Între autonomie și egalitate: două viziuni a doi directori de liceu despre examenul care a împărțit școala românească

Ștergerea examenului suplimentar de admitere la liceu aduce liniște, dar nu închide dezbaterea despre felul în care ar trebui selectați elevii. Pentru unii, eliminarea probei paralele înseamnă mai multă transparență și protejarea egalității de șanse. Pentru alții, ea înseamnă renunțarea la una dintre puținele posibilități prin care liceele performante și-ar fi putut construi propriile trasee educaționale. Declarațiile directorilor a două licee din Constanța, Colegiul Național Mircea cel Bătrân și Liceul Teoretic Lucian Blaga, pun față în față exact aceste două perspective: autonomia instituției, pe de o parte, și uniformitatea criteriilor, pe de altă parte.

Elevi în sala de clasă

Disputa privind admiterea la liceu a revenit în prim-plan după ce Comisia pentru învățământ a Senatului a decis eliminarea prevederii care permitea liceelor să organizeze, pe lângă Evaluarea Națională, un concurs propriu de admitere. Măsura fusese prevăzută în legea educației din 2023 și urma să se aplice începând cu acest an școlar.

Potrivit prevederii contestate, liceele ar fi putut organiza un examen pentru admiterea în clasa a IX-a, în limita a maximum 50% dintre locuri. Controversele apărute ulterior au dus la inițiative legislative pentru amânarea sau eliminarea acestei forme de selecție, iar parlamentarii din Comisia de învățământ au optat, în cele din urmă, pentru abrogarea ei. Decizia urma să ajungă în plenul Senatului, for decizional.

Senatul României

În spatele disputei legislative se află însă o întrebare mult mai veche: câtă libertate ar trebui să aibă un liceu în alegerea elevilor săi și cât de mult trebuie să semene toate traseele de admitere pentru ca sistemul să fie echitabil?

Răspunsurile oferite de doi directori de liceu din Constanța sunt diferite, iar diferența nu ține doar de examenul eliminat. Ea vorbește despre două moduri de a privi școala: ca pe un sistem care trebuie să funcționeze după reguli comune sau ca pe unul care trebuie să permită instituțiilor să se diferențieze.

Vasile Nicoară: „Eliminarea este rezultatul unei acțiuni de propagandă ostilă ideii”

Pentru prof. dr. Vasile Nicoară, directorul Colegiului Național „Mircea cel Bătrân” din Constanța, dispariția examenului suplimentar poate fi privită ca o decizie benefică dacă este analizată la nivelul întregului sistem, însă ea nu reprezintă, în opinia sa, soluția ideală:

„Dacă luăm in corpore și privim în întregime toate unitățile de învățământ, o putem considera bună. Pentru că detensionează și populația care n-a înțeles despre ce-i vorba și școlile care ar fi fost speriate că îi obligă cineva să facă ceva. În sine, eliminarea este rezultatul unei acțiuni de propagandă ostilă ideii, legii în sine.

De ce spun asta? Pentru că articolul zice că școlile care pot organizează. Apoi, au fost chiar relatări mincinoase, cum că examenul acesta ar fi fost proiectat fără camere de înregistrare, fără anonimizare, cu aceiași profesori care fac meditații cu elevii. Cred că o chestiune de învățământ, o chestie tehnică a sistemului de învățământ, a fost băgată în traista politicienilor ca să constituie muniție politică.

În ceea ce privește poziția noastră, a Alianței Colegiilor Centenare, din care și Colegiul Național Mircea cel Bătrân face parte, menționez că noi ne-am dorit și ne dorim în continuare autonomie. Autonomia înseamnă și presupune altceva, chiar diferit de examenul acesta. Dar existența lui în lege arăta totuși o deschidere și înspre eșantionul acela de 5-7% din sistemul de învățământ românesc, care poate să își creeze niște clase și după alte criterii decât cele fixate.”, a spus acesta.

