Vila prințului Șuțu privește, TRISTĂ, marea: Va câștiga pariul cu trecutul?

Amintind de un palat arab, pe costa unei mări calde, Vila Şuţu înnobilează capătul străzii Krikor Zambaccian de mai bine de un secol, în apropierea Bisericii “Metamorfosis”, pe fundalul minaretului Moscheii Regale şi, imediat, clădirea sobră a Bisericii armene. Un colţ de lume ca o promenadă marină de câteva sute de metri, vegheată de semilunile istorice otomane şi de crucile ortodoxe.

Constănţenii curioşi sau turiştii iubitori de istorie pot străbate strada Marcus Aurelius spre faleza Peninsulei, iar în capătul străzii Krikor Zambaccian, fostă Mării, la numărul 1, vila Prințului Suțu își așteaptă privitorii. Străduța are doar câteva case, şi se termină intr-un mal abrupt, înspre mare.

Chiar dacă este bătută de timp și mâncată de nepăsare, vila maură și-a păstrat farmecul oriental. Priveliștea este una una care îţi taie graiul, fiind flancată de mare, char dacă valurile nu mai ajung până la fundația clădirii, aşa cum o făcea în trecut, iar scările ce coborau în apă, astăzi se termină într-un mal abrupt.

Strada Krikor Zambaccian, străduţă de doar câţiva paşi pe care au locuit două nume de răsunet ale culturii noastre naţionale: Mihail Suţu şi Cella Serghi, doi oameni care au pus Constanţa pe o hartă a personalităţilor României. Vila lui Mihail Suţu ne vorbeşte despre istoria arabă, unică, a Constanţei. A fost construită în anul 1899, după planurile arhitectului Grigore Cerchez, Prinţul a ales, pentru locuinţa sa de la mare, o porţiune solidă a falezei, din stâncă. Familia Şuţu era foarte înstărită, deţinând fâşii întinse de pământ pe malul mării.

Familia Suţu a oferit, la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi înaintea Revoluţiei lui Tudor Vladimirescu, trei domnitori pe tronul Moldovei şi Ţării Româneşti. Domnitorii Suţu au ales să construiască imobile de elegante şi valoroase ca arhitectură, de speţă regală.

Grigore Cerchez, arhitectul a cărei minte creativă a stat la baza Vilei Şuţu, este unul dintre fondatorii curentului neoromânesc. La malul Mării Negre, Cerchez a creat un monument unic de arhitectură: o vilă deasupra mării, cu influenţe maure, inspirată, am putea crede, din arhitectura Siriei sau Algeriei. Impunătoarea casă, aşezată pe trei nivele, este îndreptată spre mare, aşa cum o arată şi scările masive care coboară, şerpuind, spre nisipul curat de pe plajă.

Prinţul Mihail Suţu, proprietarul excentricei şi impunătoarei clădiri, care conferă un suflu regal peisajului arhitectonic al oraşului, se trăgea dintr-o familie care a dat conducători de stat. El însuşi reprezintă un reper obligatoriu al istoriei numismatice şi a cercetărilor arheologice ale ţării noastre. A fost guvernatorul Băncii Naţionale între 1899 şi 1904, membru al Academiei Române din 1909, director al Cabinetului de Numismatică al Academiei Române, autor al unor studii de istorie veche şi de numismatică, şi poliglot, vorbind fluent greacă veche, latină, franceză şi engleză.

Mihail Suţu a murit în 1933, lăsând moştenire Academiei Române întregile colecţii de antichităţi, iar urmaşii săi au mai locuit vreme de câţiva ani în vila de la malul mării. Din 1993, Consiliul Local al Municipiului Constanța a pus-o la dispoziția Ministerului Justiției, vila Suțu devenind, până în anul 2005, sediul Curţii de Apel.

După mutarea Curții de Apel într-un alt imobil, vila Suțu a rămas pustie şi devalizată, aşteptând timpuri mai bune. Din 2011, după procese de aproape două decenii, casa Şuţu a reintrat în posesia legală a familiei.

În prezent, clădirea este monument istoric de categoria A. Trecutul i-a fost glorios, vila lui Mihail Suţu fiind una dintre puţinele reşedinţe aristocratice din oraşul nostru. Viitorul vilei Suţu pare un pariu cu trecutul, care, fără un plan serios de reabilitare, va rămâne doar o ruină regală.

Alina MATEI