Disfagie sau greutatea la înghițire: ce este, cauze, tratament și prevenție

Disfagie sau greutatea la înghițire: ce este, cauze, tratament și prevenție Dificultatea de a înghiți (disfagie) înseamnă că este nevoie de mai mult timp și efort pentru a transporta alimentele din gură spre stomac. Această situație poate provoca și dureri, iar în cazurile severe înghițirea devine imposibilă. Afecțiunea poate apărea oricând, dar este mai frecvent întâlnită la vârstnici, scrie doc.ro. Sursă foto: Shutterstock Cauzele disfagiei pot fi diverse, de la boala de reflux gastroesofagian până la tulburări neurologice, iar diagnosticul se stabilește prin proceduri precum radiografia cu bariu sau endoscopia. Tratamentul depinde de cauza problemei și poate include anumite exerciții de înghițire, administrarea unor medicamente sau chiar intervenție chirurgicală. Ce este disfagia? Persoanele cu disfagie au dificultăți la înghițire și pot chiar să resimtă dureri în timpul înghițirii, problemă cunoscută sub numele de odinofagie. Unele persoane pot avea probleme la înghițirea în siguranță a lichidelor, a alimentelor sau a salivei, ceea ce poate face dificil aportul de suficiente calorii și lichide pentru a hrăni corpul și poate duce la afecțiuni suplimentare. Disfagia apare atunci când există o problemă cu controlul neuronal sau cu structurile implicate în orice parte a procesului de înghițire. Limba slăbită sau mușchii obrazului pot face dificilă mutarea alimentelor în gură pentru a mesteca. Un accident vascular cerebral sau o altă tulburare a sistemului nervos poate face dificilă începerea răspunsului la înghițire, un stimul care permite alimentelor și lichidelor să se deplaseze în siguranță prin gât. O altă dificultate poate apărea atunci când mușchii slabi ai gâtului, cum ar fi după o intervenție chirurgicală pentru cancer, nu pot deplasa toate alimentele spre stomac. Disfagia poate rezulta și din tulburări ale esofagului. Bucățile prea mari de alimente pot pătrunde în gât și pot bloca trecerea aerului. În plus, atunci când alimentele sau lichidele intră pe căile respiratorii ale unui pacient cu disfagie, acesta nu le poate îndepărta prin tuse. Alimentele sau lichidele care rămân pe căile respiratorii pot pătrunde în plămâni, stimulând creșterea bacteriilor dăunătoare, rezultând astfel o infecție pulmonară numită pneumonie de aspirație. Tipuri de disfagie În funcție de locul în care apare, disfagia este clasificată ca esofagiană sau orofaringiană. Disfagia esofagiană Disfagia esofagiană este dificultatea de a trece alimentele prin esofag, rezultată fie dintr-o tulburare de motilitate, fie de o obstrucție mecanică. Concret, disfagia esofagiană se referă la senzația de lipire a alimentelor sau de blocare la baza gâtului sau în piept, după ce persoana a început să înghită. Disfagia orofaringiană Disfagia orofaringiană este dificultatea de deplasare a mâncării sau lichidelor din orofaringe în esofag. Anumite afecțiuni pot slăbi mușchii gâtului, ceea ce face dificilă mutarea alimentelor din gură în gât și esofag atunci când persoana începe să înghită. Pacientul ar putea avea o senzație de sufocare, ar putea începe să tușească și ar putea avea senzația că mâncarea sau lichidele i se duc în sus pe nas. Acest lucru poate duce la pneumonie. Cauze și factori de risc disfagie Disfagia are multe cauze posibile și se instalează cel mai frecvent la adulții cu vârste înaintate. Orice afecțiune care slăbește sau deteriorează mușchii și nervii utilizați pentru înghițire poate provoca disfagie. În funcție de tipul disfagiei, cauzele apariției acestei afecțiuni pot să difere. Cauze disfagie esofagiană Cauzele disfagiei esofagiene sunt diverse: Acalazia. Atunci când mușchiul esofagian inferior (sfincterul) nu se relaxează corect pentru a lăsa alimentele să pătrundă în stomac, acestea se pot întoarce în gât. Mușchii din peretele esofagului pot fi, de asemenea, slabi, o problemă care tinde să se înrăutățească în timp. Spasmul difuz. Această afecțiune produce contracții multiple ale esofagului, de obicei după înghițire (afectează mușchii involuntari din pereții esofagului inferior). Strictura esofagiană. Un esofag îngustat poate prinde bucăți mari de alimente. Tumorile sau țesutul cicatricial, adesea cauzate de boala de reflux gastroesofagian (BRGE), pot provoca această îngustare. Tumorile esofagiene. Dificultatea de a înghiți tinde să se înrăutățească progresiv atunci când sunt prezente tumori esofagiene. Unele corpuri străine. Uneori, mâncarea sau alt obiect pot bloca parțial gâtul sau esofagul. Adulții mai în vârstă cu proteze dentare și