Mai face cineva ceva cu Școala Greacă din Constanța, lăsată în paragină? Video

În centrul vechi al Constanței, între Moscheea Carol I și clădirile comunității elene, se află Școala Greacă – o bijuterie de patrimoniu lăsată să se degradeze ani de zile. Clădirea de pe strada Dr. Aristide Karatzali nr. 13 a funcționat ca unitate de învățământ până în 2017, după care comunitatea elenă a cerut-o înapoi. Retrocedarea a venit în 2020, dar școala a ajuns în proprietate fără ca cineva să aibă vreun plan clar pentru salvarea ei.

Starea clădirii la momentul retrocedării

Situația din interiorul clădirii este dezastruoasă. Parchetul, caloriferele, țevile și mobilierul au dispărut sau au fost distruse. Oamenii străzii și-au făcut adăpost și focuri de gătit în fiecare sală de clasă, transformând patrimoniul într-un spațiu mizerabil și periculos.

Lucrările de igienizare au existat si cu siguranța au loc la anumite intervale de timp, dar au fost minimale, iar potrivit noilor proprietari de la vremea respectiva pandemia a blocat orice intervenție serioasă. Clădirea a rămas fără utilități, cu panourile de curent furate și geamurile sparte, singurele măsuri de siguranță fiind înlocuirea porților și sudarea acestora.

Planurile de reabilitare cu fonduri europene au fost amânate ani de zile, iar tot ceea ce ar fi putut reda clădirii funcționalitatea sa educativă a rămas la stadiul de intenție.

În 2021, comunitatea elenă a anunțat un parteneriat cu fundația turcă Maarif pentru deschiderea unei școli internaționale. Investiția de 1,5 milioane de euro urma să redea clădirii scopul inițial, cu predare în limba engleză și opțional limba greacă, dar proiectul nu a văzut lumina zilei.

Chiar și după igienizare, clădirea continuă să se degradeze fiind lipsita de izolații potrivite. Lipsa unui plan concret și a fondurilor face ca spațiul să fie din nou atractiv pentru persoanele fără adăpost, iar centrul vechi al Constanței să fie afectat de această pată urbană.

Retrocedarea școlii rămâne un succes formal pentru comunitatea elenă, dar fără intervenții reale, clădirea este condamnată la moarte lentă. Patrimoniul nu se protejează doar prin acte și declarații, ci prin acțiune.

Faptul că o clădire construită în 1867, încărcată de istorie și simbol, poate ajunge într-o asemenea stare este o rușine pentru autoritățile locale și pentru toți cei responsabili de patrimoniu.

Până când cineva va decide să dea viață acestei clădiri, ea va rămâne doar o amintire a ceea ce a fost și un avertisment al neputinței administrației locale și comunității constănțene de a ne mobiliza.

Video: