Bacşişul legiferat în România: cine câştigă, cine pierde?

Ministerul Finanţelor propune un act normativ care să legifereze modurile de înregistrare şi impozitare ale bacşişului, în special în domeniul HoReCa. Fiscalizarea bacşişului în turism ar putea fi reglementată până la finalul lunii august, dacă va exista o propunere de text venită din partea sectorului, a declarat ministrul Finanţelor Publice, Eugen Teodorovici.

“Este o măsură care a fost cerută de industria HoReCa şi nu numai. Aşa cum am obişnuit reprezentanţii patronatelor, eu sunt un partener onest, deschis şi de bună credinţă faţă de propunerile venite din partea celor care activează în economia reală. Obiectivul nu este de a suprataxa ceva, ci doar de a avea un cadru legal simplu şi clar, aşa cum există în numeroase alte ţări. Este, totodată, şi o promisiune îndeplinită, o promisiune pe care nu am facut-o de ieri, de azi, ci de mult timp. Vom continua să creăm cadrul legal care să ne permită să-i ajutăm pe cei care activează în economia reală”, a precizat Eugen Teodorovici, ministrul Finanţelor Publice, citat de presa centrală.

Tentativă şi în trecut

Impozitarea bacşişului este o iniţiativă a patronatelor din Turism. Ideea impozitării bacşişului nu este nouă. În primăvara anului 2015, în aprilie, Guvernul a adoptat, printr-o ordonanţă de urgenţă, prevederea ca sumele pe care clienţii le lasă bacşiş să fie înregistrate pe bon fiscal separat şi să fie impozitate cu 16%, faţă de prezentul act normativ, care presupune impozitarea cu 6% mai puţin. Autorităţile au renunţat la această măsură după câteva săptămâni. În România, chelnerii şi barmanii sunt plătiţi cu salariul minim pe economie (în acte!), iar bacşişurile rotunjesc semnificativ veniturile acestora. De altfel, acesta este principalul motiv pentru care tinerii se angajează în acest sector. Dacă numărăm 100.000 de salariaţi din restaurante si baruri, dintre care cei mai mulţi ospătari, chelneri, barmani, picoli, la o medie de 700-1000 lei bacşiş lunar, totalul bacşişurilor s-ar ridica la 70-100 milioane de lei lunar, respectiv 840 mil – 1 mld lei anual. Impozitarea acestor venituri poate ajuta economia ţării. După cum se vede, majoritatea angajaţilor din domeniu se bazează mult mai mult pe bacşiş decât pe salariu. Vor exista dezavantaje pentru angajaţii din domeniul HoReCa?

Ospătarii şi barmanii pot avea de suferi!

Mai sus, este făcută, rapid, o medie decentă a cifrelor care se învârt prin buzunarele unor angajaţi, însă un ospătar sau un barman poate pleca acasă şi cu cateva sute de lei în buzunar, doar într-o singură zi de muncă, iar legea de faţă impune impozitarea cu 10% a tuturor veniturilor înregistrate ca bacşiş, ceea ce poate aduce vremuri de cumpănă pentru ei, reorientări în carieră, economii mai mici, iar maşina de la germani s-ar putea sa vină la anul. Lucrurile se pot schimba semnificativ din octombrie, atât pentru prestatorii de servicii cât şi pentru consumatori. Cei din urmă se pot simţi obligaţi să achite un procent în plus din totalul notei de plată, deşi nu există reglementări în acest sens (să nu mai spunem că ar fi absurd – există deja un adaos comercial); există oamenii care lasă mult peste 20% din nota de plată, dar există şi mulţi care pleacă fără "binecuvântarea" ospatarului.

Bacşişul, venit din alte surse

Se instituie obligaţia operatorului economic de a distribui sumele provenite din încasarea bacşişului salariaţilor, integral, potrivit unui regulament intern, şi de a le înregistra în contabilitate pe seama conturilor de datorii/analitic distinct. Bacşişul ar uma să se introducă în baza de date a aparatelor de marcat electronice fiscale sub formă de articol cu denumirea „bacşiş”. Sumele provenite din bacsis vor fi calificate ca şi venituri din alte surse pentru salariat, fiind supuse impunerii prin reţinere la sursă în momentul acordării veniturilor de către plătitorii de venituri. Aşadar, veniturile nu se cuprind în baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale.

