"Femeie în grădină" de Grigorescu o înfăţişează pe iubita artistului de la acea vreme, cântăreaţă de operă Carlotta Leria

Doina Păuleanu, despre un tablou de excepţie:

Nicolae Grigorescu este primul dintre fondatorii picturii române moderne, urmat de Ion Andreescu şi Ştefan Luchian. Grigorescu a devenit un simbol pentru tinerele generaţii de artişti care, în primele decenii ale secolului al XX-lea, căutau să identifice şi să aducă la lumină valorile spiritualităţii româneşti. Una dintre operele valoroase ale pictorului, evaluată la 280.000 de euro, se află în Constanţa, la Muzeul de Artă. "Femeie în grădină" este o pictură realizată de Grigorescu în ulei pe pânză. Nu este datată, pentru că artistul nu-şi data în general lucrările. Este realizată în Bretania, Franţa, în perioada de după întreruperea studiilor. Barbizon era o localitate situată la 60 de kilometri de Paris, lângă Fontaine Bleau. Acolo se adunau pictorii care doreau să înnoiască limbajul artistic şi să renunţe la cel academic, să iasă în aer liber. Aşa se numeşte şi metoda "plain-air" care se traduce "aer liber". Vroiau să picteze ceea ce văd, în special peisaje. La Barbizon se aflau pictorii francezi, dar erau acceptaţi şi cei care se aflau la studii în Franţa. Tabloul "Femeie în grădină" este realizat de Grigorescu în plină maturitate creatoare, pe ţărmurile Oceanului Atlantic, în Bretania. Pentru pictorii stabiliţi în Franţa, cum era Nicolae Grigorescu, era mai ieftin şi mai comod să-şi petreacă verile în Bretania. În acea perioadă Paul Gauguin lansa Bretania ca subiect de reînnoire plastică. Grigorescu nu îl întâlneşte pe Gauguin şi nu se manifestă radical faţă de pictura tradiţională, pentru că războiul său nu era cu pictura europeană, ci cu tradiţiile seculare ale artei româneşti. De altfel, în primii ani când vine în ţară are probleme cu picturile sale despre care se spunea că sunt neterminate. Reuşeşte să impună non-finitul, care reliefează atmosfera nu detaliile. Este considerat ctitorul Şcolii Naţionale de Pictură în primul rând prin pictura în aer liber şi prin tematica pe care o abordează. Abandonează tradiţia iconarilor, preia tehnicile picturii înoitoare din occident, dar încearcă să găsească o tematică a specificului românesc. Viaţa satului, peisajul sunt realizate printr-un limbaj plastic care nu mai pune accentul pe temă, ci pe realizarea plastică. Reuşeşte să facă o revoluţie în artele vizuale româneşti şi tot ce se va întâmpla după Grigorescu, se va construi pe structura artei lui. Am ales acest tablou pentru că este vară, iar subiectul tratează o femeie la malul mării cu o rochie de după-masă, cu pălărie, cu eşarfă, care se profilează pe verdeaţa unde se vede şi marea. Conform Doinei Păuleanu, directorul Muzeului de Artă din Constanţa, există o lucrare a lui la Muzeul Naţional, unde unghiul de vedere este mai larg şi se poate vedea şi marea. În lucrarea din muzeul nostru unghiul este mai restrâns. "Femeia este de fapt iubita lui Grigorescu din acea perioadă, o mare cântăreaţă de operă, Carlotta Leria, pe lângă care Grigorescu a venit pentru prima dată la Constanţa în 1881 şi a pictat la malul Mării Negre. Carlotta Leria a avut un concert la Cazinoul din Constanţa. Ea era cumnata lui Vera Urechea, mare istoric şi, din informaţiile din presă, am aflat că se aflau în acea perioadă aici. Grigorescu are datate foarte multe lucrări în anul 1881. Am coroborat datele şi am reuşit să identific marea iubire din tinereţea lui Nicolae Grigorescu", a precizat, pentru "Replica", Doina Păuleanu, directorul Muzeului de Artă din Constanţa.

Marieta ŞTEFAN