De la comuna unde se făceau nunţi în drum, dar nu existau utilităţi, la comuna unde fug orăşenii să-şi construiască vile. INTERVIU cu Florin Mitroi, primarul din Valu lui Traian

Florin Mitroi este primar al comunei Valu lui Traian din 2004 şi, după cum arată sondajele de opinie, ar urma să câştige lejer şi alegerile din 2020. De când a devenit primar, localitatea s-a extins, foarte mulţi constănţeni ajungând la concluzia că este mai la îndemână să construiască o casă în Valu lui Traian şi să facă o navetă de circa 15 minute până în municipiu, decât să se chinuie să îşi achiziţioneze o locuinţă în oraş. Dintre nou-veniţii în localitate, o parte a decis să încerce şi mici afaceri pe raza comunei. Cu alte cuvinte, dezvoltare şi bunăstare.

Rămân însă şi micile neajunsuri, pe care locuitorii le ştiu şi pe care le comunică primarului. Dar, concluzionează Mitroi: “Alegerile au dovedit întotdeauna că procentul de nemulţumiţi - justificat sau nu, nimeni nu este perfect şi toată lumea are aceleaşi drepturi - este foarte mic în comparaţie cu cei care văd într-adevăr schimbările în comună şi au încredere în mine”. Despre aceste schimbări, dar nu numai, a discutat “Replica” de Constanţa cu primarul Florin Mitroi, în cadrul unui interviu care s-a încheiat într-o notă amuzantă, cu o provocare lansată de primar către jurnaliştii care locuiesc în Valu: „Care au fost motivele şi cum se vede comuna prin ochii unui om mutat în Valu?”. Răspunsul la întrebarea primarului se regăseşte, din fericire, tot în răspunsurile oferite de edil încadrul interviului:

Reporter: Domnule primar, locuitorii din Valu lui Traian au primit, zilele acestea, o monografie a comunei. Aflăm lucruri ne;tiute despre istoricul acestei localităţi, însă am vrea să ne spuneţi dvs.: când v-aţi stabilit dvs. în comună şi cum era comuna la debutul primului dvs. mandat de primar?

Florin Mitroi: Am venit in Valu în 1985. Mă angajasem în Murfatlar la cramă şi aveam de ales între a sta în Valu sau în Constanţa. Am ales Valu lui Traian pentru că aici ma trăgea inima, de aici era Flori, cea care avea să îmi devină soţie. Era o comună... pitorească. Dupa comunism desigur că nu existau utilităţi, dar oamenii din Valu mi-au devenit repede foarte dragi. Încă de atunci comuna era recunoscutî pentru folclorul frumos. Cele mai răsunătoare evenimente erau nunţile, care se ţineau la cort, în stradă. Acum poate părea sărăcăcios, dar atunci era pur şi simplu... frumos. Am devenit primar în 2004. Am preluat într-adevăr o comună slab dezvoltată din punct de vedere al utilităţilor, fără drumuri sau iluminat. Nici apa nu era peste tot. Dar asta era normalitatea atunci, toate comunele erau aşa. Nu regret deloc decizia de a candida, nici ce a urmat.

Rep.: Cât credeţi că se va mai extinde comuna? În zona deal, în cartierul nou, pare că se tot construieşte, a apărut şi o centură de ocolire... daţi-ne detalii despre planuri!

F.M.: Intravilanul comunei a fost mărit semnificativ in 2011. Am considerat că este normal să dau loturi gratuite ca să atrag tinerii, atâta vreme cât legea îmi permitea. De asemenea, am vrut ca cei care aveau proprietăţi în vecinătatea intravilanului să se poată dezvolta. Explozia demografică ce a urmat mi-a întrecut şi mie aşteptările. Da, de când sunt primar au prins viaţă două cartiere noi, clădite de la zero, de la nivel de câmp. Actuala “zona C”, care are şi case construite pe 80% din loturi a fost înfiinţată în 2005. “Zona F”, la care vă referiţi în întrebare, a fost înfiinţată în 2011. Are deja primul strat de asfalt turnat pe drumuri, lucrăm la reţeaua electrică şi urmează la anul apa şi canalizarea. Casele au început deja să se ridice, mai ales pe loturile date gratuit - circa 300. Va fi un cartier superb. În concluzie, populaţia comunei a plecat în 2004 de pe la 5.000 de oameni. Acum sunt în jur de 20.000 şi mă aştept ca în următorii ani să depăşească 25.000.

Rep.: Ştiţi că a existat, la un moment dat, discuţia că nu este Valu lui Traian cea mai mare comună din judeţ. Câţi locuitori are, de fapt, Valu lui Traian?

F.M.: Asta este simplu de verificat, mai ales de c[tre dvs, jurnali;tii, care aveţi acces la baza de date a Institutului Naţional de Statistică. Ultima oară când am verificat eu, deşi a trecut mult de atunci pentru că nu consider că este o competiţie, parcă eram cea mai mare ca număr de populaţie şi votanţi. Parca depăşeam cu vreo 900 de votanţi comuna clasată pe locul doi. Dar... vă las pe dvs. să verificaţi.

Rep.: Sunt şi foarte mulţi constănţeni care au tot „migrat” în Valu. Ce credeţi că îi determină pe oameni să lase oraşe precum Constanţa, dar nu numai, şi să vină să locuiască în Valu?

F.M.: Valu se afla la numai 10 km de Constanţa şi oferă mai multe utilităţi decât unele zone din oraş. Oamenii caută spaţiu verde, curte, aer curat, linişte. Cam astea ar fi motivele. Şi, ca să fim realişti, cine vinde un apartament într-o zonă bună din Constanţa, cumpăra o casă în Valu şi mai rămâne şi cu ceva economii. Cu alte cuvinte, în Valu găsesc la costuri mai mici decât în oraş condiţii de trai egale sau mai bune. Asta este cel puţin părerea mea.

Rep.: În ritmul acesta, credeţi că Valu va deveni oraş? Ar fi de bun augur o asemenea modificare sau statutul de comună este cel mai bun?

F.M.: O foarte mare parte din investiţiile făcute în infrastructură s-au făcut cu fonduri atrase. Enorm de multe, de ordinul sutelor de miliarde de lei vechi. E adevărat că nu există comună care să fi atras mai mult... cel puţin din câte ştiu eu. Ne-a ajutat aici şi statutul de comună, se puncteaza suplimentar ruralul. Şi se va mai puncta o perioadă. După aceea... vedem. Niciodată să nu spui niciodată, dar momentan suntem comună şi aşa rămânem, chiar dacă suntem mai mari decât multe oraşe din ţară şi avem o infrastructură mai dezvoltată.

Rep.: Să vorbim puţin şi despre drumul care leagă Constanţa de Valu lui Traian. Sunt multe accidente. Ce demersuri aţi făcut, dacă aţi făcut, în atenţia celor de la Drumuri Naţionale? Şi încă un aspect: lumea se plânge că sunt puţine treceri de pietoni!

F.M.: Lumea are dreptate. Au fost şi mai puţine treceri. După ani de adrese făcute către CNADNR, acum câţiva ani am reuşit să mai trasăm două treceri. Am făcut şi facem demersuri continue pentru a obţine şi treceri, şi sensuri giratorii. Asta ar micşora cu siguranţă numărul accidentelor. Din păcate, şi cei de la CNADNR sunt obligaţi să respecte legea, nişte normative. Pe drum european, cum este cel care traversează comuna, sensurile giratorii trebuie să aibă dimensiunile celui de la Olimp. Iar noi nu avem loc. Dar nu am renunţat. Treceri de pietoni avem deja mai multe decât am avea voie... Cert este că nu renunţ, vom mai încerca. Pânî atunci, nu pot decât să pun Poliţia Locală să dirijeze circulaţia la trecerea de pietoni din faţa şcolii nr 1, când vin elevii la şcoală. Înainte erau multe accidente acolo.

Rep.: Pentru tineri, ce proiecte aveţi în derulare sau doriţi să puneţi în prctică în viitorul apropiat?