Ministerul Finanţelor stabileşte noile reguli fiscale care să legifereze bacşişul

Fiecare bon fiscal va fi însoţit de o notă emisă în prealabil notei de plată, pe care va fi marcată rubrica de bacşiş cu variaţii între 0-15%. Nivelul bacşişului oferit de client poate varia între 0% şi 15%, dar nu este obligatoriu, sub nici o formă. În cazul în care plata contravalorii consumaţiei se face prin ordin de plată şi se emite factură, bacşişul se evidenţiază distinct pe aceasta. Se lasă la alegerea operatorului economic posibilitatea marcării bacşişului pe acelaşi bon fiscal cu bunurile livrate/serviciile prestate sau pe un bon fiscal distinct, în funcţie de situaţie, respectiv de momentul în care valoarea bacşişului este cunoscută de către emitentul bonului fiscal. Momentan, normele urmează a fi impuse doar în cadrul restaurantelor şi al hotelurilor. Dacă se va putea extinde şi în alte ramuri ale economiei, rămâne de văzut după aplicarea acesteia în domeniile vizate în prezent. Dar, să vedem dacă reglementările vor fi aprobate, până la urmă, şi în sectoarele menţionate!

Ce ştim despre bacşiş?

Bacşişul, un obicei răspândit în întreaga lume, interzis sau privit cu ochi răi în unele ţări, promovat în mod direct printre alte ţări. În Anglia secolului XVIII, în cârciumi sau taverne, existau urne speciale pentru bacşiş. Erau inscripţionate cu acronimul TIP, care se traduce în: to insure promptitude (ro: pentru a asigura promptitudinea) şi păreau să ofere garanţia unui serviciu bun, deşi în zilele noastre acesta vine la finalul serviciilor, ca o evaluare pentru calitatea acestora. În China este considerat adesea ca fiind mită şi este acceptat doar cu mici excepţii, în Japonia sunt diverse locaţii în care angajaţii sunt intruiţi să refuze bacşişul, în Franţa există serviciul inclus pe nota de plată alături de procentul TVA sau inclus în acesta, în India ar fi cei mai generoşi, în Egipt se oferă Baksheesh (de aici si denumirea de bacşis) atât pentru urcarea pe cămilă, cât şi pentru coborâre şi nu numai, în Argentina o poţi face chiar dacă este ilegal, iar în Rusia există în continuare oameni care refuză obiceiul pentru că, spun ei, poate deprecia masiv clasa muncitoare. Ce-i drept, sunt şi pe la noi o mulţime de tinerii care cred că au lumea la picioare doar pentru că s-au dat jos din pat şi merită mult mai mult cu efort mai mic. Ar fi bine să privim lucrurile din mai multe perspective inainte de a judeca şi să conştientizăm că aportul economic este unul destul de mare dacă ţinem cont că bacşişul este un obicei vechi de secole, practicat mai mult sau mai puţin de toată lumea. Sunt bani neînregistraţi, nejustificaţi. Uneori se numeşte bacşiş, alteori mită sau şpagă, cateodata ciubuc şi ultima denumire te face mai descurcăreţ după anumite criterii. Impozitarea va crea o transparenţă mai mare în circulaţia banilor, poate crea fonduri noi in economie şi poate ajuta la acoperirea datoriilor pe care le facem de atâta vreme în ţară. O iniţiativă foarte bună pentru un viitor mai clar şi mai organizat, demnă de analizat. Sau... nu!, după cum susţin unii clienţi au restaurantelor, care ne-au declarat, la unison: "Ofer bacşişul acelui ospătar prompt, amabil, atent. Nu vreau să dau acei bani statului român care nu îmi oferă nimic, eu direcţionez bacşişul strict către o persoană, acel ospătar care merită aprecierea mea".

I.R.