Degerăturile - cauze, simptome, tratament, prevenție

Leziuni cauzate de înghețarea pielii și a țesuturilor subiacente, degerăturile pot apărea inclusiv pe pielea acoperită de haine. Cea mai frecventă cauză a degerăturilor este expunerea la temperaturi foarte scăzute. Degerăturile minore pot fi tratate acasă, cele mai grave necesită tratament la medic.

Ce sunt degerăturile?

Degerăturile reprezintă deteriorarea pielii și a țesuturilor cauzate de expunerea la temperaturi de îngheț (sub 0° C); pot afecta orice parte a corpului, dar extremitățile, cum ar fi mâinile, picioarele, urechile, nasul și buzele, sunt de obicei cele mai afectate.

Din ce cauză apar degerăturile?

Corpul răspunde la temperaturile scăzute prin îngustarea vaselor de sânge. În caz de contact cu temperaturi foarte mici, fluxul de sânge către organele vitale crește, pentru a le proteja, dar cel către extremități încetinește. Pe măsură ce sângele este redirecționat departe de extremități, aceste părți ale corpului se răcesc, iar fluidul din țesut poate îngheța în cristale de gheață. Aceste cristale pot provoca leziuni grave ale celulelor și țesuturilor în zona afectată.

Factori de risc pentru degerături

Anumiți factori cresc riscul de degerături:

Boli care afectează capacitatea de a simți frigul sau de a răspunde la frig, cum ar fi deshidratarea, transpirația excesivă, epuizarea, diabetul și fluxul sangvin slab la nivelul membrelor

Abuzul de alcool

Fumatul

Frica, panica sau bolile mentale, dacă inhibă judecata

Un istoric medical de degerături

Vârsta (pentru un bebeluș sau un adult mai în vârstă este mai greu să producă și să rețină căldură corporală)

O altitudine mare (reduce aportul de oxigen pe piele).

Complicații ale degerăturilor

Complicațiile degerăturilor includ o sensibilitate crescută la frig, un risc crescut de a dezvolta din nou degerături, amorțeală pe termen lung în zona afectată, transpirație excesivă (hiperhidroză), modificări ale culorii pielii, pierderea unghiilor, rigiditate articulară, posibile defecte de creștere la copii, hipotermie, infecție, tetanos, gangrenă (descompunerea și moartea țesuturilor rezultate dintr-o întrerupere a fluxului de sânge în zona afectată, ceea ce poate duce la amputare).

Ce simptome prezintă persoanele cu degerături?

În primă fază, persoana are senzația de piele rece, furnicături și amorțeală, după care pielea se colorează în roșu (sau alb-albăstrui ori galben-cenușiu) și apare rigiditatea articulară și musculară.

Degerăturile apar în trei etape:

Formă ușoară de degerături

Expunerea continuă la frig duce la amorțeală în zona afectată. Pe măsură ce pielea se încălzește, este posibil ca persoana să simtă durere și furnicături. Acest tip de degerături nu deteriorează permanent pielea.

Degerături superficiale

Degerăturile superficiale apar sub formă de piele înroșită care devine albă sau palidă și care pare să frigă, acesta fiind un semn al afectării grave a pielii. Dacă degerăturile sunt tratate prin reîncălzire în acest stadiu, suprafața pielii poate părea pătată, cu usturimi, arsuri și umflături. De asemenea, o veziculă umplută cu lichid poate să apară în 12-36 de ore după încălzirea pielii.

Degerături profunde

Pe măsură ce degerăturile progresează, afectează toate straturile pielii, inclusiv țesuturile aflate dedesubt. Pielea devine albă sau gri-albăstruie și este posibil ca persoana afectată să simtă amorțeală și să nu mai perceapă senzația de frig. Este posibil ca articulațiile sau mușchii să nu mai funcționeze, vezicule mari se formează în 24-48 de ore după reîncălzire, iar ulterior, zona devine neagră și dură pe măsură ce țesutul moare.

Cum se tratează degerăturile?

Degerăturile în formă ușoară pot fi tratate la domiciliu, prin încălzire. Dacă persoana afectată prezintă simptome de degerături superficiale sau profunde, e indicat să se ceară ajutor medical de urgență. În timpul așteptării, se vor lua primele măsuri de ajutor și anume protejarea zonei afectate de frig (persoana va sta înfășurată într-o pătură sau mai multe) și reducerea durerii prin administrarea unui ibuprofen. Tratamentul medical poate implica reîncălzire, medicamente, îngrijirea rănilor, intervenții chirurgicale și diferite terapii, în funcție de gravitatea degerăturilor.

Reîncălzirea pielii

Medicul va reîncălzi zona afectată de degerături folosind o baie cu apă caldă timp de 15 până la 30 de minute. Pielea poate deveni moale și roșiatică sau violetă. Scufundarea într-o cadă cu hidromasaj poate contribui la vindecare, menținând pielea curată și eliminând în mod natural țesutul mort.

Administrarea unor antialgice

Deoarece procesul de reîncălzire poate fi dureros pentru pacient, medicul îi poate administra un medicament pentru a ușura durerea.

Pansarea zonei afectate

După ce pielea s-a dezghețat, medicul poate înfășura zona cu degerături în pansamente sterile pentru a proteja pielea.

Îndepărtarea țesutului deteriorat (debridare)

Pentru a se vindeca adecvat, pielea degerată trebuie să fie lipsită de țesuturi deteriorate, moarte sau infectate. Pentru a putea distinge între țesutul sănătos și cel mort, medicul poate aștepta 1-3 luni înainte de a îndepărta țesutul deteriorat.

Administrarea unor antibiotice

Dacă pielea sau veziculele din zona cu degerături apar infectate, medicul poate prescrie antibiotice orale.

Administrarea unui tratament intravenos

Pacientului i se poate administra o injecție intravenoasă cu un medicament care ajută la restabilirea fluxului sangvin (trombolitic), cum ar fi activatorul de plasminogen tisular. Studiile efectuate pe persoane cu degerături profunde arată că acesta scade riscul de amputare. Aceste medicamente pot, însă, provoca sângerări grave și sunt utilizate de obicei numai în cele mai grave situații și în termen de 24 de ore de la expunere.

Intervenție chirurgicală

Persoanele care au suferit degerături severe pot avea nevoie de intervenții chirurgicale sau de amputare pentru a îndepărta țesutul mort sau aflat în descompunere.

Cum se previn degerăturile?

Aproape toate cazurile de degerături pot fi prevenite prin luarea măsurilor de precauție pe vreme rece:

Evitarea expunerii inutile la temperaturi foarte scăzute și la vânt rece; în caz de expediții pe munte, e bine ca persoana (sau grupul) să aibă telefoanele încărcate și baterii de rezervă și să anunțe pe cineva din familie sau dintre prieteni că pleacă în drumeție;

Purtarea unor haine adecvate, care să protejeze inclusiv extremitățile (șosete groase, cizme solide, mănuși groase, o pălărie sau o căciulă care să acopere bine capul, inclusiv urechile, mai multe straturi de îmbrăcăminte din materiale care țin de cald, o geacă sau o haină care izolează bine). Hainele care se udă vor fi îndepărtate cât mai repede posibil.

Evitarea consumului excesiv de alcool pe vreme rece (alcoolul face ca organismul să piardă căldură mai repede) și evitarea fumatului (nicotina îngustează vasele de sânge).