Nina Udrescu şi-a dedicat aproape 30 de ani din viaţă scenei: "Cred în ceea ce fac"

Actriţă la Teatrul de Stat

Ziua mondială a teatrului, sărbătorită pe 27 martie, coincide cu ziua de naştere a actriţei Nina Udrescu. Poate ziua în care s-a născut a fost providenţială. Poate aşa i-au hărăzit ursitoarele, să devină o mare actriţă. Talentul moştenit pe linie paternă i-a ajutat Ninei Udrescu, dar realizările ei profesionale se datorează în primul rând muncii depuse zilnic, dorinţei de a face lucrurile în mod profesionist. Aproape 30 de ani actriţa i-a dedicat scenei şi a pus în fiecare rol jucat un strop din sufletul ei sensibil şi curat. Din momentul apariţiei pe scenă, de la primul contact cu publicul, chiar până a începe să vorbească, electrizează întreaga audienţă.Vibraţiile emoţionale transmise de ea trec întotdeauna rampa şi sunt percepute deopotrivă de tineri şi vârstnici. Neîndoielnic, acest lucru se datorează şi tehnicii deosebite învăţată încă de pe băncile facultăţii şi îmbunătăţită permanent de-a lungul carierei, dar şi sensibilităţii, bunătăţii, carismei cu care este înzestrată. A crezut întotdeauna în ceea ce face, a studiat rolurile primite din toate unghiurile, le-a întors pe toate feţele pentru a putea intra în pielea personajului. "Cred în ceea ce fac. Crezul este foarte important. Cred că munca şi credinţa în ceea ce faci sunt cele mai importante. Degeaba ai talent dacă nu munceşti. Teatrul m-a format pe mine ca om. Rolurile m-au marcat, m-au costat ca uzură, sufleteşte, pentru că întotdeauna am căutat să intru în pielea personajului, pentru că altfel nu transmiţi. Te simţi secătuit şi obosit, dar în acelaşi timp te îmbogăţeşti. Am ajuns la performanţa la care mă pot detaşa de rol, dar nu plec de lângă el ci dimpotrivă încerc să-l îmbogăţesc din experienţa proprie, să-i dau adevăr. Există o dedublare. Organic rămâi în personaj, iar gândul funcţionează ajutat de experienţa de zi cu zi. Este foarte periculos, dar îţi asumi acest risc, pentru că altfel nu eşti mulţumit de tine şi nu treci rampa. Am avut roluri grele în carieră. Mi s-a întâmplat să mă apropii atât de tare de personaj, încât mi-a fost foarte greu să mă detaşez şi am implicat în felul acesta şi pe cei din jurul meu. Dacă pleci pe uşă cu rolul, acasă, familia te percepe altfel, eşti diferit şi lucrul acesta se simte şi dacă te apropii prea mult de personaj, există riscul ca publicului să nu-i placă, pentru că de fiecare dată trebuie să pui amprenta ta personală. Studiez personajul şi din punct de vedere fizic şi din punct de vedere psihic. Obişnuiam să stau zile întregi în biblioteci, mă documentam, pentru a înţelege personajul aşa cum îl descrie autorul. Apoi îl adaptam raportat la felul în care îl percepeam eu şi mă sfătuiam cu regizorul în ceea ce priveşte modul cum îl vede el pe scenă. În primul rând eu joc pentru mine, pentru că dacă nu crezi tu în ceea ce faci, publicul nu te va crede. Am făcut foarte multă dramă, tragedii, teatru antic. Niciodată nu am cerut un rol. Întotdeauna mi s-au dat. Este foarte importantă relaţia ta cu partenerii pe scenă. Trebuie să se uite în ochii tăi şi să simţi că este cu tine, acolo. Am pretenţii la partenerii mei. Eu vreau spectacol. Nu contează care-i mai bun pe scenă. Nu este vorba de orgolii, este vorba de profesionalism. Trebuie să ne simţim unul pe altul pe scenă. Întotdeauna mi-am iubit meseria. Dacă n-ar fi fost aşa, n-aş fi stat în teatru. Actorii sunt prost remuneraţi. În plus sunt o muţime de boli profesionale, dar dragostea pentru teatru şi meserie a fost întotdeauna mai puternică", a declarat pentru "Replica", Nina Udrescu, actriţă a Teatrului de Stat. De-a lungul carierei a interpretat zeci de roluri. În Constanţa a început să joace din anul 1985, când a fost invitată în oraşul nostru de Dominic Dembinski, pentru a contribui la realizarea piesei "Aceşti îngeri trişti" de D.R.Popesu. De atunci a jucat încontinuu, fiind distribuită în roluri grele. A fost distribuită de la Cehov şi Shakespeare, până la Vampilov, Caragiale, Buchner. A fost Nina Zarecinaia în "Pescăruşul" de Cehov. Zoe în "O scrisoare pierdută" de Caragiale, Helene în "Priveşte înapoi cu mânie" de Osborne, Vasinta în "Anecdote provinciale" de Vampilov, Luluţa în "Chiriţa în provincie" de Alecsandri, Margareta în "Gaiţele" de Kiriţescu, Lizzi în "Târfa cu respect" de Sartre, Arkadina în "Pescăruşul" de Cehov, etc. Toate au fost roluri de dramă şi îşi dorea să încerce şi un rol de comedie. Acest rol a venit. Pur şi simplu a căutat-o. În "Desculţ în parc" de Neil Simon, actriţa interpretează rolul doamnei Banks şi o face cu atâta măiestrie, încât cei care au văzut-o, doresc să revadă spectacolul. "Mă tenta să joc comedie. Piesa s-a mai jucat. Sunt convinsă că acum m-a căutat rolul acesta. Este mult mai greu să joci comedie. Cu toate acestea am avut critici bune", a mai declarat, plină de modestie, Nina Udrescu.

Marieta ŞTEFAN