Antonella Marinescu, şocată de reacţia unor ONG-işti: ar salva mai degrabă un câine decât un copil

Cum au fost dezbaterile pe tema legii care dă posibilitatea eutanasierii câinilor

Social-democrata Antonella Marinescu spune că îşi doreşte şi un al doilea mandat de deputat, cu speranţa că la acel moment USL va fi la guvernare, pentru a putea fi puse în practică măsuri "aproape de oameni". Ea susţine că oricâte i s-ar putea reproşa fostului Guvern condus de Adrian Năstase, în acea perioadă a fost înregistrată o creştere a economiei, iar social-democraţii nu au luat niciodată măsuri împotriva cetăţenilor, aşa cum se întâmplă în momentul actualei guvernări. Întrucât în ultimele zile legea care permite eutanasierea câinilor a fost intenst dezbătută, am cerut deputatei câteva lămuriri pe această temă, având în vedere că face parte din comisia care a analizat-o înainte ca ea să fie supusă votului Camerei Deputaţilor.

Reporter: Doamnă deputat, în ultimele zile, au existat discuţii aprinse pe tema legii care permite eutanasierea câinilor. Explicaţi-ne puţin această lege, întrucât ea a fost comentată şi explicată în mai multe variante.

Antonella Marinescu: Eu nu i-aş spune legea privind eutanasierea câinilor, ci legea privind situaţia câinilor fără deţinător - ea de fapt aşa se numeşte. Nu sunt de acord, eu, personal, cu eutanasierea, dar este un articol de lege care a făcut subiectul multor discuţii şi, cum am văzut şi pe la televizor, mulţi au discutat în necunoştinţă de cauză. Într-adevăr, există acel articol care introduce eutanasierea, cu care multă lume nu este de acord - societatea civilă. Personal, nici eu, dar am ales dintr-un rău, răul cel mai mic. Eu, fiind un deputat PSD, al opoziţiei, nu puteam, face multe, dar am încercat, de unde şi acel amendament care spune foarte clar că, prin hotărâre, Consiliile Locale hotărăsc eutanasierea sau sterilizarea acestor câini, după consultarea populaţiei. Pentru că aşa mi s-a părut corect. Deci, Consiliul Local nu poate lua o hotărâre fără consultarea populaţiei. După ce legea va fi promulgată de preşedinte şi va fi publicată în Monitorul Oficial, în termen de 60 de zile trebuie să apară metodologia. Acolo se va spune clar cum se va proceda la consultarea populaţiei. Repet, nu sunt de acord cu eutanasierea câinilor, dar nici cu prezenţa lor pe stradă. Nu sunt de acord cu omorârea lor, ei vor continua să apară. Noi trebuie să oprim sursa. Ori sursa lor care este de fapt? Sunt câinii din curţile oamenilor. Legea aduce şi lucruri bune, întrucât Comunitatea Europeană ne obligă să facem recensământul canin - iar în această lege este specificat acest lucru. Câinii care nu sunt cuprinşi în lista câinilor speciali va trebui să fie sterilizaţi. Cei care refuză să-şi sterilizeze câinii vor plăti taxe, care vor fi utilizate pe direcţia adăposturi câini fără aparţinător. Un alt lucru nou introdus în lege este timpul de a ţine aceşti câini în adăpost: de la 7 la 14 zile, timp în care administraţia locală va face lobby în rândul populaţiei cu privire la modul de adopţie a câinilor. De fapt, această lege nici nu-şi mai avea sensul dacă noi, cetăţenii, am fi fost responsabili. Eu sunt o iubitoare de animale, contrar a tot ce s-a spus acum, de ieri (alaltăieri-n.r.) de când s-a votat această lege. Vreau să vă spun că primesc în continuu SMS-uri şi e-mail-uri cu blesteme, pentru că am fost în comisia de analiză a legii.

Rep.: Bun, sunt foarte multe patimi legate de această lege, reacţii cum nu am văzut la alte chestiuni, legate de exemplu de copii, de pensionari. Dar, mai departe, la cheltuielile care le implică gestionarea câinilor, v-aţi gândit? La administraţiile locale, ce vor face ele?

A.M.: Ştiu situaţia foarte bine, m-am consultat foarte mult cu OG-uri, DSV, primari. Într-adevăr, câinii sunt o problemă, iar dorinţa ONG-urilor, primarilor, cetăţenilor, este să nu îi mai vadă pe stradă. Eu spun totuşi că situaţia se va îmbunătăţi dacă această lege va fi aplicată corect. Am dat prin ea puterea inclusiv ONG-urilor să se implice, adică, dacă vor să facă adăposturi, acum este momentul. Pot face acest lucru acum. Totodată, sunt şi contravenţii foarte mari conform acestei legi: nu au voie să omoare aceşti câini cei care nu sunt abilitaţi să facă acest lucru. Chiar cunosc această lege, am lucrat la ea, am văzut şi oameni înţelegători, dar şi extremism... dus la extrem...

Rep.: Ca de exemplu?

A.M.: Ca de exemplu: când am pus întrebarea către ONG-işti, ce ar face dacă s-ar vedea puşi în situaţia de a salva un câine sau un copil, ce aţi salva? Răspunsul a fost: câinele. Câinele, nu omul. Eu, întotdeauna când am lucrat într-un raport, la orice lege, am spus că omul primează întotdeauna. Pe de altă parte, şi eu am animale, dar sunt responsabilă pentru ele. M-aţi întrebat însă ceva de genul "ţara arde şi baba se piaptănă" şi vă spun că, de când s-a tot dezbătut legea asta, nu am văzut atâtea luări de cuvânt. Nu am văzut atâtea dezbateri când s-au tăiat pensile, când s-a luat laptele praf pentru mame, când s-a tăiat indemnizaţia mamelor, când s-au tăiat cei 25% de la bugetari. La chestiile astea, fiecare partid şi-a făcut treaba. Acum în schimb, am văzut ce n-am văzut niciodată. Să nu uităm că sterilizarea este, contrar a ce se credea, mai scumpă decât eutanasierea. Cât priveşte întreţinerea unui câine în adăpost costă 11 lei pe zi. Pentru un copil, statul acordă 7 lei pe zi. Deţinuţii au mai mult, 10 lei pe zi.

Rep.: Din ce spuneţi dvs., înseamnă că asta e societatea în care trăim, care nu se gândeşte la aceste aspecte, dar care face scandal.

A.M.: Noi suntem principalii vinovaţi. Noi, pentru că nu ne implicăm. Dacă ne-am implica, probabil că lucrurile ar sta altfel, dar ne complacem în situaţia asta. Cred că în cazul unui referendum pe tema câinilor, la Constanţa, s-ar prezenta mai mulţi oameni la vot decât s-au prezentat pe tema desfiinţării judeţului.

Alexandra ANTON