Tradiții de Crăciun în diferite regiuni ale țării

Nașterea Domnului sau sărbătoarea Crăciunului, cum este adesea numită, este una dintre cele mai importante sărbători ale anului. Crăciunul aduce după sine numeroase tradiții și obiceiuri în toate regiunile României. Desigur, tradițiile diferă de la o zonă la alta, însă cea mai respectată este mersul cu colindul, care vestește Nașterea Domnului. Totodată, cea mai cunoscută „personalitate” a Crăciunului este Moș Crăciun, care aduce daruri pentru copiii de toate vârstele.

Colindători din Dobrogea

Colindul rămâne tradiția respectată cu sfințenie în toată țara

Sărbătoarea Nașterii Domnului, numită și „Crăciun”, este una dintre cele mai așteptate sărbători ale anului. Crăciunul este adorat atât de cei mici, cât și de cei mari. Astfel că toată lumea se pregătește pentru acest moment important din an. În diversele regiuni ale țării noastre, Crăciunul vine cu numeroase tradiții.

În Dobrogea, tradițiile au pătruns, în marea lor majoritate, prin transhumanță. Tradiția colindatului, cu scopul de a vesti Nașterea Domnului, este una care încă se păstrează cu sfințenie. Copiii încep să colinde încă din dimineața Ajunului Crăciunului, sau chiar de pe 22-23 decembrie. Ei cântă: „Domn, Domn să-nălțăm”, „Din an în an”, „La Viflaim, colo-n jos”, „Steaua sus răsare”, și primesc apoi portocale, dulciuri sau bani; colindele din Dobrogea sunt mai scurte față de cele din restul țării.

Colindători din Ardeal

În Ardeal, tradițiile străvechi încă sunt respectate. Așadar, în multe sate din Transilvania, în seara de 23 spre 24 decembrie, cete de copii merg din casă în casă cu colindul, cântând:  „Moș-Ajunul”, „Bună-dimineaţa”, „Colindișul sau Bună-dimineaţa la Moş-Ajun”. În unele zone din Ardeal, copiii care merg cu colindatul se numesc pițerei sau pizerei. Conform credinței populare, ei sunt purtători de noroc şi fericire; colindele acestor copii sunt scurte, având scopul de a ura belşug gazdelor care îi aşteaptă cu mesele întinse. O altă tradiție din această zonă constă în aruncarea de boabe de porumb în noaptea de Crăciun; odată  ce oamenii aruncă boabele, strigă: „Rod în cucuruzi!”.

„Irozii” din Maramureș

Poate că Maramureșul este cel mai bogat în tradiții și obiceiuri de Crăciun. Cu o zi înainte de sărbătoarea Nașterii Domnului, locuitorii de aici pun într-o găleată cu apă o potcoavă. Primul va bea gospodarul, apoi el le va da vitelor, pentru că acestea să fie „tari ca fierul”. Găinilor li se va da de mâncare din ciur sau sită, pentru ca în anii ce urmează să facă ouă mai multe. Ciobanii aşează sub pragul casei un drob de sare învelit, pe care îl lasă în acel loc până la „Alesul oilor”. Atunci îl scot, îl macină şi îl amestecă cu tărâţe, după care îl dau oilor, pentru că turma să sporească. În Ajunul Crăciunului, copiii pleacă primii la colindat. Cu trăistuţele atârnate de gât, aceştia merg pe la case să anunţe marele eveniment ce se va produce, iar în schimbul colindei lor se obișnuiește să se ofere colaci, nuci, mere.

„Vicliemul” sau „Irozii” este datina specifică Maramureșului prin care tinerii reprezintă la Crăciun naşterea lui lisus Hristos, şiretenia lui Irod, care a poruncit uciderea pruncilor şi adesea înfruntarea necredinţei, personificate printr-un copil sau printr-un cioban. Tot în Maramureș, în dimineaţa de Crăciun se zice că e bine să ne spălăm pe față cu apă curgătoare, procurată dintr-o vale, în care punem şi o monedă de argint pentru ca tot anul să fim curaţi ca argintul, feriţi de bube şi beteşuguri, care vor pleca de la noi. Totodată, din seara de Crăciun și până la Anul Nou, fetele care doresc să-şi cunoască viitorul lor ursit iau puţină mâncare şi o pun într-o ulcică. Apoi, în seara de Anul Nou, înconjoară casa de nouă ori, iar a noua oară, uitându-se pe fereastră, îl văd pe cel sortit mâncând din ulcică.

