Cât ne lăsăm copiii la ecrane digitale?

Până de curând, Academia Americană de Pediatrie interzicea complet expunerea la ecrane digitale a copiilor sub 2 ani. Recent, acest ghid s-a schimbat, însă regulile nu s-au relaxat foarte mult, scrie doc.ro.

Deseori, atunci când părinții mă întreabă care este timpul normal de petrecut în față telefonului sau a tabletei, răspunsul meu este “cât mai puțin”. Cel mai mare șoc îl au părinții copiilor sub doi ani, cărora le transmit că zero expunere este indicația Academiei Americane. Sigur, o mămică ce stă mereu cu cel mic, mai are de făcut și treburi în casă sau poate își dorește câteva momente de relaxare, va apela la aceste dispozitive pentru scurte momente în zi.

Absolut toți copiii care ajung la cabinetul meu stau la ecrane (fie ele de telefon, tabletă, calculator sau televizor). Dar cât pot stă pe zi, pentru a nu fi foarte dăunător?

Problema copiilor foarte mici – de 18 -24 de luni – este că, deși se uită cu atenție la imaginile proiectate pe ecrane, creierul lor nu poate procesa imaginea bidimensională percepută. Abia după vârstă de un an și jumătate, creierul face analogii între imaginea virtuală și cea din viață reală. Cel mai bine, copiii învață din interacțiunea cu persoanele din mediul lor. În acest sens, Academia Americană a relaxat regulile și permite copiilor sub 18 luni să privească monitoarele pentru o conversație video cu un bunic sau o altă rudă apropiată, aflate la distanță. În continuare, ideea de nu fi expuși la ecrane, sub această vârstă, este cea mai sănătoasă.

Când vine vorba de învățat, copiii percep cel mai bine realitatea atingând obiectele, pipăindu-le, aruncându-le și interacționând cu fete cunoscute. De aceea, după 18 luni, până în 2 ani, Academia permite utilizarea ecranelor că pe o carte, impunând condiția că părintele să fie alături de copil și că acesta să-i explice sau să-i repete ceea ce este expus pe ecran.

Ce aduce dăunător un ecran de telefon?

Dacă cel mic nu mănâncă decât uitându-se la tabletă, preferăm să îl lăsăm să se uite la un ecran câteva minute decât să sară peste masă. Din punct de vedere oftalmologic, lumina emisă de aceste ecrane conține o parte de lumina extrem de dăunătoare în timp (așa numită lumina albastră, răspunzătoare de apariția cataractei sau a degenerescenței maculare legate de vârstă). Acest efect este cumulativ în timp, astfel că, dacă expunerea a început foarte devreme în viață, vom asista la instalarea acestor boli prematur – cataractă la 40 de ani, de exemplu.

Din punct de vedere psiho-social, efectele negative apar pe multiple planuri – dezvoltarea limbajului, abilitatea de a citi, memoria pe termen scurt, dar și probleme cu somnul și atenția. Tot ceea ce copilul este programat să folosească în dezvoltarea lui – limbaj verbal/corporal, expresii faciale, tonul vocii – este eliminat folosind aceste ecrane digitale.

Din păcate, chiar și utilizarea televizorului că fundal (“nimeni nu se uită la el, doar ascultăm muzică”), poate să ducă la întârziere în dezvoltarea limbajului. În momentul în care cel mic va ajunge la școală, deficitul de atenție își va spune cuvântul.

Ce se întâmplă după vârstă de 18 luni – 2 ani?

Lucrurile se schimbă, iar cel mic își poate lua singur informațiile și din programe educaționale de la televizor. Acum, aceste activități trebuie alese cu foarte mare grijă – dezvoltare limbaj, gândire matematică, științe, rezolvarea problemelor.

Totuși, indiferent de ceea ce privește, timpul la ecran al celui mic nu trebuie să depășească o ora pe zi (între 18 luni și 5 ani). Acest timp scade dacă există afecțiuni oftalmologice care pot fi agravate de aceste obiceiuri (miopie sau strabism de exemplu). De asemenea, Academia interzice introducerea ecranelor în timpul meselor sau cu o ora înainte de culcare.

Ce să aleg între televizor și telefon?

Din punct de vedere oftalmologic, atunci când ochii privesc la distanță, acest lucru se face cu minimul de efort din partea structurilor oculare. Lucrurile devin din ce în ce mai stresante atunci când obiectele sau ecranele se apropie de ochi – cu cât mai mic și mai aproape un obiect, cu atât mai mare efortul depus de ochi să-l focalizeze. Din păcate, suprasolicitarea acestui sistem de focalizare la aproape duce în timp la apariția și dezvoltarea miopiei. Cum lecțiile nu le putem elimina din contextul vieții de zi cu zi a celor mici, măcar telefoanele și tabletele să le limităm din activitatea lor zilnică.