Caz de febră hemoragică Crimeea-Congo, confirmat în Spania

Febra hemoragică Crimeea-Congo (CCHF) ucide 30% dintre persoanele pe care le infectează, provocând sângerări oculare.

Un nou caz de febră hemoragică Crimeea-Congo în Spania

Pacientul de vârstă mijlocie a fost mușcat de o căpușă înainte de a fi diagnosticat cu CCHF și dus la spitalul din Castilia și Leon, Spania. El a fost apoi transportat cu avionul la un alt spital de către Ministerul spaniol al Apărării.

Potrivit OMS, între 10% şi 40% dintre cei care contractează CCHF nu supraviețuiesc, decesul survine adesea în decurs de două săptămâni.

CCHF este de obicei transmisă prin mușcătura de căpușe și contactul cu țesuturi animale infectate. Poate fi transmisă între oameni prin sânge infecțios sau fluide corporale.

Simptomele tind să apară brusc și includ febră, dureri musculare, amețeli, schimbări de dispoziție, confuzie, sângerare din ochi și piele, printre multe altele.

Virusul a fost descoperit pentru prima dată în Crimeea în urmă cu aproape 70 de ani. Astăzi, CCHF este endemică în Africa, Orientul Mijlociu, Asia și Balcani, cazuri rare fiind înregistrate în nordul Europei.

„Pacientul are o mușcătură de căpușă și rămâne într-o stare stabilă, în ciuda severității clinice pe care o implică această patologie”, au informat autoritățile sanitare din Leon.

Spania a detectat primul său caz de CCHF în 2011, iar un bărbat a murit în 2016 după ce a fost diagnosticat cu boala în urma mușcăturii de căpușă.

Boala, detectată și în Marea Britanie

În martie, s-a descoperit că o femeie din Marea Britanie era purtătoare a bolii, al patrulea caz din regat din 2012. Ea a primit îngrijiri de specialitate la Royal Free Hospital din Londra.

Dr. Susan Hopkins, consilier medical șef la UKHSA, a declarat că virusul „nu se răspândește ușor între oameni, iar riscul general pentru public este foarte scăzut”.

Descoperirea cazului din Spania a venit după ce o boală misterioasă asemănătoare Ebola a ucis trei persoane în Tanzania în urmă cu zece zile. Autoritățile din națiunea est-africană de la sud de Kenya au numit focarul „ciudat”. Șefii sănătății au fost trimiși să investigheze boala, care a afectat în total 13 persoane.

Niciunul dintre cei 13 pacienți din Tanzania, care locuiesc în regiunea de sud Lindi, nu a fost testat pozitiv pentru niciunul dintre virusurile hemoragice. De asemenea testele de Covid au revenit și ele negative, potrivit Ministerului tanzanian al Sănătății.

Ofițerul medical șef al Tanzaniei, Aifello Sichalwen, a spus că unul dintre pacienți și-a revenit complet, în timp ce ceilalți erau izolați. „Guvernul a format o echipă de profesioniști care încă investighează această boală necunoscută”, a adăugat el.

Președintele Tanzaniei, Samia Suluhu Hassan, a spus că boala „ciudată” ar fi putut fi cauzată de „interacțiunea crescândă” dintre oameni și animalele sălbatice.

Ce este febra hemoragică Crimeea-Congo

Febra hemoragică Crimeea-Congo este o febră hemoragică virală transmisă de obicei prin căpușe. De asemenea, virusul poate fi contractat prin contactul cu țesuturile animale virale (țesut animal în care virusul a intrat în fluxul sanguin) în timpul și imediat după sacrificarea animalelor.

Focarele de CCHF constituie o amenințare la adresa serviciilor de sănătate publică, deoarece virusul poate duce la epidemii, are o rată mare de mortalitate a cazurilor (10-40%), poate duce la focare în spitale și unități de sănătate și este dificil de prevenit și tratat.

CCHF este endemic în toată Africa, Balcanii, Orientul Mijlociu și Asia.

Boala a fost descrisă pentru prima dată în Crimeea în 1944 și a primit numele de febră hemoragică din Crimeea. În 1969 s-a recunoscut că agentul patogen care provoacă febra hemoragică din Crimeea era același cu cel responsabil pentru o boală identificată în 1956 în Congo. Legătura dintre numele celor două regiuni a dus la numele actual al bolii și al virusului.

În urma infecției prin mușcătură de căpușă, perioada de incubație a febrei hemoragice Crimeea-Congo (CCHF) este de obicei de una până la trei zile, cu maximum nouă zile. În urma contactului cu sângele sau țesuturile infectate, perioada de incubație este de obicei de cinci până la șase zile, cu maximum 13 zile.

Debutul simptomelor este brusc, cu febră, dureri musculare, amețeli, dureri de gât, dureri de spate, dureri de cap, dureri de ochi și fotofobie (sensibilitate la lumină). Pot apărea greață, vărsături, diaree, dureri abdominale și dureri în gât la început, urmate de schimbări bruște de dispoziție și confuzie.

După două până la patru zile, agitația poate fi înlocuită cu somnolență, depresie și moleșeală, iar durerea abdominală se poate localiza în cadranul superior drept, cu hepatomegalie detectabilă (mărirea ficatului).

Cum se tratează CCHF?

Alte semne clinice includ tahicardie (ritm cardiac rapid), limfadenopatie (ganglioni limfatici măriți) și o erupție peteșială (o erupție cutanată cauzată de sângerare în piele) pe suprafețele mucoasei interne, cum ar fi în gură și gât și pe piele. Peteșiile pot face loc unor erupții cutanate mai mari numite echimoze și altor fenomene hemoragice.

De obicei, există dovezi de hepatită, iar pacienții grav bolnavi pot prezenta o deteriorare rapidă a rinichilor, insuficiență hepatică bruscă sau insuficiență pulmonară după a cincea zi de boală.

Îngrijirea medicală generală de susținere cu tratamentul simptomelor este abordarea principală pentru gestionarea febrei hemoragice Crimeea-Congo (CCHF) la oameni. Medicamentul antiviral ribavirină a fost utilizat pentru a trata infecția cu CCHF cu beneficii aparente. Atât formulările orale, cât și cele intravenoase par a fi eficiente.

Rata mortalității din cauza CCHF este de aproximativ 30%, decesul survenind în a doua săptămână de boală. La pacienții care se recuperează, ameliorarea începe în general în a noua sau a zecea zi după debutul bolii.

Este dificil de prevenit sau controlat infecția cu CCHF la animale și căpușe, deoarece ciclul căpușă-animal-căpușă trece de obicei neobservat și infecția la animalele domestice nu este de obicei evidentă.

În plus, vectorii căpușelor sunt numeroși și răspândiți, astfel încât controlul căpușelor cu acaricide (substanțe chimice destinate să omoare căpușele) este doar o opțiune realistă pentru unitățile de producție animale bine gestionate.

Nu există vaccinuri disponibile pe scară largă pentru uz uman sau animal. În absența unui vaccin, singura modalitate de a reduce infecția la oameni este conștientizarea factorilor de risc și educarea oamenilor cu privire la măsurile pe care le pot lua pentru a reduce expunerea la virus. Potrivit fanatik.ro