Sociologul Vasile Dâncu: Pentru preşedintele Traian Băsescu, Arafat a devenit o frână

EXCLUSIV

Cunoscutul sociolog Vasile Dâncu, deţinătorul Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES), este de părere că răbufnirile publice ale preşedintelui Traian Băsescu sunt acţiuni strategice, regizate şi nu instinctuale. Acesta consideră că sistemul sanitar trebuie reformat, că dezbaterea publică este importantă, dar şi faptul că în perioada următoare este posibil să asistăm chiar şi la o conciliere între preşedintele Traian Băsescu şi demisionarul susbsecretar de stat Raed Arafat. Sociologul explică într-un interviu acordat cotidianului "Replica" temerile preşedintelui, dar şi cât de necesară este reforma în sistemul sanitar actual.

Reporter: Cum justificaţi răbufnirea preşedintelui Traian Băsescu la adresa fostului susbsecretar de stat Raed Arafat, în condiţiile în care în 2005 dânsul a semnat decretul prezidenţial privind conferirea ordinului naţional pentru merit în grad de ofiţer pentru tot ce a făcut pentru sistemul sanitar românesc?

Vasile Dâncu: Decoraţiile se dau de aniversări şi nu întotdeauna sunt iniţiativa preşedintelui, iar ele nu înseamnă o relaţie directă, însă această decoraţie o merită întru totul. Cunosc bătălia lui Raed Arafat pentru SMURD de când terminase el facultatea. Este unul din oamenii din România pe care îi respect cel mai mult. Este un exemplu pentru toată lumea pentru cum trebuie să te baţi pentru un proiect. Trecând peste faptul că era un străin în România, prin bătăliile de după 90 cu un sistem medical încremenit total, aşa cum este şi acuma, el a reuşit să construiască din nimic şi să dea un exemplu de bune practici şi pentru alte ţări, pentru Organizaţia Mondială a Sănătăţii, iar decoraţia a fost pentru ce este Arafat în acest sistem. Răbufnirea preşedintelui este explicabilă pentru că s-a lovit de autoritatea lui Arafat în aş promova un proiect politic şi evident că a apărut un conflict. Dinamica socială şi dinamica politică ne pune de multe ori în situaţii conflictuale şi în situaţii de a respinge ceea ce credeam înainte. Acum preşedintele are senzaţia că Arafat este antireformist şi nu vrea schimbarea sistemului. Asta este filozofia, iar Arafat pentru preşedintele Traian Băsescu a devenit o frână chiar dacă înainte a fost un element de noutate.

Rep.: Până la urmă ce a vrut să îi sugereze preşedintele Traian Băsescu fostului susbsecretar de stat Raed Arafat? Să îşi dea demisia dacă are o altă opinie despre reforma sănătăţii sau să se replieze la opinia "oficială"?

V. D.: Preşedintele mi s-a părut că a retractat spre final invitaţia, care la începutul intervenţiei părea destul de evidentă pentru Arafat, de a ieşi din sistem dacă nu îi convine. Dincolo de enervarea discuţiei simţită de preşedinte în contradictoriu, Arafat a fost extrem de elegant în această dezbatere şi spre finalul intervenţiei preşedintele l-a invitat să susţină legea şi nu să plece. Chiar dacă acum românii au o încredere foarte mică în Guvern, pierderea lui Arafat care are o imagine foarte bună şi care s-a asociat cu această guvernare, reprezintă o lovitură semnificativă şi ar bloca foarte mult acest proiect de lege în sensul că nu ar avea ca rapiditate penetrarea respectivă la care se aşteaptă Guvernul. Va avea o rezistenţă poate mult prea mare pe care Guvernul nu o poate duce în societatea civilă, în opinia publică, şi atunci preşedintele i-a făcut o invitaţie lui Arafat să rămână. Nu m-aş mira dacă preşedintele chiar l-ar suna pe Arafat pentru a provoca o întâlnire, pentru că din punct de vedere strategic ar fi mai inteligent dacă vrea să se promoveze această lege.

Rep.: Care ar mai fi rolul dezbaterii publice în cazul acestei legi în condiţiile în care şeful statului nu concepe funcţionarea sistemului de urgenţă fără privatizare chiar dacă specialiştii din domeniul medical susţin contrariul?