Colindători din Bucovina

În Bucovina, în preajma Crăciunului, se recuperează sau se înapoiază lucrurile împrumutate prin sat, deoarece se consideră că nu e bine să ai lucruri împrumutate pe durata sărbătorilor iernii. În ziua de Ajun, femeile obişnuiesc să ascundă fusele de la furca de tors sau să introducă o piatră în cuptor, crezând că îndepărtează, în acest fel, şerpii din preajma gospodăriei. În Bucovina, colindatul este nu numai o datină, el devenind o adevărată instituţie, cu legi şi reguli bine-definite. Copiii şi tinerii se întrunesc, din timp, în grupuri de câte 6 persoane, pentru alcătuirea viitoarelor cete, selecţia făcându-se în funcţie de categoria socială, afinităţile personale, calităţile morale sau gradele de rudenie. În trecut, înainte de a porni la colindat, aceștia își cereau scuze unul altuia. Tot din timp este ales şi conducătorul cetei, care poartă denumirea de „vătaf, calfa sau turc”; el trebuie să fie un bun organizator, să aibă autoritate asupra tinerilor, să aibă o conduită morală ireproşabilă şi să fie un bun dansator.

Pregătirea mesei de ajun, unul dintre cele mai importante momente ale sărbătorii, începea în primele ore ale dimineţii, când gospodinele coceau colacii. Tinerii se îmbracă şi astăzi în costume de iarnă tradiţionale, cu sumane sau cojoace, şi au căciulile împodobite cu mirt şi muscate. Şeful cetei are căciula împodobită cu panglici multicolore, ca semn distinctiv. În unele localităţi, concomitent cu cetele de colindători se deplasează și cetele de mascaţi – „babe şi moşnegi” – care, prin joc, gesturi şi dialog, transmit, după propria viziune, principiul fertilităţii, ca o pregătire pentru Anul Nou.

Colindători din Moldova

Moldova are și ea tradiții aparte. Se spune că, spre Crăciun, din toate mâncărurile se pun și într-o strachină, pe prispă, sub fereastră. Din această strachină nu trebuie să guste nimeni, căci noaptea vine ursitorul, degustă şi atunci oamenii îl văd prin fereastră. În Botoşani nu se dă nimic din casă în ziua de Ajun, nici gunoiul nu se aruncă din casă; nu se împrumută nimic. În ajunul Crăciunului şi al Bobotezei, se ia din toate mâncărurile de deasupra: grâu, găluşte etc., iar apoi şi două plăcinte; una se dă întâi argatului care e la vite, dar trebuie să fie mâncăcios, că apoi mănâncă bine vitele peste an, şi cealaltă se rupe în bucăţele pentru ca omul să o mănânce în fața vitelor.

Colindători din Banat

În Banat, tot colindul este una dintre cele mai importante tradiții. În unele sate din Timiş, tradiţii vechi de secole încă se mai păstrează, astfel că, la colindat, din casă în casă, merg atât copiii, cât şi cetele de tineri, numiţi „piţărăi”. În prima zi de Crăciun, colindătorii merg cu „Steaua”, amintind de astrul pe care l-au urmat Cei Trei Magi pentru a ajunge la locul unde s-a născut Pruncul Iisus. Un alt obicei este cel al „Viflaimului” sau „Irozii”, reprezentând o scenetă prin care copiii refac, în casa sau în curtea gazdei, povestea naşterii lui Iisus. Tradiţia spune că cel care primeşte colindul va fi binecuvântat şi va avea numai noroc în anul care vine, un semn de bunăstare fiind şi dacă prima persoană care intră în casă de Crăciun este un bărbat.

Tot în această regiune există şi obiceiul ca sub faţa de masă pe care se vor aşeza bucatele, să se pună fire de fân şi seminţe de grâu, porumb sau floarea-soarelui, care se dau apoi la vite, pentru ca gazda să aibă liniște în casă, dar și belșug.

Moș Crăciun, un simbol al sărbătorii Nașterii Domnului

Deși Crăciunul se sărbătorește pe 25 decembrie, celebrarea sa începe încă de la începutul lunii decembrie, când oamenii își împodobesc casele în straie de sărbătoare. Dar poate că cel mai emblematic personaj al Crăciunului este bătrânul Moș Crăciun, care are întotdeauna cadouri pentru toți copiii, indiferent de vârstă.

În tradiția ortodoxă, Moș Crăciun reprezintă o transfigurare a magilor care i-au adus daruri micuțului Iisus la Nașterea Sa. Totodată, românii îl identifică pe Moș Crăciun în persoana Sfântului Nicolae, care a fost arhiepiscop al cetății Mira, adică Turcia din zilele noastre. Deși Moș Nicolae este serbat pe 6 decembrie, este incert cum el s-a suprapus peste Moș Crăciun, care sosește în noaptea de Crăciun, între 24 și 25 decembrie. Cel mai probabil s-a făcut asocierea cunoscându-se trecutul, conform căruia amândoi ofereau daruri copiilor, sărmanilor.