F.M.: Eu ştiu aşa: tinerii trebuie să înveţe, apoi sa muncească. Nu sunt de acord cu tinerii care preferă să stea acasă decât să câştige experienţă muncind, chiar dacă pe bani puţini. Eu când m-am angajat prima oară, dupa şcoală, eram fericit că muncesc, nici nu conta pe cât. Am tot organizat cursuri de calificare în ultimii 4 ani. Şi anul acesta am încheiat un protocol cu AJOFM şi AJPIS pentru a organiza cursuri. Nu numai că tinerii până în 24 de ani sunt plătiţi pe perioada cursului, dar li se asigură şi loc de muncă după. Cred eu că e important, numai să vrea să muncească. Pentru cei şi mai tineri, adică elevi, investim încontinuu în infrastructura şcolară. Avem şcoli şi grădiniţe catalogate de specialişti ca fiind fruntaşe pe judet din punct de vedere al spaţiului şi facilităţilor oferite. Momentan facem două şcoli şi trei grădiniţe funcţionale - una cu program prelungit - şi un afther school. Până la anul dăm în funcţiune încă o gradiniţă cu orar prelungit, o sală de sport pentru elevii de la Valea Seacă şi o extindere a şcolii nr 2 din comună.

Rep.: Domnul primar, sunteţi cotat cu peste 80%. – e scor şi de la ultimele alegeri Adică, aveţi asigurat încă un mandar, lejer. Este vreo şansă să atingeţi, să zicem, un procent de 90%? Sau simţiţi că lumea nu vă mai iubeşte la fel de mult?

F.M.: În general, un primar - chiar şi foarte bun - se rodează de la un mandat la altul şi pierde din procente ca urmare a tendinţei naturale a cetăţenilor spre ceva nou. Având în vedere că sunt la al patrulea mandat şi că populaţia comunei s-a triplat şi mai bine faţă de primul mandat, a fost o surpriză chiar şi pentru mine scorul de peste 80% obţinut în 2016. Vă daţi seama că m-am bucurat enorm să văd că oamenii îmi apreciază munca şi dedicarea. Ştiţi... de regulă pe parcursul unui mandat cei mai vocali sunt cei nemultumiţi. Omul mulţumit vine acasă de la serviciu şi îşi vede de viaţă, nu stă să îi scrie primarului sau să vină în audienţă. Nemulţumitul însă posteaza pe facebook, vine la primărie, ceartă pe toată lumea... se face auzit. Prin urmare, uneori am impresia că toată lumea e nemulţumită. Alegerile au dovedit întotdeauna însă că procentul de nemultumiţi - justificat sau nu, nimeni nu este perfect şi toată lumea are aceleaşi drepturi - este foarte mic în comparaţie cu cei care văd într-adevăr schimbările în comună şi au încredere în mine.

Rep.: Şi, în încheiere: ce le faceţi, domnule primar, oamenilor, de vă iubesc atât de mult? Cum reuşiţi scorurile din alegeri?

F.M. (râzând): Bănuiesc că este o întrebare cu tentă de amuzament, nu tendenţioasă. Nu le fac nimic lor, doar îmi fac treaba mea. Ştiu că poate părea o poezie, dar eu nu am devenit primar nici pentru bani, nici pentru faimă. Le aveam deja pe amândouă. Am devenit primar din dragoste pentru oameni, pentru că am vrut să fac să fie bine şi pentru ei. Am vrut să văd bătrânii că duc o viaţă mai uşoară şi tinerii că au unde învăţa şi au un viitor în faţă. Asta am făcut în primul mandat. Şi apoi... a mai fost întotdeauna câte ceva de făcut, aşa că am mai candidat de trei ori. De ce? Am văzut că oamenii apreciază şi m-am ambiţionat să îmi dovedesc mie şi tuturor că pot să fac tot ce promit şi chiar mai mult. Pot spune că a deveni un primar bun a fost o ambiţie personală. În concluzie, nu le fac nimic oamenilor. Doar muncesc pentru a realiza ce promit şi nu uit nici o secundă că sunt primar pentru ei, nu pentru mine, şi că am o datorie faţă de ei. Am depus şi un jurământ în sensul ăsta.

A.C.