persoanele care au dificultăți în mestecarea mâncării au un risc mai mare să rămână cu o bucată de mâncare în gât sau în esofag. Inelul esofagian. O zonă subțire de îngustare în esofagul inferior poate provoca intermitent dificultăți la înghițirea alimentelor solide. BRGE. Deteriorarea țesuturilor esofagiene din cauza acidului gastric care se ridică în esofag poate duce la spasm sau cicatrici și îngustarea esofagului inferior. Esofagita eozinofilică. Această afecțiune, care poate fi legată de o alergie alimentară, este cauzată de o suprapopulare de celule numite eozinofile din esofag. Sclerodermia. Dezvoltarea țesuturilor asemănătoare cicatricilor, care provoacă rigidizarea și întărirea țesuturilor, poate slăbi sfincterul esofagian inferior, permițând acidului să ajungă în esofag și să provoace arsuri la stomac. Radioterapia. Acest tratament al cancerului poate duce la inflamații și cicatrici ale esofagului. Cauze disfagie orofaringiană Cel mai adesea, disfagia orofaringiană apare la pacienții cu afecțiuni neurologice sau tulburări musculare care afectează mușchii scheletici. Astfel, cauzele disfagiei orofaringiene includ: Tulburări neurologice. Scleroza multiplă, distrofia musculară și boala Parkinson pot provoca greutate la înghițire. Leziuni neurologice. Un accident vascular cerebral sau o leziune a creierului ori a măduvei spinării pot afecta capacitatea de a înghiți. Diverticulul faringo-esofagian (diverticulul Zenker). Acesta este un mic buzunar care formează și colectează particule alimentare în gât, adesea chiar deasupra esofagului, duce la dificultăți la înghițire, respirație urât mirositoare și tuse repetată, deoarece persoana afectată simte nevoia să-și curețe gâtul. Cancer. Anumite tipuri de cancer și unele tratamente pentru cancer, cum ar fi radioterapia, pot provoca dificultăți la înghițire. Factori de risc disfagie Factorii de risc pentru disfagie sunt îmbătrânirea (din cauza uzurii normale a esofagului și a unui risc mai mare de anumite afecțiuni, cum ar fi accidentul vascular cerebral sau boala Parkinson, adulții în vârstă prezintă un risc mai mare de dificultăți la înghițire) și anumite boli (tulburări neurologice sau ale sistemului nervos). Și copiii pot avea disfagie dacă s-au născut prematur, dacă au tumori în gât ori BRGE sau dacă suferă de întârzieri de dezvoltare ori de tulburări neurologice cum ar fi paralizia cerebrală. Complicații disfagie Disfagia poate duce la complicații precum: malnutriție, pierdere în greutate și deshidratare (deoarece administrarea alimentelor și lichidelor nu este adecvată). pneumonie de aspirație (alimentele sau lichidele care intră în căile respiratorii atunci când persoana încearcă să înghită pot provoca pneumonie de aspirație) sufocare (dacă mâncarea blochează complet căile respiratorii și persoanei nu i se oferă primul ajutor, riscă decesul). Simptome disfagie Simptomele unei persoane cu disfagie includ: Durere la înghițire (odinofagie); Imposibilitatea de a înghiți; Senzația de blocare a alimentelor în gât sau în piept ori spatele sternului; Salivare excesivă; Răgușeală; Regurgitare; Arsuri gastrice frecvente; Pierdere în greutate neașteptată; Tuse sau senzație de sufocare la înghițire. Trebuie mers la un consult medical dacă persoana are în mod regulat dificultăți la înghițire sau dacă disfagia este însoșită de pierderea în greutate sau de vărsături. Investigațiile timpurii pot ajuta, de asemenea, la excluderea altor afecțiuni mai grave, cum ar fi cancerul esofagian. Diagnostic disfagie Pentru a stabili diagnosticul de disfagie, medicul va face un examen fizic și poate indica numite teste, cum ar fi radiografia cu bariu sau endoscopia. Radiografie cu bariu Pacientul trebuie să bea o soluție cu bariu pentru ca esofagul să apară mai clar la radiografie. Astfel, medicul poate observa dacă există modificări ale formei esofagului și poate evalua activitatea musculară. De asemenea, pacientului i se poate solicita să înghită alimente solide sau o pastilă acoperită cu bariu pentru a urmări mușchii din gât în timpul înghițirii sau pentru a căuta blocaje în esofag pe care soluția lichidă de bariu nu le identifică. Endoscopie Această procedură implică un instrument subțire și flexibil (endoscop), care este trecut prin gât, astfel încât medicul să poată vedea esofagul. În timpul acestei proceduri se pot face biopsii ale esofagului pentru a se afla dacă există inflamație, esofagită eozinofilică, îngustarea esofagului sau o tumoare. Manometrie Manometria esofagiană este un test utilizat pentru a diagnostica problemele esofagului. În timpul acestei proceduri, un tub mic este introdus în esofag și conectat la un aparat de înregistrare a presiunii pentru a măsura contracțiile musculare ale esofagului în timp ce pacientul înghite. Tomografie computerizată (CT) sau imagistică prin rezonanță magnetică (RMN) Pentru a stabili diagnosticul de disfagie, se pot recomanda și teste imagistice. Acestea pot include o scanare CT, care combină o serie de vizualizări cu raze X și procesare computerizată pentru a crea imagini în secțiune transversală a oaselor și a țesuturilor moi ale corpului. Se poate indica și un RMN, care utilizează un câmp magnetic și unde radio pentru a crea imagini detaliate ale organelor și țesuturilor. Tratament disfagie Tratamentul disfagiei diferă în funcție de tipul de disfagie sau de cauza dificultăților de înghițire. Pentru unii oameni, tratamentul poate implica exerciții musculare pentru a întări mușchii slăbiți ai feței sau pentru a îmbunătăți coordonarea. Pentru alții, tratamentul poate implica învățarea să mănânce într-un mod special. Alți pacienți pot avea nevoie de o intervenție chirugicală. Dacă dificultățile la înghițire împiedică persoana să mănânce și să bea normal, medicul recomanda o dietă lichidă specială, care să ajute pacientul să se mențină la o greutate sănătoasă și să evite deshidratarea. Tratament disfagie esofagiană Pentru a trata disfagia esofagiană, medicul poate recomanda: Dilatare esofagiană. În caz de acalazie sau strictură esofagiană, medicul poate folosi un endoscop cu un balon special atașat pentru a întinde ușor și a extinde lățimea esofagului sau introduce niște tuburi flexibile pentru a întinde esofagul (dilatare). Medicamente. Dificultățile de înghițire asociate cu BRGE pot fi tratate cu medicamente care să reducă acidul gastric, terapie care ar putea fi recomandată pentru o perioadă îndelungată. Dacă pacientul suferă de esofagită eozinofilică, este posibil să aibă nevoie de corticosteroizi, iar dacă are spasm esofagian, relaxantele musculaturii netede pot fi de ajutor. Intervenție chirurgicală. Pentru o tumoare esofagiană, acalazie sau diverticul faringo-esofagian, este posibil ca pacientul să aibă nevoie de o intervenție chirurgicală pentru a i se curăța calea esofagiană. Se poate recomanda miotomia Heller (pentru a tăia mușchiul la capătul inferior al esofagului atunci când nu reușește să se deschidă și să elibereze alimentele în stomac la persoanele care au acalazie) sau miotomia perorală endoscopică (chirurgul folosește un endoscop introdus prin gură și pe gât pentru a crea o incizie în căptușeala interioară a esofagului, după care taie mușchiul la capătul inferior al sfincterului esofagian). Medicul poate introduce, de asemenea, un tub de metal sau plastic (stent) pentru a deschide o zonă îngustată sau o blocare în esofag. Tratament disfagie orofaringiană Pentru a trata disfagia orofaringiană, terapia poate include: Exerciții. Anumite exerciții pot ajuta persoana afectată să își coordoneze mușchii de înghițire sau să restimuleze nervii care declanșează reflexul de înghițire. Învățarea tehnicilor de înghițire. Pacientul poate învăța modalități de a plasa mâncarea în gură sau de a-și poziționa corpul și capul în așa fel încât să poată înghiți. Învățarea tehnicilor de înghițire poate fi recomandată pentru a compensa disfagia cauzată de probleme neurologice, cum ar fi boala Alzheimer sau boala Parkinson. Modificări în stilul de viață Pe lângă tratamentul recomandat de medic pentru disfagie, unele modificări în stilul de viață pot fi de ajutor: Schimbarea obiceiurilor alimentare. E bine ca persoana afectată să mănânce încet, fără grabă, ia mese mai mici și mai dese, să își taie alimentele în bucăți mai mici și să le mestece bine. Evitarea alimentelor care creează probleme de înghițire. E recomandat ca pacientul cu disfagie să testeze alimente cu diverse texturi pentru a vedea dacă unele provoacă mai multe probleme. Lichidele subțiri, cum ar fi sucul de fructe sau de legume, sunt o problemă pentru unii oameni, în timp ce alimentele lipicioase, cum ar fi untul de arahide sau caramelul, pot face înghițirea dificilă pentru alții. Evitarea alcoolului, tutunului și a cofeinei, deoarece pot agrava arsurile la stomac. Prevenire disfagie Dificultățile la înghițire nu pot fi întru totul prevenite, însă riscul de disfagie poate fi redus mestecând încet și bine alimentele. Depistarea timpurie și tratamentul eficient al bolii de reflux gastroesofagian pot reduce riscul de a dezvolta disfagie asociată cu o strictură esofagiană.

REPLICA ONLINE CONSTANTA

Disfagie sau greutatea la înghițire: ce este, cauze, tratament și prevenție