Prof. dr. Vasile Nicoară

Este, în esență, pledoaria pentru o școală care să poată ieși din tiparul uniform. Nicoară nu reduce discuția la un simplu examen de admitere, ci o mută spre autonomia liceelor și spre posibilitatea ca anumite instituții să construiască trasee educaționale adaptate unor interese și competențe particulare.

Mediile egale și problema criteriului „perfect”

În privința departajării elevilor care obțin aceeași medie la Evaluarea Națională, directorul Colegiului „Mircea cel Bătrân” pornește de la o observație simplă: orice criteriu va produce, inevitabil, nemulțumiri:

„Oricând creezi o regulă, se vor găsi contestări ale ei. Orice criteriu vom invoca, celor cărora rezultatul nu le convine vor contesta criteriul, nu rezultatul. Nu poate să spună nimeni că e mai bine să separi după nota de la română sau cea de la matematică, după notele din clasele V-VIII. Cred totuși că, dacă mă refer strict numai la criteriul acesta, cred că cel mai bun este cel al notelor V-VIII. Pentru că exprimă o preocupare constantă a copilului pentru școală, pentru toate materiile. O personalitate se construiește complex din toată știința.

Nu îl facem doctor sau inginer că a învățat româna și matematica.”, a explicat acesta.

Este o perspectivă care privilegiază parcursul școlar în ansamblul său, nu doar performanța concentrată în două probe. În logica acestei viziuni, rezultatul unui elev nu poate fi desprins complet de anii de gimnaziu și de raportarea sa constantă la școală.

O școală care să poată crea propriile direcții

Dacă pentru unii uniformizarea criteriilor înseamnă echitate, pentru Vasile Nicoară riscul este ca uniformizarea să devină, în timp, o limitare a performanței:

„Orice societate și orice sistem are tendința naturală de a se perfecționa și de a se diversifica într-o societate atât de complexă.

De ce să nu existe și unele școli care să-și selecteze pentru o parte dintre elevi sau pentru toți elevii, asta legiuitorul stabilește, elevii după anumite interese școlare, după anumite trasee de pregătire, să nu le zicem specializare, dar prioritare? Deci ar fi foarte bine.

Iată, de exemplu, noi avem copii olimpici la Cyber Security, la Inteligență Artificială, la Robotică, la Astronomie și Astrofizică, discipline care nu se predau. Nu sunt în curriculumul național. Le facem fie ca un hobby al copiilor, fie ca niște cercuri suplimentare, activități științifice, voluntare pentru profesori. Tocmai acestea sunt astăzi purtătoarea progresului în societate, în tehnologie. Și noi, oficial, ca sistem, nu le dăm niciun fel de importanță. Ar strica, dacă într-un județ precum Constanța, la Mircea, sau la Ovidius, sau la oricare alt liceu, ar fi posibilitatea formării unei clase pe robotică, pe inteligență artificială, și să fie copii valoroși în domeniul ăsta selectați acolo? N-ar strica deloc.

Deci cam aceasta e concepția. Nu prostiile alea care au apărut că nu ne-am săturat ca profesori de meditații, de tot felul. Pentru că, în general, eu nu am nicio rezervă în a spune că mare parte din populație nu a iubit școala. Ba, unii au fost chiar nefericiți că au trecut prin școală, ca gâsca prin apă. Și atunci au rămas cu aceste resentimente și tocmai ei se găsesc să-și dea cu părerea că «noi nu vrem școală de elită».

Normal că dacă e elită, e un segment foarte redus. În orice domeniu ai nevoie de o elită.”

Colegiul Național „Mircea cel Bătrân”

Acesta a mai adăugat:

„Nu vreau să desființez părerea celor care sunt împotrivă. E bine să-și mențină părerea lor pentru instituția școlară a lor sau pentru copiii lor și să lase, ca principiu, societatea să se diversifice. Că suferim foarte mult că suntem încorsetați într-un sistem care nu are alternativă. Toți vor la liceu așa și la profesională îi considerăm incapabili de a face școală. Ceea ce nu e normal. A diversifica chiar și prin specializări, liceele, școlile, ar fi un bun care ar descentraliza școala. Corect.”

