pot fi folosite pentru achiziţionarea de obiecte de artă, în timp ce altele sunt dispuse să ofere chiar şi credite pentru astfel de cumpărături. În ceea ce priveşte marfa expusă, ochiul neavizat poate fi iritat de sumele cu multe zerouri, deseori exprimate în euro, ale obiectelor licitate. De exemplu, pentru pictura "Vânzătoare de portocale" a Ceciliei Cuţescu Storck, colecţionarii vor scoate din buzunar sume ce pornesc de la 40 de mii de euro. Iar acest preţ este considerat chiar un chilipir, având în vedere recordurile înregistrate în timp de casele de licitaţie. Lucrarea "În atelier", aparţinând celebrului pictor Ştefan Luchian, a fost adjudecată în februarie 2010 pentru suma de 93.827 euro. La toate aceste sume se adaugă şi comisionul casei, care variază între 15 şi 20% din valoare finală a bunului adjudecat. În sfera bijuteriilor, contrar aşteptărilor, preţurile sunt destul de accesibile. Astfel, se poate achiziţiona un inel din aur de 14 k, încrustat cu diamante (al căror carataj nu depăşeşte valoare de 0,0002), la sume ce pornesc de la 250 de lei. Experţii în domeniu vorbesc despre profitabilitatea investiţiei în artă, însă care se pretează numai celor care îşi permit să ţină blocată o sumă considerabilă de bani pentru o perioadă destul de mare de timp. De exemplu lucrarea "Cişmea turcească" a pictorului Nicolae Dărăscu a fost cumpărată în 1997 cu 3548 dolari, iar în 2005 a fost vândută cu 11235 euro. O altă investiţie bună a fost apreciată ca fiind cea în "Spaniola" lui Toniţa, cumpărată în 2001 cu 13400 de dolari şi vândută în 2009 cu nu mai puţin de 87 de mii de euro. Pe lista caselor de licitaţie există şi investiţii "ratate", adică obiecte pe care colecţionarii nu s-au îndurat să le cumpere din cauza preţului, fiind vândute totuşi ulterior, la un preţ mult mai mare. "Şatră", de Nicolae Grigorescu, a fost pus în vânzare în anul 2000 la preţul de 11.200 de dolari şi a fost ignorat timp de mai mulţi ani până în 2009 când, de dragul licitaţiei, mai mulţi colecţionari i-au ridicat preţul până la o valoare de adjudecare de 41 de mii de euro. O mare parte a obiectelor de artă sunt vândute, din păcate, pe piaţa neagră, în această zonă obscură existând o adevărată industrie, însă nu de anvergura celei existente în ţările vestice. Astfel, dacă într-un an bun, piaţa românească de artă însumează tranzacţii (inclusiv estimările privind piaţa neagră) ce nu depăşesc 5 milioane de euro, în ţările occidentale sumele ajung uneori chiar şi la câteva sute de milioane de euro.

Florin ILIESCU