Limba crăpată: care sunt cauzele și cum o tratăm

Limba, ansamblul complex de papile senzoriale și mușchi, este un organ complex implicat în vorbire și expresie, precum și în gustare, masticare și deglutiție. Cavitatea bucală poate fi un indicator al bolilor sistemice.

Sursă foto: Shutterstock

Limba crăpată sau fisurată (eng. fissured tongue, FT) este o afecțiune frecvent observată la 20-30 % din populația generală. Din punct de vedere clinic, limba crăpată se caracterizează prin șanțuri care variază în profunzime și sunt prezente de-a lungul părților dorsale și/sau dorsolaterale ale limbii, scrie doc.ro.

Mai mult, limba crăpată prezintă numeroase papile filiforme mărite și netede și infiltrație inflamatorie subepitelială. În ciuda multor studii, etiologia limbii crăpate rămâne neclară. Această anomalie este considerată congenitală și asociată cu mai multe tulburări. Limba fisurată este, totodată, normală odată cu îmbătrânirea.

Anomaliile limbii

Deși sunt ușor de examinat, anomaliile limbii pot reprezenta pentru medici o dilemă de diagnosticare, dar și terapeutică. Recunoașterea și diagnosticul necesită un istoric aprofundat, inclusiv debutul și durata, simptomele antecedente, consumul de tutun și alcool. Examinarea morfologiei limbii și evaluarea atentă a limfadenopatiei sunt, de asemenea, importante. Limba crăpată sau glosita este printre cele mai frecvente probleme ale limbii, alături de limba geografică și limba păroasă, și nu necesită, de regulă, tratament.

Limba, o oglindă a sănătății bucale și generale

În tulburările mucoasei bucale, leziunile limbii constituie proporții substanțiale. În filozofiile medicale, se crede că limba este un indicator al sănătății de câteva decenii. Acest organ a fost considerat de Hipocrate, Galen și alții ca un barometru al sănătății. În medicina tradițională chinezească diagnosticul limbii este o modalitate importantă de a înțelege funcția fiziologică și modificările patologice ale corpului uman pentru a diagnostica bolile prin observarea schimbării aspectului limbii. Fisurile limbii sunt diferite din punctul de vedere al numărului lor, al adâncimii acestora și al formelor regăsite pe suprafața linguală. Aceste fisuri pot reflecta obiectiv energia vitală, gradul și natura factorilor patogeni și starea pacientului, dar pot fi utilizate și pentru a determina rezultatul și prognosticul unei boli. O modificare a lungimii, lățimii, adâncimii și numărului acestora are, de asemenea, o semnificație importantă pentru diagnosticarea și prognosticul bolii. Deoarece diagnoza limbii a jucat un rol atât de important în diagnosticul și tratamentul ulterior al bolilor, a atras o atenție tot mai mare atât în medicina clinică, cât și în biomedicină.

Limba crăpată sau fisurată: diagnostic, semne, cauze

Limba fisurată este o afecțiune benignă, ușoară caracterizată prin numeroase șanțuri sau brazde de mică adâncime de-a lungul suprafațelor dorsale și laterale ale limbii. Îmbătrânirea, malnutriția și factorii locali precum infecția pot contribui la dezvoltarea și simptomele acesteia. Limba fisurată poate fi asociată cu anumite sindroame subiacente și alte afecțiuni medicale ca:

• sindromul Down;

• psoriazis;

• sindromul Sjögren;

• acromegalia;

• sindromul Melkersson-Rosenthal;

• granulomatoză orofacială;

• anemie pernicioasă;

• niveluri serice scăzute de vitamina A;

• diabet zaharat;

• anumite boli autoimune.

Limba crăpată pare să apară mai frecvent la adulți și este foarte rar sau deloc întâlnită la copiii mai mici de 10 ani. Putem identifica această anomalie a limbii prin prezența șanțurilor profunde, a mirosului din cavitatea bucală și prin decolorarea acestui organ, semne care pot apărea odată cu înghițirea alimentelor sau cu inflamația limbii.

Limba fisurată este diagnosticată clinic pe baza fisurilor. Pacienții pot prezenta mai multe șanțuri sau brazde pe suprafața dorsală a limbii, cuprinse între 2 și 6 mm adâncime. Din punctul de vedere al poziției fisurilor, limba fisurată poate fi clasificată ca fiind mediană și laterală. Șanțurile sau brazdele variază de la fisuri care sunt situate în cea mai mare parte pe zona dorsolaterală a limbii la o fisură centrală mare, cu fisuri mai mici care se ramifică spre un unghi drept.

Mucoasa suprafeței dorsale a limbii are papile filiforme, ale cărei fire de păr pot adăposti celulele epiteliale superficiale, de solicitările mecanice. Această protecție mecanică a mucoasei limbii este redusă în cazul limbii fisurate, în absența firelor de păr, a granulelor de keratină și keratohialină și poate contribui la apariția inflamației.

Cauze și simptome

Etiologia glositei este necunoscută, dar se consideră că ereditatea joacă un rol semnificativ. Această afecțiune poate fi congenitală, prezentă la naștere sau poate deveni evidentă în timpul copilăriei sau mai târziu, pe parcursul vieții. Au fost examinate caracteristicile clinice și genetice ale limbii fisurate definite histologic într-un studiu familial1 și s-a raportat că limba fisurată cu papile cu suprafață netedă a fost transmisă ca o caracteristică dominantă cu penetranță incompletă și a fost precedată de o altă anomalie a cavității bucale –limba geografică.

Această anomalie este de obicei asimptomatică, cu excepția cazului în care fisurile sunt inflamate din cauza resturilor alimentare prinse în interiorul șanțurilor, a excesului de bacterii și a infecției de grad scăzut. Pacienții pot prezenta simptome ușoare precum senzație de arsură și durere la nivelul limbii. Starea este agravată de prinderea particulelor de alimente în fisuri, dar și de o igienă orală și nutriție deficitare.

Tratament limba crăpată

Limba fisurată este frecvent diagnosticată greșit, dar și supratratată. Aceasta este asociată cu dezvoltarea unor șanțuri profunde ca urmare a aprofundării fiziologice a fisurilor normale ale limbii. Ele apar de obicei, odată cu îmbătrânirea și nu necesită un tratament specific, cu excepția cazului în care prinderea alimentelor și a bacteriilor duce la inflamația fisurilor. La pacienții cu afecțiuni severe, primul obiectiv al tratamentului ar trebui să fie descoperirea cauzei iritante. Se pot încerca măsuri locale pentru rezolvarea manifestărilor clinice. Dacă durerea este o problemă, un anestezic local, cum ar fi lidocaina vâscoasă, poate fi administrat înainte de mese.

Totodată, se recomandă periajul delicat al limbii, dacă apare o inflamație simptomatică. Menținerea unei igiene orale și a unei diete echilibrate sunt de asemenea, aspecte esențiale care trebuie luate în considerare pentru a preveni simptomele cauzate de factorii iritanți locali.