În această viziune, miza nu este doar cine intră într-un anumit liceu, ci și ce fel de liceu poate deveni acea instituție. Un liceu orientat spre robotică, inteligență artificială sau alte domenii emergente ar putea, susține directorul, să își construiască o identitate educațională distinctă și să atragă elevi interesați exact de acele domenii.

Este o idee care intră însă inevitabil în tensiune cu cealaltă mare valoare invocată în dezbatere: egalitatea de șanse.

La „Lucian Blaga”, transparența primează

Dinspre Liceul Teoretic „Lucian Blaga”, perspectiva este sensibil diferită. Directorul instituției, Prof. Drd. Linea Iuliana, consideră că sistemul trebuie să păstreze un singur examen de admitere, comun și transparent, tocmai pentru a evita suspiciunile care ar putea apărea atunci când fiecare liceu își construiește propriul mecanism de selecție.

„Din punctul meu de vedere, ar trebui să rămână o singură formă de examen, agreată de toate instituțiile de învățământ preuniversitar, pentru că, până la urmă, ne dorim transparență, ne dorim unitate și ne dorim ca elevii noștri și părinții acestora să nu aibă impresia că într-o anumită instituție se poate, prin organizarea acestor examene de admitere la nivelul unei instituții, că există anumite interese care sunt la limita legalității.

Și atunci, pentru liniștea tuturor, pentru transparență și pentru obiectivitate în evaluare, cred că cel mai bine este să se elimine acest examen paralel de admitere, care, din punctul meu de vedere, nu ar fi trebuit să existe în forma în care a fost anunțat luna trecută, nu ar fi trebuit să existe deloc, pentru că nu a făcut altceva decât să agite și să tensioneze părinții, elevii și profesorii deopotrivă.”

Prof. Drd. Linea Iuliana

Aici apare una dintre cele mai evidente diferențe dintre cele două opinii. Pentru Nicoară, posibilitatea unei selecții distincte putea reprezenta o formă de autonomie și de diversificare. Pentru Linea Iuliana, aceeași posibilitate putea alimenta suspiciunea și tensiunea într-un sistem în care încrederea publică este esențială.

Matematica pentru „real”, româna pentru „uman”

În privința elevilor aflați la egalitate, directorul Liceului „Lucian Blaga” pledează pentru criterii legate de profilul ales.

„Cred că sunt obiective, pentru că nota pe care elevul a obținut-o este, cred că, cel mai bun criteriu de departajare. Aș introduce, de exemplu, ca criteriu de departajare la profilul real nota de la matematică. Iar la profilul umanist aș introduce ca criteriu de departajare nota de la limba și literatura română.

Pentru că e normal, copilul care vrea să se ducă către profilul real înseamnă că el se consideră mai bine pregătit la matematică și științe. Iar cel care vrea să meargă pe umanist se consideră mai bine pregătit pe partea din aria curriculară limba și comunicare. Și singura la care se dă examen din această arie este limba și literatura română.

Și cred că în felul acesta n-ar mai fi niciun dezavantaj pentru niciun copil. Asta e mențiunea pe care aș introduce-o eu, de exemplu, la criteriile de departajare. Pentru că, dacă se ajunge la criterii de departajare, este clar că elevul a fost repartizat pe un anumit profil. El deja a optat și atunci, în funcție de opțiunea lui, eu deja văd: copilul acela este la real. Bun, ok, mă duc pe media de la real, pe media de matematică. Copilul acela a fost repartizat la clasa de filologie sau științe sociale. Perfect, atunci îi iau ca criteriu de departajare nota de la română, nu cea de la matematică sau media anilor de studiu.

Acolo este foarte mult subiectivism și cred că acel criteriu chiar ar trebui eliminat pentru că știți foarte bine. Poate că de acum încolo, prin aplicarea standardelor de evaluare, va exista mai multă coerență în evaluare și mai multă obiectivitate. Dar până acum știm foarte bine că evaluarea este supusă subiectivismului și, din păcate, nota de la Constanța, media generală de la Constanța, dintr-un liceu din Constanța, București sau Timișoara, nu este aceeași cu media obținută într-o localitate mai micuță.”

Liceul Teoretic „Lucian Blaga”

Argumentul pleacă, așadar, de la o idee diferită față de cea susținută de Vasile Nicoară. Dacă acesta din urmă vede în notele din gimnaziu o măsură a constanței și a parcursului educațional, directoarea Liceului „Lucian Blaga” pune sub semnul întrebării comparabilitatea acestor medii și preferă un criteriu direct legat de profilul ales.

Două soluții pentru aceeași problemă

Și atunci, cum ar trebui să arate, în mod ideal, trecerea de la gimnaziu la liceu?

Pentru Linea Iuliana, răspunsul nu poate fi găsit doar în România. Sistemele educaționale din alte țări ar trebui analizate, iar modelele care funcționează mai bine ar putea fi adaptate la realitățile locale:

„Eu cred că aș analiza mai multe modele, anume ce se întâmplă în alte state. M-aș orienta spre Marea Britanie, unde este învățământul, top: Marea Britanie, Franța, nu știu, Italia, Finlanda, Suedia. M-aș uita să văd cum fac acele sisteme de învățământ trecerea de la gimnaziu la liceu și cred că aș încerca să adaptez, pentru că nu se poate prelua un model ad litteram, pentru că suntem societăți diferite, societatea de acolo are anumite standarde, are anumite așteptări. Așa că aș adapta modelele cu cele mai bune rezultate, le-aș adapta la sistemul nostru și la obiectivele învățământului preuniversitar.

Dar pentru a trece de la gimnaziu la liceu, este clar că trebuie făcută, trebuie organizată, fie o evaluare, o etapă de genul acesta, fie să le dăm niște teste și, în funcție de ariile curriculare și în funcție de rezultatele pe care le au și pe care le obțin elevii pe ariile curriculare, să fie repartizați în învățământul teoretic la profilul real sau uman, în învățământul tehnic, în învățământul vocațional. Pentru că altfel nu prea ai cum să faci o alegere care să mulțumească pe toată lumea.”, explică directorul Liceului Teoretic „Lucian Blaga”.

Admitere, elevi

Cele două poziții nu sunt neapărat contradictorii în ceea ce privește scopul final. Ambele pornesc de la nevoia unui sistem mai coerent și mai echitabil. Diferența apare în instrumentele prin care cred că poate fi atins acest obiectiv.

Vasile Nicoară vorbește despre autonomie, diferențiere, elită și specializare, considerând că liceele performante ar trebui să poată valorifica domeniile în care elevii lor excelează. Pentru el, un sistem prea uniform riscă să nu răspundă unei societăți care se schimbă rapid.

Linea Iuliana pune accentul pe transparență, obiectivitate, criterii comune și încredere, într-o încercare de a evita ca admiterea să devină o sursă suplimentară de presiune sau de suspiciune pentru elevi și părinți.

În fond, dezbaterea despre examenul suplimentar este doar suprafața unei probleme mai profunde. România nu discută doar despre o probă în plus sau în minus, ci despre ce vrea să fie liceul românesc: o instituție cu reguli identice pentru toți sau o instituție căreia i se permite să-și construiască propria identitate și propriul profil.

Elevi în sala de clasă

Iar între aceste două viziuni rămâne elevul. Un copil care, la finalul clasei a VIII-a, trebuie să transforme în câteva opțiuni de pe o fișă ani de muncă, rezultate, pasiuni și, uneori, un talent pentru domenii pe care programa școlară nici măcar nu le cuprinde.

Poate tocmai aici se află adevărata întrebare pe care reforma admiterii la liceu nu ar trebui să o ocolească: nu doar cum îi repartizăm pe copii, ci cum construim un sistem în care fiecare copil să ajungă acolo unde poate performa cel mai bine.