V.D.: Rolul dezbaterii publice este acela de a convinge ministerul pe preşedinte că există anumite părţi în lege care nu sunt funcţionale, care nu au o justificare pentru România şi care sunt incompatibile cu sistemul românesc. După părerea mea, esenţa legii nu este privatizarea sistemului. Legea este foarte complexă şi atât opinia publică, cât şi specialiştii or să descopere multe alte şopârle, subiecte de dezbatere, care sunt mult mai stringente decât acesta. Sunt elemente de privatizare în lege care sunt aberante. Să transformi un spital în ceea ce vrea managerul va fi un subiect de mai mare scandal decât restul lucrurilor. Este importantă dezbaterea publică, este important ca opinia publică să se opună chiar şi preşedintelui când este vorba de o lege importantă. Intervenţia preşedintelui ar trebui mai degrabă să incite şi nu să blocheze dezbaterea publică. Sper că specialiştii care vor să-şi spună punctul de vedere nu se vor demoraliza. Cred că preşedintele alegând să atace cea mai mare credibilitate a opozanţilor sistemului n-a făcut decât să aprindă dezbaterea. Mai degrabă preşedintele a pus paie pe foc. Acum este adevărat că societatea noastră a devenit tot mai pasivă. Am devenit amorfi în ultima vreme. Sper că această dezbatere va mai mişca ceva în opinia publică. Sunt atâtea organizaţii nonguvernamentale care nu ştiu cu ce se ocupă dacă nu găsesc modalitatea prin care să se opună acestui tip de asumări neguvernamentale care înseamnă lipsă de dialog. Partidele din opoziţie, societatea civilă, rectorii universităţilor de medicină vor aduce în spaţiul public o dezbatere naţională despre lege. Dacă nu vor îndrăzni atunci înseamnă că ne merităm soarta şi că suntem o societate moartă. Preşedintele i-a sugerat lui Arafat să iasă dintr-un sistem politic care are o încredere între 10-12% şi nu are o majoritate de credibilitate. 70% sunt cei care se opun acestui sistem şi care cred că ţara se îndreaptă către o direcţie greşită şi atunci dacă nici când ai o majoritate puternică nu ai curajul să ieşi şi să-ţi spui părerea înseamnă că ne merităm soarta şi că am devenit un popor de sclavi din punct de vedere psihologic şi cultural. Cred că este momentul ca lumea să iasă la o dezbatere publică şi până la urmă preşedintele chiar a invitat societatea să reflecteze asupra sistemului. Când faci politică trebuie să ai curaj şi să rişti (...).

Rep.: De ce credeţi că s-a dorit înlăturarea domnului Raed Arafat din conducerea Ministerului Sănătăţii?

V. D.: Proiectele legate de educaţie şi sănătate, destul de importante, sunt unele dintre cele mai dragi lui Traian Băsescu pe care le-a promovat în Comisia Prezidenţială şi a încercat să elimine un punct important de rezistenţă la legea sănătăţii. Raed Arafat este unul dintre personalităţile României cu o foarte mare credibilitate şi intervenţia preşedintelui la televizor a fost de a neutraliza elementul principal de rezistenţă la legea sănătăţii pentru că deocamdată nu opoziţia este cel mai vocal oponent la acest proiect ci fostul subsecretar de stat al Ministerului Sănătăţii. Sigur, opoziţia nici nu a reuşit să citească acest proiect, Raed Arafat ştia din minister despre acest proiect, pentru că a participat la discuţii şi la scrierea acestui proiect, mă gândesc, şi atunci era privilegiat pentru că ştia dinainte acest text de lege. Opoziţia încă nu s-a dezmeticit să aibă o reacţie un pic mai rapidă pentru că este foarte importantă această lege care s-ar putea să structureze mult mai bine dezbaterea dintre stânga şi dreapta în viitoarea campanie. Dacă stânga şi dreapta a fost o poveste înainte, astăzi devine o împărţire efectivă şi vizibilă material aş putea spune analizând această lege a sănătăţii făcută după principii de dreapta (coplată, aparaţia unor posibilităţi de parteneriat public privat, intervenţia banilor privaţi în industria sănătăţii) care arată că stânga şi dreapta nu sunt doar nişte poveşti, ci sunt filozifii de guvernare. Ori aici, opoziţia avea un loc foarte important să se plaseze pe valul unor atitudini publice majoritare. Deocamdată opoziţia nu a făcut-o foarte consistent şi cred că va trebui să o facă. Aşa înţeleg eu bătălia dintre Arafat şi preşedintele Traian Băsescu în discuţia respectivă pe un subiect de controversă. S-au întâlnit pe nişte principii destul de vagi. Preşedintele vorbea despre posibilitatea de a participa şi privaţii la asigurarea urgenţelor, iar Arafat vorbea despre faptul că nu trebuie să se ducă bani din finanţarea publică către altcineva. Unul vorbea despre bani şi altul despre funcţionalitate şi posibilitate. Arafat este un tip cu personalitate, îi cunosc acţiunile, este un luptător şi nu lasă un sistem pentru care se bate de 20 de ani să fie călcat în picioare. Nu ştiu dacă lupta din afară va fi mai eficientă decât lupta din interior. În minister avea o poziţie slabă din punct de vedere al puterii. El s-a dus acolo pentru a perfecţiona acest sistem de medicină de urgenţă numit SMURD.

