Încălzirea globală şi topirea gheţii riscă să provoace o nouă pandemie

Analizele genetice ale solului și sedimentelor din Lacul Hazen, cel mai mare lac de apă dulce arctic din lume, sugerează că riscul de răspândire a virusului – adică de transfer al virusului la o nouă gazdă – crește în zona ghețarului de topire. Constatările conduc la concluzia că, pe măsură ce temperaturile globale cresc din cauza schimbărilor climatice, devine tot mai probabil ca virusurile și bacteriile care sunt înghețate în ghețari să se trezească și să infecteze animalele sălbatice, riscând să declanşeze o nouă pandemie.

De exemplu, focarul de antrax din nordul Siberiei, din 2016, care a ucis un copil și a infectat alte șapte persoane, a fost atribuit unui val de căldură care a topit permafrostul și a expus o carcasă de ren infectată. Înainte de aceasta, ultima epidemie din regiune a fost în 1941.

Pentru a înțelege mai bine riscul apariției virusurilor înghețate, Dr. Stephane Aris-Brosou și colegii săi de la Universitatea din Ottawa, din Canada, au colectat mostre de sol și sedimente din lacuri din apropierea locului unde se revarsă fluxuri mici, medii și mari de apă, care se topesc din ghețarii din jur. Apoi au secvențiat ARN-ul și ADN-ul din acele probe pentru a identifica cât de strâns se potriveau virusurile cunoscute, precum și potențialele gazde animale, plante sau fungice și au rulat un algoritm care a estimat șansa ca aceste virusuri să infecteze grupuri de organisme neînrudite.

Cercetarea, publicată în Proceedings of the Royal Society B , sugerează că riscul ca virusul să se răspândească la noi gazde a fost mai mare în locurile din apropierea unui flux mai mare de apă provenită din topirea ghețarilor și că acest scenariu devine din ce în ce mai probabil pe măsură ce clima se încălzește.

Echipa nu a calculat câte dintre virusurile identificate erau necunoscute anterior (cercetările vor fi efectuate în lunile următoare) și nici nu a evaluat dacă aceste virusuri ar putea provoca infecție. Cu toate acestea, alte cercetări recente au sugerat că virusuri necunoscute se pot regăsi în gheața ghețarului. De exemplu, anul trecut, cercetătorii de la Universitatea de Stat din Ohio au anunțat că au găsit material genetic a 33 de virusuri – dintre care 28 erau noi – în probe de gheață prelevate din Platoul Tibetan, din China. Pe baza locației lor, se estimează că virușii au o vechime de aproximativ 15.000 de ani.

În 2014, oamenii de știință de la Centrul Național de Cercetare Științifică din Franța au reușit să reînvie un „virus gigant” izolat din permafrostul Siberiei și l-au făcut din nou infecțios, pentru prima dată în 30.000 de ani. Autorul studiului, Jean-Michel Clavery, a declarat la acea vreme pentru BBC că descoperirea unor astfel de straturi de gheață ar putea fi o „rețetă pentru dezastru”, potrivit romaniatv.net.