Rep: Prin insitenţa preşedintelui Traian Băsescu de a impune elemente de sector privat într-un sistem de stat, care potrivit FMI funcţionează foarte bine, discutăm de anumite interese?

V.D.: Nu cred că sunt interese din partea preşedintelui, ar fi vorba despre un interes mai larg. Mă refer la încercarea de a aduce în spaţiul finanţării sănătăţii bani de la populaţie şi de la investitori. Cred că este frica justificată a preşedintelui că România nu-şi va mai putea finanţa programul de sănătate în anii de criză de la bugetul statului şi din punctul acesta de vedere forţează poate foarte mult. Cred că preşedintelui îi este frică de un colaps al sistemului de sănătate şi de aceea sunt aceste idei legate de coplată. Eu am susţinut de mai multă vreme coplata din interiorul unei gândiri de stânga nu a unei gândiri de dreapta ca a preşedintelui, dar consider că dacă am un anumit nivel de venituri nu ar trebui să fiu pe aceeaşi treaptă cu oamenii care au un venit mic, au nevoie de asistenţă şi care ar trebui protezaţi suplimentar. Un alt aspect ţine de ideea că anumite tipuri de investiţii din străinătate sunt promovate de ţării importante ale Europei. Cred că aici există asupra guvernanţilor actuali şi presiuni din partea marilor firme din occident. Nu cred că este vorba despre o presiune asupra preşedintelui, dar la Guvern există presiuni şi depinde cum ştie să reziste acestora pentru că vorbim despre competiţie. Preşedintele, din punctul acesta de vedere, a preluat acelaşi rol de berbece care sparge rezistenţa publică. Am asistat la programul de austeritate, diminuarea salariilor, pensiile, iar de fiecare dată preşedintele a ieşit în faţă. Nu-l bănuiesc pe preşedinte de interese personale aici. Vrea să dea gir Guvernului în mod total, să-l sprijine pentru lucruri pe care nu este în stare să le facă şi atunci încearcă să compenseze, poate prin violenţa unor poziţii, lipsa de reacţie a Guvernului. Poate că ar fi trebuit să-l vedem pe ministrul Sănătăţii, pe secretarii de stat, discutând cu jurnalişti şi cu toată lumea. Intervenţia preşedintelui arată un anumit tip de stat în România şi un anumit tip de legătură între instutuţii. Spre exemplu, premierul Emil Boc vorbea despre parteneriatul Guvernului cu preşedintele că este esenţial.

Rep.: Discutăm de un Guvern nepregătit sau demnitarii se feresc să facă anumite afirmaţii despre reforma sănătăţii în contextul în care preşedintele a fost cel care a intervenit şi a dominat anumite discuţii deşi a recunoscut public că nu este specialist în acest domeniu?

V.D.: Şi pe mine mă şochează. Înţeleg că preşedintele poate să gireze simbolic şi să pună mâna pe umărul ministrului de resort care face o chestiune importantă cum este o reformă şi să spună că are sprijinul său şi că se îndreaptă în direcţia cea bună, dar să vorbească cu presa despre detalii, consecinţe, aplicaţii ale legii, mi se pare aberant. Chiar preşedintele spunea că nu este specialist şi că nu este pregătit în toate dimensiunile legii şi acest lucru nu-l putem interpreta decât că Guvernul sau Ministerul Sănătăţii ori nu se implică, ori nu este convins de reforma respectivă. Ministrul Sănătăţii este un specialist şi poate vorbi despre reformă, dar probabil că oamenii nu au încredere în reforma aceasta.

Rep.: Ce efecte credeţi că ar avea noua lege a sănătăţii asupra românilor dacă ar fi adoptată în forma iniţială?

V.D.: După ce m-am lăsat de politică am studiat cum funcţionează sistemul sanitar, am realizat cu ajutorul institutului IRES, pe care îl conduc la acest moment, foarte multe studii pe impactul sistemului de sănătate în diverse locuri. Cunosc foarte bine disfuncţionalităţile acestui sistem, nu am parcurs în totalitatea această lege şi nu vreau să fac o evaluare totală. Vreau să spun însă că sistemul este sărăcit, lipsit de resurse umane, este inert şi nu ştiu cum va putea fi mişcat fără o infuzie de capital. Sistemul nostru de sănătate are nevoie de un cutremur şi nu-l putem lăsa fără finanţare. Sistemul nu se poate reforma fără bani. Voi face un studiu de impact al acestei legi dacă voi găsi pe cineva interesat de acest subiect. O reformă a sistemului este necesară şi prin dezbatere publică se va găsi forma cea mai bună a legii. Nu cred că privatizarea sistemului înseamnă rezolvarea marilor probleme din sistem. Cred că sănătatea şi educaţia sunt cele două funcţii mari ale statului alături de securitate persoanlă şi colectivă. Privatizarea nu trebuie exclusă, dar nu ne putem baza numai pe această măsură. Dacă vom gândi doar aşa să scăpăm de sistem, băgându-l în zona privată, atunci va avea o influenţă negativă asupra sistemului şi a populaţiei.

Rep.: Spitalele ar putea ajunge în colaps financiar dacă societăţile comerciale ar deveni falimentare, iar impactul asupra cetăţenilor ar fi dezastruos. Ca paritate privat - stat unde ar fi mai indicat?

V.D.: În privat se ajunge mai repede la faliment decât la stat. Din păcate am aflat că şi statele falimentează lucru care nu credeam că se poate întâmpla. Majoritatea sistemului de sănătate nu poate fi decât de stat, restul sunt poveşti şi ar trebui să existe o variantă de 70 la 40%, dar totdeauna pentru stat care reprezintă sistemul public ce trebuie să asigure sănătatea şi educaţie românilor. Este părerea mea, dar nu este o părere stângistă cum ar putea să spună preşedintele.

Rep.: Este posibil să asităm în viitorul apropiat la o conciliere între preşedintele Traian Băsescu şi domnul Raed Arafat?

V.D. : Nu cred că va ceda Arafat. Concilierea este posibilă pentru că nu mi se pare că este o incompatibilitate totală ceea ce susţinea preşedintele şi ceea ce susţinea Arafat. Preşedintele vorbea o măsură, iar Arafat despre un principiu şi intre cele două lucruri nu cred că era o incompatibilitate totală.

Rep.: Credeţi că preşedintele îşi va pierde din credibilitate prin atacul dur la adresa medicului Raed Arafat?

V.D.: Cred că pe termen scurt opinia publică va reacţiona negativ la adresa preşedintelui pentru că Arafat este o personalitate. Apoi depinde de acţiunile preşedintelui cât de mult se va implica în aceste dezbateri, cât va ceda pentru că inclusiv dânsul, dacă este pus într-o situaţie de negociere socială, trebuie să facă concesii, să cedeze. Nimeni nu-şi poate vedea intact punctul de vedere în rezoluţia care urmează unei negocieri. Însă, în România, în ultimi ani, ne-am pierdut capacitatea de a face dezbateri publice de negociere dintre putere şi opoziţie, nu mai există dialog, totul este numai polemică.

Rep: Din vasta dumneavoastră experienţă sociologică credeţi că în perioada următoare vom mai asista şi la alte răbufniri ale preşedintelui Traian Băsescu?

V.D. : Preşedintele acţionează strategic în aceste situaţii şi nu negândit. Cred că preşedintele are destulă experienţă cu societate românească, şi-a asumat o serie de elemente de reformă şi modernizare a societăţii româneşti în viziunea domniei sale şi atunci face totul calculat. Inclusiv aceste răbufniri ale preşedintelui cred că sunt regizate, nu sunt instinctuale, sunt modalităţi prin care caută să creeze o reacţie puternică în societate, un feedbek, chiar dacă este împotriva dânsului.

Rep.: Credeţi că domnul Raed Arafat, prin renunţarea la Ministerul Sănătăţii intenţionează să candideze, spre exemplu, la Primăria Capitalei?

V.D.: Raed Arafat nu va candida probabil la nici o funcţie politică. El nu ţine la funcţii. Preşedintele nu mai candidează la următoarele alegeri, dar vrea să arate în acest an electoral că şi-a realizat măcar o parte din proiectul lui politic. La finalul mandatului său cred că vrea să deconteze că a făcut reforme împotriva tuturor. Vorbim de 10 ani din istoria României şi nu cred că va mai ţine cont de mofturile anului electoral. Este un calcul raţional.

Alexandra VASILE